1ra-1132/2016 — Art. 273 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2, lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 06 iulie 2010, Tataru Viorel a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Totodată, Tataru Viorel a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 24 februarie 2010, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 29 iunie 2009. 1 De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Bezerdic V. prejudiciul material de 2.000 lei.

Instanța de fond a constatat că la 24.10.2008, în jurul orelor 21:30, inculpatul minor Tataru Viorel, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având intenția răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, a pătruns pe teritoriul SRL „Oxmarpan”, situat în s. Costești, r-nul Ialoveni, de unde a răpit automobilul de model „Opel Vectra”, n.î. IL AO 430, parcat pe teritoriul întreprinderii, ce-i aparținea lui Bivol Igor. Urcând la volanul automobilului, s-a deplasat din s. Costești spre s. Zîmbreni, r-nul Ialoveni. Aproximativ a parcurs 400-500 m. și, pierzând controlul asupra volanului automobilului, s-a tamponat într-un pilon, cauzându-i proprietarului o daună materială în sumă de 50.000 lei. Tot el, este învinuit că la 15.04.2009, orele 20:00, prin spargerea geamului, a pătruns în locuința lui Bezerdic V., amplasată în s. Costești, r-nul Ialoveni, de unde a sustras pe ascuns videocasetofonul de model ,,SHARP”, cu prețul de 500 lei, 2 boxe de model ,,BBK” – 600 lei ambele, o boxă de model ,,AIWA” – 300 lei, un aparat de frezat de model ,,Magitec” – 150 lei și o legătură de chei, cauzând părții vătămate un prejudiciu în sumă de 2.000 lei. Instanța a reținut că pe epizodul răpirii transportului de mijloc, inculpatul nu a recunoscut vina, solicitând pronunțarea unei sentințe de achitare. Inculpatul a declarat că la 24.10.2008 a fost toată ziua la niște cunoștințe din s. Pojăreni, r-nul Ialoveni, a servit băuturi alcoolice și, fiind în stare de ebrietate avansată, neținând minte nimic, a mers spre casa sa. Partea vătămată Bivol Igor a declarat că la 24.10.2008, în jurul orelor 21:30, a parcat automobilul „Opel Vectra”, n.î. IL AO 430, lângă gardul întreprinderii SRL „Oxmarpan”, în s. Costești, r-nul Ialoveni. Când se afla pe teritoriul întreprinderii, a auzit că automobilul a fost pornit. Tot atunci a ieșit de pe teritoriul întreprinderii și a depistat că automobilul lipsea. Peste jumătate de oră, a fost telefonat și informat că automobilul a fost găsit lovit de un pilon, în regiunea Gîrlei din s. Costești, r-nul Ialoveni. La fața locului se aflau trei persoane, care i-au explicat cum s-a petrecut accidentul și că au încercat să rețină persoana care se afla la volanul automobilului, însă nu au reușit. Unul din ei a descris persoana care se afla la volanul automobilului și inculpatul nicidecum nu corespunde cu persoana descrisă. Instanța a concluzionat că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 273 alin. (2) lit. d) Cod penal, acesta urmând a fi achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de el. Totodată, analizând probele administrate, instanța a statuat că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrunderea în locuință, cu cauzarea daunei în proporții considerabile.

În temeiul art. 466 alin. (2) pct. 2) lit. a), alin. (5) Cod de procedură penală, sentința a devenit irevocabilă la data expirării termenului de apel, nefiind atacată în genere cu apel. 2

La 08, 25 februarie și 04 aprilie 2016, partea vătămată Bivol Igor a declarat recursuri în anulare, în care solicită casarea acestei sentințe, cu transmiterea cauzei la rejudecare. Recurentul a indicat că martorul Pușcaș M. a fost audiat în lipsa lui, în prezența avocatului condamnatului, care a exercitat apărarea învinuitului în cadrul urmăririi penale unde acesta a recunoscut comiterea unei infracțiuni pe care nu a săvârșit-o, fiind prezent și procurorul care a înaintat învinuirea respectivă. Audierea lui Pușcaș M. în lipsa lui, în condițiile menționate, au condus la faptul că infracțiunea dată până în prezent nu este descoperită. La fel nu au fost identificate persoanele din cadrul Procuraturii Ialoveni și Inspectoratul de Poliție Ialoveni care au influențat acest martor ca să nu comunice persoana, care real a răpit mijlocul de transport. Audierea condamnatului în lipsa lui a condus la situația că persoanele care l- au bătut pe condamnat în cadrul urmării penale pentru a recunoaște săvârșirea infracțiunii care nu a comis-o, nu au fost identificate. Instanța de judecată a aplicat incorect prevederile art. 60 Cod de procedură penală în partea ce privește participarea părții vătămate la audierea martorilor și inculpatului. Procuratura Ialoveni și Inspectoratului de poliție Ialoveni au întreprins toate măsurile ca infracțiunea să nu fie descoperită. Cererea de recurs se încadrează în termenul de 6 luni prevăzut de art. 454 Cod de procedură penală. În drept, recursurile sunt întemeiate pe art. 452-455 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Dat fiind că recurentul nu a atacat în genere sentința contestată cu apel, și și- a întemeiat recursurile pe art. 452-455 Cod de procedură penală, rezultă că acestea sunt declarate împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile și urmează a fi soluționate în procedura recursului în anulare. Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Însă, potrivit art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Conform art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi declarat doar în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești. În corespundere cu art. 466 alin. (2) pct. 2) lit. a), alin. (5) Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe devine irevocabilă la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen. Conform art. 402 alin.(1), (2) Cod de procedură penală (red. 2010), termenul de apel era de 15 zile de la data comunicării în scris despre redactarea sentinței. Potrivit art. 231 alin. (4) 3 Cod de procedură penală, termenele calculate pe luni expiră la sfârșitul zilei respective a ultimei luni. Sub acest aspect se atestă că dispozitivul sentinței a fost pronunțat la 06 iulie 2010, părții vătămate Bivol I. fiindu-i comunicat în scris despre redactarea sentinței la 13 iulie 2010, aceasta devenind irevocabilă în condițiile prescripțiilor de drept enunțate, nefiind atacată în genere cu apel (f.d. 118 – 122 vol. I, pct. 1.-3. din decizie). Deci, termenul de 6 luni pentru depunerea recursului în anulare a expirat la sfârșitul ultimei zile din luna ianuarie 2011. Totodată, recursurile în anulare au fost depus și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 08, 25 februarie și 04 aprilie 2016, adică au fost declarate peste termenul prevăzut de lege (f.d. 159 vol. II, pct. 4. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prevede expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursurile de pe rol au fost depuse peste termenul legal, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de partea vătămată Bivol Igor împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 06 iulie 2010, în privința condamnatului Tataru Viorel Emanoil, deoarece sunt declarate peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral. Președinte Constantin Alerguș Judecători Iurie Diaconu Petru Moraru 4