1ra-1143/2016 — art. 155, 179 alin. 2, 187 alin. 1 CP

1ra-1143/2016 — art. 155, 179 alin. 2, 187 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1143/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Canțer Oleg în numele inculpatei, prin care se solicită deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 02 martie 2016, în cauza penală privind-o pe

Apostol Alina Mihail, născut la 05 mai 1976,

originară din s. Racovăț, r-nul Soroca și domiciliată

în s. Alexandru cel Bun, r-nul Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.10.2014 – 22.04.2015;

Instanța de apel: 18.05.2015 – 02.03.2016;

Instanța de recurs: 05.05.2016 – 15.06.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscută vinovată și condamnată în baza:

- art. 155 Cod penal, stabilidu-i pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200

unități convenționale, echivalentul a 4 000 lei.

- art. 179 alin.(2) Cod penal, stabilidu-i pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 200 unități convenționale, echivalentul a 4 000 lei.

- art. 187 alin. (1) Cod penal, stabilidu-i pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 200 unități convenționale, echivalentul a 4 000 lei.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul total

al pedepselor aplicate, i-a stabilit definitiv inculpatei Apostol A. pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 12 000

lei.

04.07.2014, aproximativ pe la ora 12:15, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea acestor

urmări, a pătruns ilegal, fără consimțămînt, în ograda și casa cet. Rotari G. situată în s.

Ocolina, r. Soroca și a refuzat la cerința persoanei date de a părăsi domiciliul, aplicînd în

privința acesteia violența, pricinuindu-i, conform raportului de expertiză medico-legale nr.

150„A” din 26.08.2014, leziuni corporale sub formă de multiple echimoze pe brațe,

antebrațul drept și coapsa stîngă, care se califică drept vătămare corporală neînsemnată.

Tot ea, la de 04.07.2014, pe la orele 12:20, după ce a pătruns ilegal fără

consimțămînt în ograda și casa cet. Rotari G. situată în s. Ocolina, r. Soroca și a refuzat la

cerința ultimei de a părăsi domiciliul, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea acestora,

din motivul relațiilor ostile apărute anterior, a luat cuțitul și a amenințat-o pe ultima cu

omor și cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, existînd pericolul

realizării acestei amenințări.

Tot ea, la 04.07.2014, pe la orele 12:20, după ce a pătruns ilegal fără consimțămînt,

în ograda și casa cet. Rotari G. situată în s. Ocolina, r. Soroca și a refuzat la cerința

persoanei date de a părăsi domiciliul, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea acestor

urmări, avînd scopul de a însuși banii, a sustras în mod deschis și a însușit banii în sumă

de 500 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale următoarelor

infracțiuni prevăzute la:

- art. 155 Cod penal, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

- art. 179 alin. (2) Cod penal, violarea de domiciliul, adică pătrunderea sau

rămînerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțămîntul

acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum și perchezițiile și cercetările

ilegale, săvîrșite cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării ei.

- art. 187 alin. (1) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoanei.

stat și avocatul Canțer O. în numele inculpatei.

3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit căreia Apostol A. să fie condamnată în baza:

- art. 155 Cod penal, stabilidu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de un

an închisoare.

- art. 179 alin.(2) Cod penal, stabilidu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani.

- art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, stabilidu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani și amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a

10 000 lei.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv inculpatei Apostol A. pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru

femei de tip semiînchis și amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce

constituie echivalentul a 12 000 lei.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că prima instanță nu a stabilit

just toate circumstanțele cauzei, calificînd acțiunile inculpatei în baza art. 187 alin. (l) Cod

penal, probele prezentate de procuror pe deplin confirmă vinovăția inculpatei Apostol A.

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod Penal, totodată a fost

aplicată o pedeapsă prea blîndă în raport cu faptele comise de inculpată.

De asemenea, a considerat că acțiunile lui Apostol A. urmează a fi calificate, pe

episodul dat, în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod Penal, după indicii de calificare: jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu amenințarea și cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei.

Potrivit art. 16 din Cod Penal, infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod

Penal, face parte din categoria de infracțiuni grave care prevede o pedeapsă de la 5 la 7

ani închisoare. Infracțiunile prevăzute de art. 179, 155 Cod Penal, sunt considerate drept

mai puțin grave, deoarece prevăd pedeapsa maximă de 3 ani închisoare, totodată acestea

fac parte din infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei, infracțiuni contra drepturilor

constituționale ale cetățenilor, care la moment prezintă un pericol social sporit pentru

societatea. A mai menționat și faptul, că infracțiunile au fost comise cu aplicarea cuțitului,

fapt care prezintă pericol social sporit al acțiunilor făptuitorului.

În cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată inculpata vina nu a recunoscut-

o, nu s-a căit în cele comise, nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, nu a colaborat cu

organul de urmărire penală și nu a conștientizat pericolul social sporit al faptelor

prejudiciabile comise. În urma acțiunilor inculpatei a fost traumat psihic copilul minor al

părții vătămate, care se afla la locul comiterii infracțiunii, mai mult ca atît careva

circumstanțe atenuante la caz nu au fost stabilite.

Prin urmare, a considerat că corectarea inculpatei Apostol A. este posibilă doar prin

izolarea acesteia de societate, fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare, cu executarea

reală, care va duce la atingerea scopului pedepsei penale, va restabili echitatea socială și

va preveni comiterea de noi infracțiuni cum din partea ei și din partea altor persoane, iar

pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blîndă.

3.2. Avocatul Canțer O. a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia, inculpata Apostol A. să fie achitată pe

capetele de acuzare înaintate în baza art. 155, 187 alin. (1) Cod penal, iar pe învinuirea în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal, acțiunile acesteia să fie calificate în baza art. 179 alin.

(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

În motivarea cererii de apel, avocatul inculpatei a indicat că motivarea sentinței este

subiectivă, iar probele au fost apreciate în mod unilateral, la baza sentinței au fost puse în

special declarațiile părții vătămate și a mamei acesteia, în acest sens a precizat că

declarațiile mamei părții vătămate sunt obținute tot din cele relatate de către partea

vătămată, respectiv declarațiile ambelor nu pot fi apreciate ca fiind declarații distincte,

întrucît au o singură sursă și urmează a fi apreciate critic, deoarece conțin o serie de

contradicții care nu pot fi înlăturate decît prin ascultarea repetată a acestor persoane. Tot

aici a menționat că declarațiile depuse de martorul Toderaș E. nu au fost analizate în

niciun fel în motivarea sentinței.

De asemenea, a considerat că raportul de expertiză anexat la materialele dosarului

care constată caracterul și gradul vătămărilor corporale nu poate fi pus la baza sentinței de

condamnare întrucît acesta oferă o soluție probabilă, mai mult, investigarea leziunilor

corporale a fost efectuată după mult timp de la data incidentului.

A mai menționat că încadrarea faptelor în temeiul art. 187 alin. (1) Cod Penal, a

fost efectuată în lipsa unor probe concludente, astfel, cu referire la incriminarea art. 155

Cod Penal, a remarcat că dispoziția normei citate stabilește că amenințarea cu omor ori cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății trebuie să fie însoțită de pericolul

real al realizării acestei amenințări, în acest sens, acuzarea nu a adus nici o probă prin care

să arate că presupusa amenințare a fost reală și că a existat iminența realizării acesteia.

apelurile declarate au fost respinse, ca fiind nefondate, iar sentința a fost menținută fără

modificări.

că prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, cărora le-a dat o apreciere

corectă sub toate aspectele, respectînd prevederile art. 101 alin. (4) Cod de procedură

penală, și corect a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate a fost dovedită pe deplin.

Referindu-se la argumentele procurorului privind blîndețea pedepsei stabilite,

instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, și în acest sens a indicat că prima instanță la

stabilirea pedepsei în privința lui Apostol A. a ținut cont în deplină măsură de criteriile

generale de individualizare a pedepsei consfințite în art. 75 Cod penal, la fel a ținut cont

de circumstanțele reale și personale stabilite la caz, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite,

fiindu-i numită inculpatei pedeapsa sub formă de amendă în limitele sancțiunilor, care

este prevăzută de legislator, prin urmare instanța de apel nu a constatat temeiuri de

modificare a pedepsei stabilite.

În continuare, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a exclus din

învinuirea lui Apostol A. adusă în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, semnul

calificativ „săvîrșit cu amenințarea și cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei” și a recalificat acțiunile acesteia din art. 187 alin.(2) lit. e) Cod penal

în art. 187 alin. (l) Cod penal cu semnul calificativ „jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane”, iar argumentele procurorului invocate în sensul dat au fost

respinse ca fiind neîntemeiate.

Mai mult, procurorul participant în instanța de apel nu a susținut poziția

procurorului în latura respectivă invocată în apel, considerînd corectă recalificarea

acțiunilor inculpatei în baza art. 187 alin. (l) Cod penal, în afară de aceasta temeiuri de

condamnare a inculpatei anume în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal nu s-au stabilit,

nefiind dovedită vina inculpatei anume în jaf, cu amenințarea și cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, după cum susține procurorul în apel, în

sensul respectiv de către acuzare nefiind de fapt aduse probe. Tot aici, instanța de apel a

accentuat că în acțiunile inculpatei se întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzute la art. 187 alin. (1) Cod penal, acestea fiind demonstrate prin probele

administrate la faza urmăririi penale.

Referitor la apelul declarat de avocat în interesele inculpatei, instanța de apel a

punctat că nu pot fi luate în considerație afirmațiile invocate privind faptul că prima

instanță a motivat în mod subiectiv sentința, iar probele au fost apreciate în mod unilateral

și la baza sentinței au fost puse în special declarațiile părții vătămate și a mamei acesteia.

În acest sens, a precizat că din declarațiile părții vătămate rezultă cert comiterea

infracțiunilor incriminate inculpatei, partea vătămată personal a comunicat mamei sale

despre cele întîmplate, totodată declarațiile atît a victimei, cît și a mamei sale sunt

sprijinite prin concluziile raportului de expertiză privind leziunile corporale depistate la

victimă, prin elementele de fapt dobîndite din procesele-verbale ale acțiunilor procesuale,

declarațiile martorilor, în sensul dat afirmațiile fiind cu caracter de declarații.

Instanța de apel nu a stabilit încălcări referitor la procedura efectuării raportului de

expertiză, totodată veridicitatea constatărilor expuse în raportul de expertiză medico-

legală nu este pusă la îndoială, nefiind stabilite careva dubii, concluziile expertului fiind

expuse potrivit materialelor medicale prezentate expertului, mai ales că la finisarea

urmăririi penale careva obiecții învinuite și a avocatului acesteia nu au fost invocate, drept

urmare argumentele invocate de către apelant în acest, au fost considerate neîntemeiate.

În continuare, instanța de apel a mai indicat că faptul invocării de apărare că cuțitul

nu conține amprentele inculpatei nu dovedește contrariul celor stabilite de prima instanță,

la fel și faptul că nu a fost audiată persoana căreia îi aparțin banii și că nu există dovadă că

banii ar fi existat, nu au fost reținute, deoarece partea vătămată a declarat inițial că banii

aparțineau concubinului mamei sale, chiar în cererea adresată poliției victima a declarat

despre luarea banilor în sumă de 500 lei de către Apostol A.. Așadar, temei de a pune la

dubii aceste declarații, nu au fost indentificate.

Referitor la argumentul invocat de avocat în apelul declarat privind recalificarea

acțiunilor inculpatei de pe art. 179 alin. (2) în baza art. 179 alin. (1) Cod penal cu

aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, instanța de apel a subliniat că temei de

recalificare a acțiunilor inculpatei în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, nu s-a stabilit, fiind

dovedită prin probe violarea de domiciliu de către Apostol A., și anume cu aplicarea

violenței față de victimă.

Totodată, instanța de apel a motivat că potrivit prevederilor art. 55 alin.(l) Cod

penal se reglementează, că persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară

sau mai puțin gravă, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere

contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii

penale.

recurs, solicitînd rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia

inculpata Apostol A. să fie achitată de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 155, 187

alin. (1) Cod penal.

În motivarea recursului, avocatul inculpatei indică că instanțele de judecată au

apreciat incorect probele și greșit au ajuns la concluzia că acțiunile inculpatei sunt

periculoase și constituie o infracțiune.

Referindu-se la capătul de învinuire înaintat în baza art. 155 Cod penal, recurentul

menționează că la caz nu a fost demonstrat pericolul amenințării cu omor, iar acuzarea de

stat nu a prezentat probe directe, pertinente și concludente, care să confirme cu certitudine

că Apostol A. a avut intenția să realizeze amenințările în practică.

Tot aici, recurentul remarcă că intenția inculpatei ar fi fost doar de prevenire a

părții vătămate să nu mai intre în casa acesteia, iar acest fapt a fost confirmat prin

declarațiile martorului Toderaș E.

Cît privește învinuirea înaintată lui Apostol A. de comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 187 alin. (1) Cod penal, avocatul inculpatei subliniază că nicio probă din dosar nu

indică asupra faptului că inculpata ar fi sustras 500 lei, iar persoana cu i-ar fi aparținut

banii nu a fost audiată. Or, neaudierea posesorului banilor coroborată cu inexistența

vreunei plîngeri din partea acestuia este de asemenea un dubiu ce trebuie tratat în favoarea

Apostol A. Astfel spus, sustragerea banilor nu a fost demonstrată prin probe pertinente.

Recurentul, conchide că instanțele de judecată incorect au apreciat probele

administrate la faza urmăririi penale și greșit au decis condamnarea lui Apostol A., fără ca

acțiunile sale să constituie o componență de infracțiune.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiul prevăzut la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

numele inculpatei Apostol A.., menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii contestate, deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile din punct de

vedere a erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din

dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat instanța de recurs constată că recurentul

invocă drept temei de casare a deciziei contestate pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

În aspectul de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd

s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective, și anume în cazurile cînd: persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă sau legătura cauzală dintre

acestea.

Din textul recursului rezultă că apărătorul inculpatei critică în mare parte hotărîrea

instanței de apel, prin prisma aprecierii probelor de către aceasta, indicînd aceleași

argumente ce au fost invocate și în cererea de apel, care deja au fost examinate minuțios

de către instanța de apel.

Așadar, instanța de recurs menționează că argumentele invocate de către recurent au

fost invocate și în instanța de apel, și au fost deja obiect de discuție în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel, cărora aceasta le-a dat o apreciere justă, fiind argumentate atît

în fapt, cît și în drept.

Totodată, reieșind din materialele dosarului se constată că instanța de apel la

judecarea cauzei, a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a cercetat

sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, dîndu-le o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în

ansamblu lor au confirmat vinovăția inculpatei, în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

Ba mai mult, conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată detaliat în

textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea lor nu s-au

stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, mai

mult ca atît partea apărării nu invocă în recurs ilegalitatea obținerii a careva probe pe

parcursului procesului penal, însă doar critică aprecierea acestora de către instanțele de

judecată.

În contextul dat, instanța de recurs ține să amintească că la etapa judecării recursului

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci, Colegiul

penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația

de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării

inculpatului, în cauza dată a inculpatei Apostol A. privind învinuirea imputată acesteia.

În această ordine de idei, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiat argumentul

invocat de recurent precum că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și nu redau

realitate, din motiv că circumstanțele expuse de către recurent în sensul dat sunt în

contrazicere cu probele administrate pe cauza dată, care corect au fost apreciate de către

prima instanță, și verificate de către instanța de apel, și care confirmă vinovăția inculpatei

la săvîrșirea infracțiunilor prevăzute la art. 155 și 187 alin. (1) Cod penal.

În continuare, referindu-se la faptul invocat de către recurent precum că instanța de

apel a respins cererea prin care a fost solicitat audierea suplimentară a părții vătămate, din

motiv că partea vătămată deja a fost audiată în prima instanță, respectiv instanța de recurs

susține aprecierea instanței de apel în acest sens, care a indicat că partea vătămată a depus

declarații în prima instanță în prezența tuturor participanților la proces, inclusiv a

inculpatei și a apărătorului acesteia, prin urmare aceștia au avut dreptul de a acorda

întrebări de concretizare părții vătămate (f.d. 96, 98-103).

Cît privește capătul de acuzare înaintat în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, instanța

de recurs consideră că acesta a fost demonstrat prin probele administrate și în sensul dat

susține expunerea instanței de apel, motivînd că „faptul invocării de apărare că cuțitul nu

conține amprentele inculpatei nu dovedește contrariul celor stabilite de prima instanță, la

fel și faptul că nu a fost audiată persoana căreia îi aparțin banii și că nu există dovadă că

banii ar fi existat nu pot fi reținute, deoarece partea vătămată a declarat inițial că banii

aparțineau concubinului mamei sale, chiar în cererea adresată poliției victima a declarat

despre luarea banilor în sumă de 500 lei de către Apostol A.”. Respectiv, instanța de

recurs nu găsește temei de a pune la îndoială circumstanțele stabilite de către prima

instanță și menținute de către instanța de apel.

Așadar, revenind la temeiul invocat de către recurent, precum că în acțiunile

inculpatei nu se constituie elementele infracțiunii, instanța de recurs menționează că în

urma analizei materialului probator, s-a ajuns la concluzia că infracțiunile comise de către

inculpată întrunesc elementele infracțiunii, adică sunt prezente la caz, și latura obiectivă,

și latura subiectivă, acestea fiind corect constatate și reținute de către instanțele ierarhic

inferioare, care au fost și descrise detailat în decizia instanței de apel, expuse în pct. 5 al

prezentei decizii.

În concluzie, instanța de recurs indică că erorile la care face trimitere recurentul nu

au fost depistate în decizia instanței de apel, deci temei pentru a interveni întru

modificarea acesteia nu sunt. Dat fiind faptul că, atît prima instanță, cît și instanța de apel,

în hotărîrile sale și-au motivat pe deplin și desfășurat concluziile sale, în partea constatării

vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunilor imputate, ce au format și obiectul

recursului ordinar declarat în prezenta cauză, Colegiul penal va susține concluziile

instanțelor de fond, fiind solidar cu argumentarea motivată a hotărîrilor instanțelor

inferioare.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că recursul ordinar declarat de către avocatul

Canțer O. în numele inculpatei Apostol A. este neîntemeiat, din care motiv se decide

inadmisibilitatea acestuia.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Canțer Oleg în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 martie 2016,

în cauza penală privind-o pe Apostol Alina Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru