1re-113/2016 — incheierea judecatorului de instructie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incheierea judecatorului de instructie
- Temei legal
- art. 456 CPP
1re-113/2016 — incheierea judecatorului de instructie (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1re-113/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
08 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de condamnatul
Cebotari Victor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 17 decembrie 2013,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.05.2012 – 13.06.2012.
Instanța de recurs: 30.09.2013 – 17.12.2013.
C O N S T A T Ă:
La 18 mai 2012, la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a parvenit demersul
Ministerului de Justiție a RM privind transferul din Federația Rusă în Republica Moldova
a condamnatului Cebotari Victor pentru continuarea executării pedepsei stabilite de
instanța rusă, într-un penitenciar din Republica Moldova.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 demersul
a fost admis, a fost acceptat transferul condamnatului Cebotari Victor.
Prin sentința Judecătoriei raionului Zaocskii, regiunea Tula, Federația Rusă din 25
iunie 2010, condamnatului Cebotari Victor i-a fost stabilită pedeapsa, în urma adăugării
pedepsei aplicate în baza sentinței Judecătoriei raionale Zarecenskii, or. Tula din 29 august
2009, modificată prin încheierea Judecătoriei regionale Tula din 18 noiembrie 2009,
pedeapsa definitivă de 9 ani și 2 luni privațiune de libertate cu executarea pedepsei în
colonie de regim riguros, pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 161 alin. (1), 166
alin. (4), 162 alin. (1) Cod penal al Federației Ruse și calcularea termenului de executare a
pedepsei din 22.04.2009.
1
În cazul acceptării transferului de către organele competente ale statului de
condamnare, al considera pe Cebotari Victor condamnat în baza art. 187 alin. (1), 188 alin.
(2) lit. b) și e), 192/1 alin. (2) lit. a), b) Cod penal al RM, stabilindu-i-se o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 9 ani și 2 luni cu executare pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis, cu calcularea termenului executării pedepsei începînd din 22 aprilie 2009
și cu posibilitatea de a fi eliberat condiționat înainte de termen după executarea a 2/3 din
termenul de pedeapsă stabilit.
Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din
13.06.2012, avocatul Babără A. în numele condamnatului Cebotari Victor a atacat-o cu
recurs, prin care a solicitat casarea acesteia și stabilirea unei pedepsei mai blînde în privința
condamnatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013,
recursul declarat a fost admis, încheierea a fost casată parțial, rejudecată cauza și
pronunțată o nouă hotărîre, după cum urmează:
Cebotari Victor a fost considerat condamnat:
- În baza art. 187 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare;
- În baza art. 188 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare;
- În baza art. 192/1 alin.(3) Cod penal, la 6 ani închisoare.
În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial
a pedepselor stabilite lui Cebotari Victor, a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă de
închisoare pe un termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei închisorii de către Cebotari Victor a fost calculat de
la 22 aprilie 2009.
În rest încheierea a fost menținută.”
Verificînd materialele cauzei și analizînd declarațiile participanților la proces,
instanța de recurs a constatat faptul că prima instanță a interpretat eronat prevederile
Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, semnată la 21.03.1983
și a legislației Republicii Moldova, în baza cărora a fost emisă încheierea Judecătoriei
Buiucani din 13 iunie 2012.
Prin urmare, în conformitate cu art.9 alin. (1) din Convenția sus numită, autoritățile
competente ale statului de executare sunt datorate, la examinarea cererii de transfer a
persoanei condamnate, fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei
hotărâri judiciare sau administrative, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărîrea a
acestui stat, dată într-o procedură judiciară sau administrativă, înlocuind astfel sancțiunea
aplicată în statul de condamnare printr-o sancțiune prevăzută de legislația statului de
executare pentru aceiași infracțiune.
În consecință, instanța de recurs a menționat că din dispozitivul încheierii
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 iunie 2012 rezultă că a fost aleasă procedura
2
de schimbare a condamnării și de adaptare a sentinței la legislația Republicii Moldova,
ceea ce atrage aplicarea art. 11 din Convenție.
În aceiași ordine de idei, instanța de recurs a făcut trimitere la prevederile art. 556
alin. (4) din Cod de procedură penală, care reglementează că instanța de judecată, după
examinarea demersului de acceptare sau de refuz al transferului, adoptă o încheiere, cu
mențiunea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost condamnată persoana și a legii
penale a RM care prevede răspundere pentru o infracțiune similară cu acea comisă de
condamnat pe teritoriul statului străin.
Totodată, a indicat că art. 98 alin.(4) din Legea cu privire la asistență juridică
internațională în materie penală nr. 371-XVI din 01 decembrie 2006, prevede că încheierea
motivată, în care va fi specificat și termenul pedepsei care urmează a fi executată în RM,
tipul penitenciarului, regimul detenției, pedeapsa complementară și modul de reparare a
prejudiciului în cazul acțiunii civile vă fi transmisă Ministerului Justiției.
Astfel, Cebotari Victor a fost condamnat prin sentința din 25 iunie 2010 pronunțată
de Judecătoria raională Zaocskii, regiunea Tula, fiindu-i stabilită pedeapsa, în urma
adăugării parțiale a pedepsei aplicate în baza sentinței Judecătoriei raionale Zarecenskii,
or. Tula din 20 august 2009, modificată prin încheierea Judecătoriei regionale Tula din 18
noiembrie 2009, pedeapsa definitivă de 9 ani și 2 luni privațiune de libertate cu executarea
pedepsei în colonie cu regim riguros pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 161
alin. (1), art. 166 alin. (4) și art. 162 alin. (1) din Cod Penal al Federației Ruse și calcularea
termenului executării pedepsei din 22.04.2009.
În atare circumstanțe, instanța de recurs a indicat că, prima instanță urmă să-i aplice
pedeapsa condamnatului Cebotari Victor pentru fiecare infracțiune în parte.
Astfel, instanța de recurs a asimilat infracțiunile pentru care a fost condamnat în
Federația Rusă cu infracțiunile prevăzute de Cod penal al RM, și a considerat că Cebotari
Victor a fost condamnat în baza art. 187 alin.(l) Cod penal al RM - la 1 an închisoare, în
baza art. 188 alin.(l) Cod penal al RM - la 5 ani închisoare, deoarece art. 162 alin.(l) Codul
Penal al F. R. este similar cu art. 188 alin.(1) Codul penal al R. M. și nu cu art. 188 alin.(2)
lit. b), e) Codul penal al RM după cum a stabilit prima instanță, drept urmare i-a fost
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar art. 166 alin. (4) Cod
Penal al F. R. este similar cu art. 192/1 alin.(3) Cod penal al RM, și în baza acestui articol
i-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani. Iar potrivit prevederilor
art. 84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor
aplicate, i-a fost stabilită lui Cebotari Victor pedeapsa definitivă, sub formă de închisoare
pe un termen de 9 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
La 18 aprilie 2016, condamnatul a atacat decizia instanței de recurs, cu recurs în
anulare, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotătîri potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.
3
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General
și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora,
apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în
anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează
că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în
anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost
judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea
apelului și recursului ordinar.
În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în
anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate
fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel
și în recurs și a devenit irevocabilă.
Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît
vinovăția persoanei, în speța dată transferarea condamnatului, acestea au numai un dublu
grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții
imperative, de la care nu se permite nici o derogare.
Prin urmare, raportînd prevederile legale menționate supra la speța dată, instanța de
recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care s-a soluționat
chestiunile cu privire la transferarea condamnatului Cebotari Victor în Republica Moldova
pentru executarea pedepsei stabilite , iar o atare hotărîre irevocabilă nu este susceptibilă de
a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de
hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi
contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.
4
Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură
penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde
cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Cebotari Victor,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013,
deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de
procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 07 iulie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
5