1ra-1891/2016 — art. 179 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1891/2016 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1891/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
09 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către partea
vătămată Bița Anatolie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe
Bulmaga Ion Ion, născut la 03 aprilie 1972,
originar din s. Zgărdești, r-nul Telenești și
domiciliat în s. Rublenița, r-nul Soroca.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.10.2014 – 02.07.2015;
Instanța de apel: 20.07.2015 – 23.03.2016;
Instanța de recurs: 14.09.2016 – 09.11.2016.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 02 iulie 2015, Bulmaga I. a fost recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal și în baza acestei
legi i-a fost aplicată pedeapsa sub formă le amendă în mărime de 300 unități convenționale,
echivalentul a 6000 lei.
Acțiunea civilă a părții vătămate Bița A. a fost admisă în principiu, urmând ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordine civilă.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, inculpatul Bulmaga I., la 28
iulie 2014, aflându-se în relații ostile de mai mulți ani cu vecinul Bița A., a intrat în
gospodăria în care domiciliază ultimul, situată în s. Rublenița, r-l Soroca, prin sărirea
gardului de plasă care desparte gospodăriile, unde fără consimțământul proprietarului,
intenționat a pătruns ilegal pe teritoriul gospodăriei și a lovit-o pe minora Sochirca M., care
încercând să evite loviturile a căzut pe pragul casei și i-a aplicat o lovitură cu un băț în
regiunea fesei drepte, cauzându-i leziuni corporale neînsemnate, confirmat prin raportul de
1
expertiză nr. 104 D din 14 august 2014, apoi a deteriorat sticla de la geamul locuinței și a
deteriorat mecanismul închiderii geamului ferestrei prin lovire pentru a pătrunde în locuință.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele
inculpatului Bulmaga I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.
179 alin. (2) Cod penal, adică pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în
reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea
ei, precum și perchezițiile și cercetările ilegale, cu aplicarea violenței.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către procuror și
inculpat.
3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit
căreia inculpatul Bulmaga I. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 179 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului a invocat, că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță
nu a luat în considerație gravitatea faptei comise, personalitatea inculpatului și
circumstanțele atenuante și agravante. Deși, infracțiunea comisă face parte din categoria
infracțiunilor mai puțin grave, stabilirea în privința inculpatului a celei mai blânde pedepse
nu va duce la corectarea și reeducarea ultimului, care a comis față de partea vătămată fapte
ilicite de-a lungul anilor. Totodată, inculpatul a comis o infracțiune împotriva unui copil,
care nu a fost în stare să opună rezistență agresorului. Mai mult ca atât, în cadrul judecării
cauzei inculpatul a încercat să facă presiuni asupra martorilor acuzării și a părților vătămate.
La fel, inculpatul a influențat martorii care erau în relații de rudenie cu el să își schimbe
declarațiile.
A menționat că, prin acțiunile criminale ale inculpatului Bulmaga I., părții vătămate
minore i s-au cauzat nu doar dureri fizice, dar și morale, la moment minora necesită
tratament psihologic îndelungat. Mai mult ca atât, la moment partea vătămată locuiește în
vecinătate cu inculpatul, fapt ce cauzează copilului minor sentimente de frică și spaimă și
aceasta nu poate duce un mod normal de viață. Din aceste motive acuzatorul de stat
consideră, că aplicarea în privința inculpatului Bulmaga I. a pedepsei închisorii cu
executarea reală a acesteia, va restabili echitatea socială și va duce la corectarea și
reeducarea inculpatului.
3.2. Inculpatul Bulmaga I. a solicitat admiterea apelului și a cererii suplimentare de
apel, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în
privința sa.
În motivarea apelurilor a invocat, că la data de 19.09.2014 a primit ordonanța de
punere sub învinuire, pe care o consideră falsă, deoarece potrivit ordonanței inculpatul este
învinuit de fapte pe care partea vătămată nu le-a invocat în privința sa, astfel existând
divergențe între ordonanța de punere sub învinuire, plângerea și declarațiile părții vătămate.
A menționat, că toate declarațiile ce se conțin în rechizitoriu au fost schimbate de
către procuror. Astfel, sunt false declarațiile părților vătămate Bița A., Sochirca M.,
martorilor Sochirca A., Cojocari T., Șușu A., Bulmaga S..
2
La fel, nu este de acord cu conținutul procesului-verbal original de cercetare la fața
locului, care este diferit de conținutul acestuia reținut de către procuror și instanța de
judecată. Prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că există divergențe între declarațiile
minorelor, care au declarat diferit în privința îmbrăcămintei inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, apelurile
declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței contestate fără
modificări.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, analizând probele
administrate de instanța de fond, materialele cauzei cercetate în instanța de apel, a reținut că,
la examinarea cauzei respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de
procedură penală, instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor
prezentate prin prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, în baza probelor acumulate
just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția
inculpatului Bulmaga I. în baza art. 179 alin. (2) Cod penal - pătrunderea ilegală în
domiciliul unei persoane fară consimțământul acesteia, cu aplicarea violenței.
Deși, inculpatul își neagă vina în comiterea infracțiunii, vinovăția acestuia se
întemeiază pe următoarele probe:
- declarațiile părții vătămate Bița A. (f.d. 191-193 vol. I);
- declarațiile părții vătămate Sochirca M. (f.d. 194-195 vol. I);
- declarațiile martorului Sochirca A. (f.d. 197-198 vol. I);
- declarațiile martorului Sochirca A. (f.d. 201-202 vol. I);
- declarațiile martorului Cojocari T. (f.d. 204-204 vol. I);
- declarațiile martorului Boțoroga A. (f.d. 3-10 vol. II);
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.07.2014, prin care s-a cercetat
gospodăria cet. Bița A.(f.d. 55-62 vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 104 D din 14.08.2014 (f.d. 69 vol. I);
- procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată minoră Sochirca M. și
Bulmaga I. (f.d. 105-107 vol. I);
- procesul-verbal de confruntare dintre martorul minor Sochirca A. și Bulmaga I. (f.d.
102-104 vol. I).
Probele sus indicate formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și
combat argumentele acestuia expuse în apelurile declarate precum că, el nu a intrat în
ograda părții vătămate și nu a aplicat violență față de partea vătămată minoră Sochirca M..
Astfel, instanța de apel a menționat că argumentarea făcută de prima instanță
corespunde circumstanțelor cauzei, prin urmare nu sunt temei de a interveni în soluția
adoptată pe cauză, considerând că acțiunile inculpatului pe deplin se încadrează în
prevederile art. 179 alin. (2) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a considerat sentința primei instanțe întemeiată și în latura
aplicării pedepsei penale inculpatului Bulmaga I., din care considerente va respinge
argumentele apelului procurorului privind aplicarea în privința inculpatului a pedepsei
închisorii, cu executarea reală a pedepsei.
3
Prima instanță întemeiat și legal a concluzionat, că corectarea și reeducarea
inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub
formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei, pedeapsa
dată este suficientă pentru a corecta vinovatul și pentru a asigura scopurile pedepsei.
Pedeapsa stabilită corespunde rigorilor legale și temei pentru aplicarea unei pedepse mai
grave nu sunt. O atare pedeapsă va contribui la corectarea condamnatului, precum și la
prevenirea săvârșirii de către el a altor acțiuni infracționale sau de alt ordin.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul și inculpatul au contestat-o
cu recurs ordinar.
6.1. Procurorul în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea deciziei acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel,
în alt complet de judecată, invocând următoarele argumente:
- instanța de apel incorect a menținut sentința instanței de fond, nu a argumentat
pedeapsa penală aplicată și nemotivat a respins apelul declarat de către procuror. Astfel,
instanța de fond a aplicat o pedeapsă mai blândă în coraport cu fapta comisă și cu
comportamentul inculpatului, atât în momentul săvârșirii infracțiunii, cât și după aceasta;
- instanța de apel nu a luat în considerație că, inculpatul a încercat să facă presiuni
asupra martorilor acuzării și a părților vătămate. La fel, inculpatul a influențat martorii care
erau în relații de rudenie cu el să își schimbe declarațiile. La fel, procurorul a indicat că,
inculpatul în cadrul procesului de judecată, a avut un comportament nedemn, a ultragiat
acuzatorul de stat.
6.2. Inculpatul Bulmaga I., în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de
procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei hotărâri de
achitare în privința sa, invocând faptul că a recunoscut și la anchetă că cu partea vătămată
este în relații de ostile de mai mulți ani, însă nici odată nu a aplicat violența în privința atât a
părții vătămate, cât și a familiei sale.
De asemenea a mai indicat că, probele prezentate de către partea acuzării în instanță
demonstrează cu certitudine neimplicarea lui în aceste acțiuni încriminate. Acuzarea nu a
prezentat nimic instanțelor de judecată pentru a dovedi, că inculpatul a avut intenția
subiectivă să săvârșească o asemenea infracțiune.
Prin decizia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016,
recursul ordinar depus de către procuror au fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat, iar recursul ordinar depus de către inculpat a fost declarat inadmisibil, ca fiind
tardiv.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că temeiurile invocate
de acuzatorul de stat nu și-au găsit confirmare în textul deciziei contestate, iar instanța de
apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de
procedură penală, ajungând corect la concluzia că pedeapsa stabilită inculpatului este legală
și echitabilă, fiind în deplină corespundere cu prevederile art. 61, 75 Cod penal.
În continuare, referindu-se la recursul declarat de inculpatul Bulmaga I., instanța de
recurs a constat că acesta a fost depus cu omiterea termenului legal de 30 zile, prevăzut de
4
legislația procesual penală, care în cazul dat începe a curge din momentul pronunțării
decizie integrale a instanței, adică din 06 aprilie 2016.
Astfel, ultima zi de declarare a recursului a fost la 10 mai 2016, pe când inculpatul a
depus cererea de recurs la 13 mai 2016.
La 16 august 2016 partea vătămată Bița A. declară recurs ordinar împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
căreia inculpatului Bulmaga I. să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să
fie admisă integral, invocând faptul că instanțele de apel greșit au apreciat probele
administrate la caz și eronat au decis că pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de amendă
va duce la atingerea scopului legii penale.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către
apărătorul inculpatului, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece
recurentul nu a folosit calea de atac apelul.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din dosar,
Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia dacă
nu corespunde cerințelor de formă și conținut.
Reieșind din conținutul materialelor dosarului, instanța de recurs atestă faptul că
recurentul nu a contestat sentința primei instanțe.
În continuare, instanța de recurs menționează că sentința primei instanțe, a fost
contestată doar de către procuror, și inculpat.
Partea vătămată Bița A. nu a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din
02 iulie 2015, respectiv nu există vreo decizie a instanței de apel adoptată în urma
contestării de către partea vătămată a hotărârii primei instanțe.
Astfel, prevederile art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează că pot fi
atacate cu recurs deciziile pronunțate de Curțile de Apel ca instanțe de apel.
În contextul dat, se face trimitere și la prevederile alin. (4) al aceluiași articol, care
stipulează că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate la
art. 401 Cod de procedură penală, nu au folosit calea de atac apelul, ori au retras apelul,
dacă legea prevede această cale de atac.
Totodată, Colegiul penal menționează că, reieșind din prevederile art. 427 alin. (2)
Cod de procedură penală, în cererea de recurs nu poți invoca anumite temeiuri pentru a fi
examinate de către instanța de recurs, dacă acestea nu au fost examinate în instanța de apel.
Prin urmare, ținând cont de cele enunțate, Colegiul penal constată că recursul declarat
de către partea vătămată Bița A. urmează a fi declarat inadmisibil, din motiv că recurentul
nu a utilizat calea de atac apelul pentru a contesta hotărârea primei instanțe, drept urmare
5
acesta nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute în art. 429 și 430 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Bița Anatolie
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza
penală privindu-l pe Bulmaga Ion Ion, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și
conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 09 decembrie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
6