ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 11.04.2017

1ra-730/17 — art.186 alin.4 CP

HOTĂRÂRE
11.04.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.186 alin.4 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.4, 5, 6, 8 CPP
Citează această cauză
1ra-730/17 — art.186 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-730/17

Curtea Supremă de Justiție

11 aprilie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015, declarat de inculpatul

Muntean Alexandru Xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

mun.Xxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Alexandru a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mîndrescu Marina, a fost respinsă.

08 martie 2013, ora 00.00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin

culegere de chei, a pătruns în apartamentul nr.xx din str.Xxxxxxxxxxxx, mun.Xxxxxxxx, de

unde pe ascuns a sustras: o coroană din aur cu masa de 2,5 grame în sumă de 2000 lei; un

diamant în formă de pătrat în sumă de 3940 lei; un diamant în formă de marchiz în sumă de

2700 lei; un diamant în formă de marchiz în sumă de 1230 lei; 9 diamante în formă de cerc în

sumă totală de 4980 lei; 7 diamante în formă de cerc în sumă totală de 2090 lei; o piatră

prețioasă „aquamarin” în sumă de 1845 lei; o monedă din aur datată din 1898, cu masa de 4,3

grame în sumă de 3300 lei; un lănțișor din aur, cu forma unei împletituri cu masa de 44,6 grame

în sumă de 20070 lei; 8 inele din aur cu forma rotundă cu masa totală de 48 grame, în sumă de

17800 lei; placi din aur cu masa de 20 grame în sumă de 7500 lei; aur cu proba de 995 cu masa

de 5 grame în sumă de 3380 lei, cauzându-i părții vătămate Mîndrescu Marina o daună materială

în proporții mari, în valoare totală de 70835 lei.

părții vătămate M.Mîndrescu, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal, la 7

ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, invocând că instanța a apreciat eronat probele,

concluzionând că nu a fost demonstrat că anume A.Muntean a sustras bunurile părții vătămate; -

1

instanța neîntemeiat a apreciat critic declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării punând

la baza sentinței de achitare versiunea inculpatului, precum că nu este vinovat și că pietrele și

aurul topit i-au fost înmânate de o persoană necunoscută, ignorând astfel faptul că inculpatul

avea cheile de la apartamentul de unde au fost sustrase bunurile de preț și cunoștea că partea

vătămată nu va fi acasă; - instanța nu a apreciat persoana inculpatului, care anterior a fost

condamnat pentru furt;

- avocatul N.Vișnevschi în numele părții vătămate M.Mîndrescu, casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat, inclusiv să fie admisă

acțiunea civilă, invocînd că instanța a ignorat faptul că inculpatul cunoștea că partea vătămată

avea bijuterii și aceasta va lipsi de acasă, iar dânsul avea cheile de la locuința lor; - inculpatul a

restituit parțial prejudiciul material, și anume în sumă de 17435 lei, urmând să-i mai restituie

suma de 54000 lei.

admise apelurile declarate de procuror și partea vătămată M.Mîndrescu, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care A.Muntean a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la A.Muntean în

beneficiul părții vătămate M.Mîndrescu a prejudiciului material în sumă de 54000 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 1200 lei.

4.1. Instanța de apel casând sentința și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță a constatat că Muntean Alexandru, la 08 martie 2013, ora 00.00,

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin culegere de chei, a pătruns

în apartamentul nr.xx din str.Xxxxxxxxxxxx, mun.Xxxxxxxx, de unde pe ascuns a sustras: o

coroană din aur cu masa de 2,5 grame în sumă de 2000 lei; un diamant în formă de pătrat în

sumă de 3940 lei; un diamant în formă de marchiz în sumă de 2700 lei; un diamant în formă de

marchiz în sumă de 1230 lei; 9 diamante în formă de cerc în sumă totală de 4980 lei; 7 diamante

în formă de cerc în sumă totală de 2090 lei; o piatră prețioasă „aquamarin” în sumă de 1845 lei;

o monedă din aur datată din 1898, cu masa de 4,3 grame în sumă de 3300 lei; un lănțișor din aur,

cu forma unei împletituri cu masa de 44,6 grame în sumă de 20070 lei; 8 inele din aur cu forma

rotundă cu masa totală de 48 grame în sumă de 17800 lei; placi din aur cu masa de 20 grame în

sumă de 7500 lei; aur cu proba de 995 cu masa de 5 grame în sumă de 3380 lei, cauzându-i

părții vătămate Mîndrescu Marina o daună materială în proporții mari, în valoare totală de 70

835 lei.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu-și recunoaște

vina în cele incriminate, vinovăția acestuia este dovedită prin probele verificate cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, și anume prin declarațiile părții vătămate

M.Mîndescu, a martorilor M.Milcev, A.Savateev, E.Danilova, A.Cojevnicova, cât și prin actele

cauzei - procesele-verbale de sesizare din 09.03.2013, de cercetare la fața locului - ap.xx din

strXxxxxxxxxxx, mun.Xxxxxxxx din 09.03.2013, de ridicare a pietrelor prețioase, având

dimensiuni distincte și culori proprii, a unei bucăți de metal de 3x5, de examinare a acestora și de

recunoaștere a lor în calitate de corpuri delicte din 18.03.2013.

2

Instanța a menționat că probele date, în ansamblu, confirmă vinovăția lui A.Muntean în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal, deoarece conținutul acestora

indică incontestabil la faptul că, anume inculpatul a sustras bunurile părții vătămate, cauzându-i

daune în proporții mari, iar faptul nerecunoașterii vinovăției și declarațiile martorului E.Danilov,

care a relatat că în perioada comiterii furtului inculpatul era la serviciu, nu constituie temei

pentru achitarea lui, deoarece nu a fost prezentat carnetul de muncă a inculpatului ce ar confirma

faptul angajării lui și deținerii funcției declarate, nu a fost dovedit că inculpatul deținea un

salariul oficial, iar bunurile sustrase au fost returnate anume de către A.Muntean după ce a fost

avertizat că va fi denunțat la poliție. Mai mult, lacătul ușii nu a fost forțat, fiind deschis cu cheia,

iar conform declarațiilor părții vătămate, anterior în apartament a locuit inculpatul, lacătul

nefiind înlocuit.

Declarațiile inculpatului, precum că dânsul nu a comis infracțiunea, instanța le-a apreciat

ca o metodă de autoapărare întru evitarea pedepsei penale.

La numirea pedepsei, instanța de apel a conchis că inculpatul poate fi reeducat doar în

locuri privative de libertate, deoarece anterior a fost judecat pentru fapte analogice.

Acțiunea civilă a fost admisa parțial, încasându-se de la inculpat în beneficiul părții

vătămate M.Mîndrescu prejudiciul material în sumă de 54000 lei și prejudiciul moral în mărime

de 1200 lei.

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.4), 5), 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel, judecând cauza

și pronunțând o nouă hotărâre de condamnare conform învinuirii înaintate, și-a întemeiat soluția

doar pe presupuneri, indicând fapte inexistente, și anume data și ora săvârșirii infracțiunii; -

instanța nu s-a pronunțat asupra faptului întoarcerii unor bunuri părții vătămate și a sumei de

3000 dolari în contul achitării prejudiciului; - instanța nu a demonstrat că a fost săvârșită anume

infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(4) Cod penal, stabilind dauna materială fără a face o

expertiză merceologică, care să constate valoarea bunurilor; - cauza a fost examinată în lipsa sa,

dânsul fiind extrădat abia după pronunțarea deciziei; - judecarea cauzei a avut loc fără

participarea părții vătămate, iar instanța, după sentința de achitare, l-a condamnat fără a o audia

pe aceasta și pe martori, fiind încălcate drepturile sale.

Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art.414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond.

Instanța verifică declarațiile și probele examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea lor în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În acest context, Colegiul, reținînd prevederile art.100 alin.(4) și art.101 alin.(1)-(4) Cod

de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă.

3

Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea

sursei de proveniență a probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Colegiul penal conchide că, la examinarea cauzei, aceste stricte prevederi ale legii nu au

fost îndeplinite de instanța de apel, care a ajuns la concluzia de admitere a apelurilor declarate

de partea acuzării, ca fiind fondate.

Potrivit sentinței, prima instanță l-a achitat pe A.Muntean pe învinuirea adusă în baza

art.186 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, întemeindu-și soluția

pe probele cercetate în ședința de judecată, și anume declarațiile inculpatului, a părții vătămate

M.Mîndrescu, a martorilor M.Milcev, A.Savateev, E.Danilova și actele scrise.

Instanța de apel, judecînd apelurile declarate în cauză, a casat sentința de achitare a lui

A.Muntean și, rejudecând cauza, a pronunțat o nouă hotărâre de condamnare a acestuia conform

învinuirii înaintate, punînd la baza condamnării lui A.Muntean probele ce au stat la baza

sentinței de achitare a acestuia, și anume declarațiile părții vătămate M.Mîndrescu și a martorilor

A.Savateev, E.Danilova date în prima instanță, fără a-i audia pe viu, nefiind respectate

prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel, contrar dispoziției art.414 alin.(6) Cod de procedură

penală, a descris în decizie declarațiile inculpatului date în prima instanță, pe care le-a apreciat

critic, însă fără a le cerceta și a le consemna în procesul-verbal al ședinței instanței.

Colegiul penal atestă că, pentru un probatoriu legal la pronunțarea unei hotărâri de

condamnare a inculpatului după o sentință de achitare, declarațiile acuzatorii ale părților

vătămate și a martorilor urmau a fi obținute cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și

contradictorialității judecării cauzei.

În acest sens, Colegiul reține că, potrivit legislației naționale și jurisprudenței

internaționale „Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului” (hotărârea CEDO Spînu vs România din 29.04.2008).

La fel, instanța de recurs menționează că Curtea Europenă în cauza Destrehem vs Franța

(hotărârea din 18.05.2004), a notat că după achitarea reclamantului dispusă de prima instanță

după audierea mai multor martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, având în vedere aceleași mijloace de probă, această ultimă instanță neavând la

dispoziție date noi ca, ulterior să-și întemeieze hotărârea de condamnare pe o nouă interpretare a

declarațiilor martorilor audiați în primă instanță, fără a-i fi audiat pe viu.

Totodată, instanța de apel, a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată fără a se

pronunța clar asupra cuantumului prejudiciului nereparat, punând la bază declarațiile martorului

M.Milcev date în instanța de apel, fără a ține cont de declarațiile acestuia date în prima instanță,

sub jurământ, în prezența inculpatului, prin care a relatat că o parte din bunuri au fost restituite,

inclusiv a primit și bani în sumă de 3000 dolari SUA în contul reparării prejudiciului.

Pe lângă cele reținute, instanța de recurs observă că în decizie instanța a indicat că admite

apelul declarat de către partea vătămată M.Mîndrescu, pe cînd apel a declarat avocatul

N.Vișnevschi în numele acesteia.

Astfel, erorile menționate supra sînt erori de drept procedural și se încadrează în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și sînt temei de recurs.

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414

alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce

4

s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată. Avînd în vedere că erorile de drept invocate

nu pot fi corectate de către instanța de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

Concomitent, potrivit dispoziției art.435 alin.(2) Cod de procedură penală, deliberând

asupra recursului, instanța, rezolvă și chestiunile prevăzute la art.416, inclusiv și cele cu privire

la măsurile preventive.

Reieșind din prevederile menționate și din faptul că inculpatul A.Muntean a fost achitat

de prima instanță, iar instanța de recurs a conchis de a casa decizia instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare, Colegiul penal, reținînd prevederile 8 Cod de procedură penală art.6 alin.2

CEDO, potrivit cărora orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pînă

ce vinovăția sa va fi stabilită, consideră posibil ca inculpatul să fie liberat din penitenciar, dacă

acesta nu execută pedeapsa închisorii în baza altor sentințe judecătorești.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în recurs, și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată

și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Muntean Alexandru, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015, în privința lui Muntean

Alexandru și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Muntean Alexandru se liberează imediat din penitenciar, dacă acesta nu execută pedeapsa

închisorii în baza altor sentințe judecătorești.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 11 mai 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-03-14
0,97
1ra-407/2018 — art. 186 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-407/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 14 martie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Petru Ursache, Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguş, examin
CSJ 2016-07-06
0,93
1ra-1259/16 — art.187 CP
Dosarul nr. 1ra-1259/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun examinînd admisibilitatea în principiu a r
CSJ 2017-11-10
0,93
1ra-1607/17 — art.190 alin.2 lit.c CP
Dosarul nr.lra-1607/17 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 18 octombrie 2017 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinând admisibilitatea în prin
CSJ 2014-10-22
0,93
1ra-1213-2014 — art.186 alin.1 CP
Dosarul nr.1ra-1213/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 24 septembrie 2014 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte - Nicolae Gordilă, Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun, examinînd adm
CSJ 2018-05-22
0,93
1ra-749/2018 — art. 90, 320 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-749/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 24 aprilie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Gordilă Nicolae, Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana şi Diaconu
Sursă