1re-91/15 — Art. 469 - 471 CPP

Prin încheierea din 24 ianuarie 2015, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a dispus admiterea demersului Ministerului Justiției al R. Moldova și cererea condamnatului Cebotari Eugeniu privind transferul pentru continuarea executării pedepsei cu închisoare în instituțiile penitenciare din R. Moldova. A acceptat transferul lui Cebotari Eugeniu, condamnat prin sentința Judecătoriei or. Podolsk, regiunea Moscova, Federația Rusă din 01 noiembrie 2011 în baza art. 162 alin. 3 Cod penal al Federației Ruse, la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip sever, cu calcularea termenului ispășirii pedepsei de la 21 aprilie 2011, pentru ispășirea pedepsei penale în instituțiile penitenciare ale R. Moldova, cu aplicarea procedurii continuării sentinței. A reținut condamnarea lui Cebotari Eugeniu, prin sentința Judecătoriei or. Podolsk, regiunea Moscova, Federația Rusă din 01 noiembrie 2011, în baza art. 188 alin. (4) Cod penal al R. Moldova, cu stabilirea pedepsei 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu calcularea termenului inspășirii pedepsei de la 21 aprilie 2011.

Condamnatul, a contestat cu recurs încheierea pronunțată, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, a fost respins, ca nefondat, recursul condamnatului, cu menținerea încheierii. 1 3.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că, Cebotari Eugeniu este cetățean al R. Moldova, sentința în baza căreia a fost condamnat este definitivă și durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai avea de executat la data înaintării cererii de transfer, era mai mare de 6 luni. Faptele pentru care a fost condamnat Cebotari Eugeniu, constituie infracțiune și potrivit Codului penal al R. Moldova, au fost încadrate în art. 188 alin. (4) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită: de două sau mai multe persoane prin, pătrundere în locuință, în proporții mari, care se pedepsește cu închisoare de la 11 la 14 ani. Însă, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 557 alin. (2) Cod de procedură penala a R. Moldova, în cazul în care categoria sau durata pedepsei pronunțate în statul de condamnare nu corespunde legii penale a R. Moldova, instanța de judecată, prin hotărârea sa, o poate adapta la pedeapsa prevăzută de legea națională pentru infracțiuni de aceeași categorie. Această pedeapsă trebuie să fie cât mai adecvată pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare. Prin natura sau prin durata sa, această pedeapsă nu poate fi mai aspră decât cea pronunțată în statul de condamnare și nici să depășească limita maximă prevăzută de legea națională.

Condamnatul, la 23 aprilie 2015 și 04 mai 2015, cu recursuri în anulare, iar la 15 mai 2015 cu recurs în anulare suplimentar, a contestat decizia, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri echitabile, invocînd că la examinarea demersului Ministerului Justiției al R. Moldova au fost încălcate prevederile art. 5591 Cod de procedură penală, demersul fiind examinat în lipsa sa. Totodată, acțiunile sale incorect au fost calificate în baza art. 188 alin. (4) Cod penal al R. Moldova, deoarece prin decizia Colegiului penal al Judecătoriei or. Krasnogorsk, regiunea Moscova, Federația Rusă din 12.01.2012, acțiunile lui Cebotari Eugeniu au fost recalificate din art. 162 alin. (3) în art. 162 alin. (2) Cod penal al Federației Ruse. Din cauza calificării eronate a acțiunilor sale, judecătorul de instrucție i-a stabilit o pedeapsă prea aspră.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu 2 fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. art. 469-471 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursurile declarate împotriva deciziei instanței de recurs din speță sunt inadmisibile, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate, întrucît acestea nu corespund cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de condamnatul Cebotari Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, deoarece nu îndeplinesc cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3