1ra-930/2016 — art. 264 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-930/2016 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-930/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
22 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cobzac Gheorghe în numele inculpatului Guzgan Vladimir, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie
2015, în cauza penală privindu-l pe
Guzgan Vladimir Haralambie, născut la 23 martie
1957, originar din or. Drochia, domiciliat în mun.
Chișinău, str. Burebista, 66/4.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
03.03.2015 - 19.05.2015 (prima instanță);
18.06.2015 - 29.09.2015 (instanța de apel);
31.03.2016 - 22.06.2016 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 mai 2015, în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Guzgan Vladimir
Haralambie a fost declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.
(5) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani,
cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport pe un termen de 5 ani.
Acțiunile civile în procesul penal ale succesorilor părților vătămate Poalelungi
Viorica, Popa Vera, Damaschina Magdalena au fost admise în principiu, însă asupra
cuantumului despăgubirilor cuvenite urmând să hotărască instanța civilă la cererea
părților civile.
Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Levința Rodica către
Guzgan Vladimir cu privire la repararea prejudiciului moral s-a admis parțial și s-a
încasat de la Guzgan Vladimir în beneficiul cet. Levința Rodica suma de 50000 lei cu
1
titlu de prejudiciu moral.
Potrivit sentinței, instanța de fond a constatat că, Guzgan Vladimir a fost
condamnat pentru faptul că dânsul fiind deținător al permisului de conducere al
mijlocului de transport de categoria „B, C, D, E”, la data de 15 octombrie 2014,
aproximativ la ora 11.00, aflîndu-se la volanul microbusului de model „Mercedes
Sprinter 313 CDI”, n/î C NB 810, care se deplasa pe ruta de transport de pasageri nr.171
și, deplasîndu-se pe str. Calea Ieșilor din direcția str. Șoseaua Balcani în direcția str.
Ghidighici, mun. Chișinău, manifestînd neatenție față de trafic și încredere exagerată
în sine, a încălcat cerințele art. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere al RM, care
prevede că „participanții la trafic sînt obligați să respecte regulile de circulație,
semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de
circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu
cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să
nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sînt provocate
de circumstanțe iminente; prevederile pct.42 alin. 3) al RCR în conformitate cu care,
„pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este
interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus”; iar drept
consecință a încălcărilor enumerate mai sus, a ieșit pe sensul opus de deplasare, unde
s-a tamponat frontal cu autocamionul de model „Mercedes” cu n/î C QJ 292, condus
de Popa Adrian Ilie, a. n. 1986, care se deplasa regulamentar pe str. Calea Ieșilor din
sensul opus. În consecința încălcării regulilor de circulație de către Guzgan Vladimir
Haralambie și accidentului rutier produs, conducătorului camionului „Mercedes” n/î C
QJ 292, Popa Adrian, conform raportului de expertiză medico-legală nr.158/2016 D
din 30.12.2014, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de „traumă cranio
cerebrală deschisă, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractura cominutivă a
oaselor boltei și bazei craniului, hemoragii subarahnoidiene, traumă inchisă a toracelui,
traumă inchisă a abdomenului, fractură cominutivă a oaselor membrului superior drept,
plăgi și excoriații pe cap și membru superior. Toate leziunile au fost produse prin
acțiunea traumatică cu corpuri contondente, se califică ca vătămare corporală gravă,
care are legătură cauzală directă și a provocat decesul persoanei.
Totodată, în rezultatul încălcării regulilor de circulație de către Guzgan Vladimir
Haralambie și accidentului rutier produs, pasagerului din microbusul de model
„Mercedes Sprinter 313CDI” cu n/î C NB 810, Damaschin Constantin Vasile, a.n.
1949, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 159/2017 D din 23.12.2014,
i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de „traumă cranio-cerebrală deschisă,
traumă închisă a cutiei toracice, traumă închisă a abdomenului, echimoze pe torace,
abdomen, excoriații pe cotul drept și membrele inferioare. Toate leziunile corporale
descrise mai sus au fost produse prin acțiunea traumatică cu corpuri contondente, se
califică în ansamblu ca vătămare corporală gravă care are legătură cauzală directă și a
provocat decesul persoanei. În rezultatul încălcării regulilor de circulație de către
Guzgan Vladimir Haralambie și accidentul rutier produs, pasagerului din microbusul
2
de model „Mercedes Sprinter 313CDI” cu n/î C NB 810, Lupei Iacob Gheorghe, a.n.
1957, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 179/2116 D din 28.01.2015,
i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de „traumă cranio-cerebrală deschisă,
traumă toraco-abdominală închisă cu fracturi ale coastelor, ruptura ficatului, echimoză
pe mîna stîngă. Toate leziunile corporale descrise mai sus au fost produse prin acțiunea
traumatică cu corpuri contondente, se califică în ansamblu ca vătămare corporală
gravă, care are legătură cauzală directă și a provocat decesul persoanei la data de
26.10.2014. La fel, în rezultatul încălcării regulilor de circulație de către Guzgan
Vladimir Haralambie și accidentul rutier produs, pasagerei din microbusul de model
,,Mercedes Sprinter 313 CDI” cu n/î C NB 810, Damaschina Magdalena Alexei, a.n.
1948, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2716 D din 30.10.2014, i-au
fost cauzate leziuni corporale sub formă de „contuzia țesuturilor moi ale capului,
contuzia țesuturilor moi ale cutiei toracice care nu se supun aprecierii medico-legale”,
iar pasagerei din microbusul de model „Mercedes Sprinter 313CDI” cu n/î C NB 810,
Calarașan Eugenia Nicolae, a.n. 1958, conform raportului de expertiză medico-legală
nr.2717 D din 30.10.2014, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de „contuzia
țesuturilor moi ale toracelui pe stînga, care nu se supun aprecierii medico-legale”.
Astfel, acțiunile inculpatului Guzgan Vladimir au fost calificate în baza art.264
alin. (5) Cod penal, după semnele - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau
de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de
transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a trei persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Cobzac Gheorghe în numelee
inculpatului Guzgan Vladimir, prin care a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde
sub formă de amendă ori închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un anumit
termen de probă. Apelantul a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind una
prea aspră, nu corespunde pe deplin scopului pedepsei penale, nu s-a ținut cont de
motivul comiterii faptei, forma de vinovăție, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei, care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015,
apelul declarat de avocatul Cobzac Gheorghe în numele inculpatului Guzgan Vladimir,
a fost respins, ca fiind nefondat și menținută sentința fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, prima instanță
la pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns
la concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări
au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect
apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a constatat cu certitudine că Guzgan Vladimir a comis infracțiunea
3
prevăzută de art. 264 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative - încălcarea
regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență
decesul a trei persoane.
Referitor la argumentele apelantului în vederea aplicării unei pedepse mai blânde,
instanța de apel a statuat următoarele:
Instanța de apel a considerat că prima instanță a ținut cont, la stabilirea categoriei
și măsurii de pedeapsă inculpatului Guzgan Vladimir, de toate circumstanțele reale și
personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al
infracțiunii - că este gravă, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
lui, de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia de până la comiterea
infracțiunii și după aceea.
Reieșind din aceste împrejurări, instanța de apel a reținut și alte împrejurări care
influențează asupra numirii pedepsei precum și gravității acesteia, or, pe lîngă
circumstanțele atenuante stabilite în cauză, se reține și faptul că urmările prejudiciabile
ale faptei comise de către Guzgan Vladimir Haralambie prevalează circumstanțele
atenuante constatate la caz, or, în urma accidentului rutier au decedat trei persoane, au
fost deteriorate puternic mijloacele de transport implicate în accidentul rutier, dar și
avînd în vedere că au avut de suferit și alte persoane, care însă nu au fost recunoscute
părți vătămate pe cauza penală vizată.
Astfel, prima instanță corect a ajuns la convingerea că este oportun și corect a
dispune executarea pedepsei date în penitenciar or, prin cele din urmă, se constată
corectitudinea și legalitatea aplicării față de inculpat a unei pedepse privative de
libertate, avînd în vedere că accidentul rutier petrecut din imprudența și sineîncrederea
sporită a inculpatului a dus la decesul a trei persoane, iar faptul că inculpatul a
recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, precum și alte circumstanțe atenuante,
nu pot constitui temei de a considera posibilă corectarea și reeducarea inculpatului
Guzgan Vladimir Haralambie în urma numirii unei pedepse neprivative de libertate,
astfel că în viziunea instanței de apel, față de inculpat nu este rațională aplicarea unei
pedepse neprivative de libertate.
De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță a ținut cont și de
prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia pedeapsa are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvărșirii
de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.
Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită lui Guzgan Vladimir este
legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și
personale, corect constatate de către prima instanță, sentința fiind legală și întemeiată.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cobzac
Gheorghe în numele inculpatului Guzgan Vladimir, prin care a indicat temeiul prevăzut
de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia,
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri și stabilirea pedepsei cu aplicarea
4
art. 90 Cod penal.
Recurentul în cererea sa invocă următoarele motive :
- consideră că persistă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (l) pct. 6) Cod
penal, care prevede că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este
expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței”;
- instanța de apel nu a ținut cont de circumstanța apărută nemijlocit în instanța de
apel și anume faptul, că inculpatul a achitat integral acțiunea civilă admisă de prima
instanță în sumă de 50 000 lei, iar confirmarea recuperării pagubei și cererea părții
vătămate prin care solicită ca inculpatul Guzgan Vladimir să nu fie privat de libertate,
a fost prezentată nemijlocit în instanța de apel. Asupra acestei circumstanțe instanța nu
s-a expus, la fel acest motiv de apel a fost invocat și în apelul depus;
- instanța de apel a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, totodată
atribuindu-și rolul de acuzator când afirmă că la stabilirea pedepsei inculpatului este
necesar de reținut și faptul, că au avut de suferit și alte persoane, care însă nu au fost
recunoscute părți vătămate pe cauza penală vizată. Recurentul consideră că acest temei
neîntemeiat a fost folosit de instanța de apel pentru a refuza aplicarea pedepsei cu
suspendare conform art. 90 Cod penal;
- instanța de apel nu a dat apreciere faptului, că cauza penală a fost examinată în
ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, ce presupune de la sine
aplicarea unei pedepse mai blânde;
- instanța de apel la fel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și
anume nu a dat apreciere faptului, că la dosar se află o înregistrare video în care se vede
clar, că accidentul rutier inițial a fost provocat de un autoturism neidentificat de organul
de urmărire penală, care i-a tăiat calea microbuzului condus de inculpat. Inculpatul
Guzgan Vladimir nu a comis fapta din ignorare a regulilor circulației rutiere, ci în mod
instinctiv a intenționat doar să evite tamponarea autoturismului ce i-a tăiat calea, virând
astfel spre stânga, ieșind puțin pe contrasens, unde a și avut loc nefericita întâmplare;
- instanța de apel nu s-a expus nici în partea apelului ce privește faptul, că inculpatul
Guzgan Vladimir este grav bolnav în prezent, după accident are deficiențe de vorbire
și locomotorii, iar potrivit certificatului prezentat la dosar - este invalid cu grad de
dezabilitate accentuat;
- instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante pe caz, și
anume că : inculpatul a recunoscut vina pe deplin de la etapa inițială a urmăririi penale
și sincer se căiește de cele săvîrșite; a contribuit activ la descoperirea infracțiunii,
indicând obiectiv toate circumstanțele comiterii faptei, contribuind la fixarea
procesuală a probelor; dorește să recupereze paguba pricinuită părților vătămate pe tot
parcursul vieții sale; succesorul părții vătămate R. Levința nu insistă asupra privării de
libertate a inculpatului; se caracterizează pozitiv și la domiciliu și la serviciu; inculpatul
nu are antecedente penale, pentru prima oară a comis o infracțiune, care este comisă
5
din imprudență;
- motivarea neaplicării art. 90 Cod penal expusă în decizia instanței de apel este
una generală, nefiind luate în considerație toate circumstanțele obiective și probate în
cadrul urmăririi penale, judecării cauzei în prima instanță, și care au fost invocate în
cererea de apel. Astfel, instanța de apel a concluzionat asupra neaplicării art.90 Cod
penal, neluînd în considerație și nedând apreciere tuturor circumstanțelor cauzei cât și
persoanei celui vinovat.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul Crijanovschi Sergiu a depus referință privind opinia sa asupra
recursului declarat, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia, din motiv că
motivele invocate de recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii
de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. La fel, procurorul mai
menționează că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în dependență de
circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și
efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedura penală , hotărîrile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată ca este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor
pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării
deciziei.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs ordinar în termen.
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și material.
Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute în pct. 6)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea
recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea
adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat,
aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
6
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror
probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel
se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței
de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Colegiul penal reține că recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul
prevederilor art. 427 alin. 1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede expres că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă
de fapt, care a afectat soluția instanței.
Afirmațiile recurentului că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sunt declarative, motiv din care nu pot fi reținute.
Or, analizînd decizia contestată cu recurs ordinar, Colegiul penal constată că
instanța de apel s-a expus detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
întemeindu-și soluția, așa cum este indicat în pct. 4.1. al prezentei decizii, motivare pe
care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atît, recurentul invocînd faptul, că instanța de apel a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu a indicat în ce constă această eroare.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Guzgan Vladimir, instanța de recurs
constată că instanța de apel corect a statuat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru
infracțiunea comisă este echitabilă, potrivit criteriilor de individualizare a pedepsei –
cerințe de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii
pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii.
Astfel, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de
prevederile art.7, 61, 75, 77, 79, 85 Cod penal, de gravitatea faptei, motivul comiterii
acesteia, personalitatea inculpatului, prezența circumstanțelor ce atenuează sau
agravează pedeapsa penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, condițiile de trai cât și de faptul că executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei
condamnate.
Argumentul recurentului, precum că „instanța de apel a depășit limitele învinuirii
formulate în rechizitoriu, totodată atribuindu-și rolul de acuzator când afirmă că la
stabilirea pedepsei inculpatului este necesar de reținut și faptul, că au avut de suferit
7
și alte persoane, care însă nu au fost recunoscute părți vătămate pe cauza penală
vizată, considerînd că acest temei neîntemeiat a fost folosit de instanța de apel pentru
a refuza aplicarea pedepsei cu suspendare conform art.90 Cod penal”, Colegiul penal
îl consideră declarativ, întrucît în rechizitoriu (f. d. 175-176, vol. I) este descrisă
cauzarea leziunilor corporale și lui Damaschina Magdalena, a. n. 1948; Calarașan
Eugenia, a. n. 1958, iar faptul că ele nu au fost recunoscute părți vătămate, este un
neajuns al organului de urmărire penală, care nu duce la recalificarea acțiunilor
inculpatului și acest neajuns nu poate fi luat în considerare pentru aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece în speța dată mai sunt consecințe extrem de
grave, soldate cu decesul a 3 persoane.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice
o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se
declară vinovată.
La caz, se menționează faptul, că examinarea cauzei în privința inculpatului
Guzgan Vladimir a avut loc în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală,
inculpatul până la începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă și-a recunoscut
vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, a achitat
dauna morală – 50000 lei succesorului părții vătămate Levința Rodica.
Astfel, instanța de recurs atestă că la stabilirea pedepsei inculpatului Guzgan
Vladimir, pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de drept,
pedeapsa stabilită inculpatului a fost individualizată corect, iar concluziile instanței de
apel privind stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului corespund
exigențelor legale și circumstanțelor cauzei, iar argumentele reflectate în prezentul
recurs, în acest sens, nu pot fi acceptate.
La individualizarea pedepsei instanța de apel corect și legal a ajuns la concluzia
că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Guzgan Vladimir
este inoportună, reținînd în acest sens circumstanțele prezente la cauză: comiterea unei
infracțiuni grave, în urma accidentului rutier au decedat 3 persoane, au fost deteriorate
puternic mijloacele de transport implicate în accidentul rutier, dar și avînd în vedere că
au avut de suferit și alte persoane, care însă nu au fost recunoscute părți vătămate pe
cauza penală vizată. Astfel, instanța de apel a constatat corect că corijarea inculpatului
și atingerea scopului legii penale, prevăzut în art. 61 Cod penal, se va realiza prin
aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar de tip
deschis.
Totodată, Colegiul penal reamintește că suspendarea condiționată a executării
pedepsei constituie un drept al instanței de judecată, iar condiția esențială pentru
aplicarea acestei instituții este, fără îndoială, aptitudinea subiectivă a persoanei
făptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea și de deprinderile antisociale
care l-au antrenat pe calea infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la
care a fost condamnat și de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită
corectă și deci, prin autoreeducare.
8
Reieșind din cele enunțate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a adoptat
o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția inadmisibilității recursului
ordinar declarat de către avocatul Cobzac Gheorghe în numele inculpatului Guzgan
Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cobzac Gheorghe
în numele inculpatului Guzgan Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Guzgan
Vladimir Haralambie, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecătorii Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
9