1ra-1195/2016 — Art. 186 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 21 septembrie 2015, Punga Alexandr Piotr și Punga Lidia Pavel, au fost achitați de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Potrivit sentinței, s-a constatat, că Punga A. și Punga L. au fost învinuiți, de faptul că la data de 26 iulie 2012, în urma unei înțelegeri prealabile, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, având acces liber în depozitul lui Grigoriev I., situat în s. Cimișeni, r-nul Criuleni, unde Punga C. împreună cu Punga L. și în comun cu Mazilu O. depozitau fiecare cereale, pe ascuns au sustras de la Mazilu O., 34.670 kg de grâu, cu prețul unui kg de 4,20 lei, pe care l-au realizat SRL „Porco Bello”, în rezultatul cărui fapt au cauzat părții vătămate daună în proporții deosebit de mari, în sumă de 126.000 lei. Potrivit învinuirii, acțiunile lui Punga A. și Punga L., au fost încadrate în baza art. 186 alin. (5) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite în proporții deosebit de mari.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Punga A. și Punga L. să fie recunoscuți 1 culpabili de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal, stabilindu-le pedeapsă, fiecăruia câte 7 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului declarat a invocat, că: - prima instanță eronat a statuat, că nu există faptul infracțiunii, deoarece în cadrul judecării cauzei s-a constat cu certitudine, că Punga A. și Punga L. au sustras cerealele lui Mazilu O.; - faptul că cerealele au fost sustrase de către Punga A. și Punga L. este confirmat și prin facturile fiscale, eliberate de către SRL „Porco Bello”, întreprindere unde aceștia au realizat cerealele sustrase.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, just adoptând o sentință de achitare în privința inculpaților. În opinia instanței de apel, prima instanță just a pus la baza sentinței de achitare, declarațiile lui Punga A. și Punga L., părții vătămate Mazilu O., martorilor Vizitiu S., Miron V., Flocea I., Volcinschi A, materialele cauzei și anume: procesul- verbal din 30 iulie 2012 (f.d. 5, v. 1); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30 iulie 2012 (f.d. 6-7, v. 1); procesul-verbal de audiere a martorului Gaidău V. din 30 iulie 2012 (f.d. 13, v. 1); factura fiscală cu seria PA nr. 0845704 din 26 iulie 2012 (f.d. 35, v. 1); procesul-verbal de audiere a martorului Grigoriev I. din 12 septembrie 2012 (f.d. 40, v. 1); certificat de cost nr. 69/1 din 08 octombrie 2012 (f.d. 54, v. 1); procesul-verbal de examinare a obiectului din 20 noiembrie 2013 (f.d. 86, v. 1); fototabel (f.d. 185-186, v. 1). Astfel, instanța de apel a stabilit, că prima instanță a examinat cauza penală minuțios și multilateral sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, justificat a concluzionat că fapta incriminată lui Punga A. și Punga L. nu a fost confirmată, deoarece concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile la învinuirea înaintată ce nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpaților. Instanța de apel a considerat, că multitudinea de împrejurări au fost elucidate și constatate prin probele acumulate de către organul de urmărire penală, ce au fost corect apreciate de către prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. În asemenea circumstanțe, instanța de apel având în vedere procedura în întregime, a considerat că prima instanță a adus suficiente motive pentru achitarea inculpaților, învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal. Totodată, instanța de apel a menționat, că Punga A. și Punga L., corect au fost achitați de învinuirea în comiterea infracțiunii imputate pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. 2

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă că: - probele administrate de partea acuzării, au fost cercetate de către instanțele de judecată în conformitate cu legea procesual penală, dar nu au fost corect apreciate prin prisma coroborării lor; - martorul Vizitiu S. la urmărirea penală a comunicat, că a auzit discuția între Punga L. și Punga A., precum că persoana pe nume Oleg are datorii față de ei și urmează să se clarifice cu el, atunci ei au spus să încarce mai repede grâul din depozit, deoarece pe urmă nu vor primi banii de la Oleg; - hotărârile instanțelor de judecată sunt nefondate, bazate pe aprecierea unilaterală și eronată a circumstanțelor constatate. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat că, probele administrate de partea acuzării, au fost cercetate de către instanțele de judecată în conformitate cu legea procesual penală, dar nu au fost corect apreciate prin prisma coroborării lor. Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și circumstanțele cauzei ce nu confirmă vinovăția lui Punga A. și Punga V., au fost corect reținute de către instanța de apel, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. În asemenea circumstanțe, temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză. Cu privire la alegațiile recurentului invocate, precum că instanța de apel nu și- a motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința inculpatului și 3 nu a dat răspuns întemeiat în condițiile legii asupra motivelor ce au stat la baza casării sentinței, instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din jurisprudența constantă a Curții Europene, potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, precum și faptul posibilității preluării de către o curte de apel în principiu a motivelor primei instanțe în cazul în care această instanță și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările ce confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza dată. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a stabilit situația de fapt și corect a concluzionat, că în acțiunile inculpaților Punga A. și Punga L. nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal. Referitor la alegațiile recurentului precum, că martorul Vizitiu S. la urmărirea penală a comunicat, că a ”auzit discuția între Punga L. și Punga A., precum că persoana pe nume Oleg are datorii față de ei și urmează să se clarifice cu el, atunci ei au spus să încarce mai repede grâul din depozit, deoarece pe urmă nu vor primi banii de la Oleg”, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece din declarațiile martorului Vizitiu S. date în cadrul ședinței de judecată, fiind preîntâmpinat de răspunderea penală, conform prevederilor art. 312 Cod de procedură penal, acesta a declarat: ”știe despre faptul, că în acel depozit își păstra cerealele Mazilu O. și Punga C., menționând și faptul, că grămezile de cereale ce se aflau în centrul depozitului nu le-a încărcat în nimic, doar le-a mutat cu locul spre perete, pentru a nu le călca”. În asemenea circumstanțe instanța de recurs precizează, că instanța de apel just a reținut, că în acțiunile învinuiților nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Totodată, Colegiul penal ține să menționeze, că instanțele de judecată ierarhic inferioare, au dat o apreciere cuvenită probelor cercetate, menționate la pct. 5 al prezentei decizii, ce coroborează între ele, astfel hotărârea atacată cuprinde temeiurile ce au dus la achitarea învinuiților, iar învinuirea fiind formată din presupuneri având la bază doar declarațiile părții vătămate Mazilu O., care pretinde, că i-ar fi fost sustrase 25 tone de grâu pentru semințe, iar alte probe ce ar confirma incontestabil declarațiile părții vătămate, acuzarea nu a prezentat. Așa cum reiese în mod evident din lucrările dosarului, instanța de apel a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante, ce confirmă nevinovăția învinuiților în săvârșirea infracțiunii, ce le-a fost imputată prin rechizitoriu, iar în asemenea condiții, instanțele de fond just și întemeiat au adoptat soluția de achitare în privința lui Punga A. și Punga L. După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în care martorii și partea vătămată au relatat informațiile cunoscute de ei și care întemeiat au permis de a conchide asupra nevinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și corectă a tuturor probelor. 4 Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal, apreciază ca juste concluziile instanței de apel, privind menținerea achitării lui Punga A. și Punga L. Din considerentele expuse, Colegiul penal concluzionează că recursul declarat este inadmisibil și urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza penală privindu-i pe Punga Alexandr Piotr și Punga Lidia Pavel, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 13 iulie 2016. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 5