ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.06.2016

1ra-1083/16 — art. 362/1 al.3 lit.a CP

HOTĂRÂRE
08.06.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 362/1 al.3 lit.a CP
Temei legal
art. 427 alin.1 pct.10 CPP
Citează această cauză
1ra-1083/16 — art. 362/1 al.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1083/16

Curtea Supremă de Justiție

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Liliana Catan

Judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Pavalachi Marcel împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui:

Pavalachi Marcel Ștefan, născut la 18 aprilie

1974, originar din or. Orhei, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Alba Iulia 3 ap. 2,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.05.2014 - 17.05.2014;

instanța de apel: 04.06.2014 - 02.07.2014;

23.12.2014 – 03.04.2015;

02.12.2015 – 28.01.2016;

instanța de recurs: 18.08.2014 -25.11.2014;

12.06.2015 – 27.10.2015;

26.04.2016 – 08.06.2016.

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Pavalachi Marcel a fost

condamnat în baza art. 362 1 alin. (3) lit. a) Cod penal la 750 unități convenționale,

echivalentul a 15 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și exercita

activități legate de migrațiune pe un termen de 4 ani.

în perioada de timp a lunilor noiembrie 2013 - 20 ianuarie 2014, împreună cu

persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, urmărind scopul obținerii

directe a unui folos financiar din organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul

altor state a cetățenilor Republicii Moldova, a creat în prealabil, pentru comiterea

infracțiunii menționate (organizarea migrației ilegale), o reuniune stabilă de

persoane în componența lui Pavalachi Marcel și alte persoane nestabilite de către

organul de urmărire penală, repartizînd rolurile între membrii acestei reuniuni.

În aceiași perioadă de timp, persoana nestabilită de către organul de urmărire

1

penală, dirijînd activitatea grupului criminal organizat de el, a împărțit și coordonat

rolurile infracționale între membrii acestuia, urmărind scopul organizării intrării și

șederii ilegale pe teritoriul Italiei și altor state membre ale UE, prin perfectarea și

respectiv cu folosirea documentelor oficiale false.

Pavalachi Marcel și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire

penală din cadrul grupului criminal organizat, exercitau rolul de intermediari între

potențialii emigranți ilegali și conducătorul grupului criminal organizat.

În perioada de timp, noiembrie 2013 - ianuarie 2014, Pavalachi Marcel și alte

persoane nestabilite de către organul de urmărire penală din cadrul grupului criminal

organizat, fiind conduse și organizate de către conducătorul grupului criminal

organizat, au găsit potențialii imigranți, au acumulat de la ei setul de acte primare

necesare pentru confecționarea documentelor false, în temeiul cărora ulterior urmau

să fie solicitate vize de intrare și ședere pe teritoriul Italiei, de asemenea au cerut și

au primit sume de bani în mărime de 2000 Euro.

Pentru a reda un caracter legal solicitărilor de vize de intrare și ședere pe

teritoriul Italiei, persoane necunoscute, acționînd împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Pavalachi Marcel și alte persoane neidentificate de către organul de

urmărire penală, folosind actele primare obținute de la potențialii imigranți de către

Pavalachi Marcel și alte persoane, confecționa în circumstanțe nestabilite

documente oficiale false cum ar fi pașapoarte a cetățenilor României, a certificatelor

de căsătorie a României, a certificatelor de reședință pe teritoriul Italiei și a

buletinelor de identitate a Italiei.

După confecționarea documentelor oficiale false, persoanele din prima verigă,

din care făcea parte și Pavalachi Marcel, transmiteau setul de acte necesar pentru

solicitarea vizelor potențialelor migranți pentru a fi depuse la Ambasada Italiei în

Chișinău, instructîndu-le totodată referitor la posibilele întrebări în cadrul

convorbirii cu reprezentanții ambasadei.

Ulterior, un oficial al Ambasadei Italiei în Chișinău nestabilit de către organul

de urmărire penală, care făcea parte din cadrul grupului criminal organizat avea rolul

de a facilita verificarea actelor depuse și eliberarea vizelor solicitate.

Astfel, Pavalachi Marcel, aflîndu-se în mun. Chișinău, aproximativ la începutul

lunii noiembrie 2013, acționînd în cadrul grupului criminal organizat în prealabil și

condus de către o persoană nestabilită de către organul de urmărire penală, întru

realizarea intențiilor infracționale de organizare a intrării și șederii ilegale a lui

Nasalciuc Vadim pe teritoriul Italiei și urmărind scopul obținerii a unui folos

financiar în sumă de 2000 Euro, conform unui plan dinainte elaborat și rolului care

i-a fost atribuit, s-a întîlnit cu Nasalciuc Vadim pe str. Bănulescu Bodoni din mun.

Chișinău, în apropierea pieții de flori.

În cadrul întîlnirii menționate, Pavalachi Marcel, acționînd în vederea realizării

2

intențiilor infracționale ale grupului criminal organizat și conform rolului ce i-a fost

repartizat a solicitat și a primit de la Nasalciuc Vadim copiile actelor de identitate a

acestuia și anume copiile certificatului de naștere, certificatului de căsătorie, a

buletinului de identitate și în original pașaportul de uz extern.

Apoi, întru atingerea scopului infracțional, persoanele nestabilite de către

organul de urmărire penală care acționau în cadrul grupului criminal organizat,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Pavalachi Marcel, în circumstanțe

nestabilite au confecționat un set de acte false pe numele lui Nasalciuc Lilia (soția

lui Nasalciuc Vadim) și anume: pașaportul românesc cu nr. 051451900, certificatul

de căsătorie românesc seria CG nr.297738, un formular de tip B cu seria EMC-

10027584, certificatul de reședință italian eliberat pe numele tui Nasalciuc Lilia,

precum și buletinul de identitate italian pe numele acesteia, la care a fost anexată

copia pașaportului de uz extern al cetățeanului RM, perfectat pe numele lui

Nasalciuc Vadim.

În continuare, Pavalachi Marcel, acționînd în scopul realizării planului

infracțional al grupului criminal și anume de organizare a intrării și șederii ilegale

pe teritoriul Italiei a lui Nasalciuc Vadim, i-a transmis acestuia setul de acte false,

precum și l-a informat despre eventualele întrebări și răspunsuri care pot fi adresate

în cadrul interviului la ambasada Italiei din Chișinău, totodată, indicîndu-i acestuia

să declare că motivul solicitării obținerii vizei este reintegrarea familiei.

Nasalciuc Vadim, acționînd conform instrucțiunilor dinainte primite de la

Pavalachi Marcel, a depus setul de acte false, anterior primite tot de la ultimul la

Ambasada Italiei în Chișinău, în scopul obținerii vizei de intrare și ședere pe

teritoriul statului respectiv.

În procesul verificării actelor prezentate pentru obținerea vizei de către

reprezentanții Ambasadei Italiei la Chișinău s-a constatat că certificatul de reședință

italian eliberat pe numele lui Nasalciuc Lilia, precum și buletinul de identitate italian

pe numele acesteia sunt false.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Pavalachi Marcel să fie condamnat în baza

art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de conducere și de a exercita activități legate de organizarea plecării

persoanelor peste hotare, pe un termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În argumentarea apelului a invocat că, la stabilirea pedepsei instanța de fond n-

a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, care

prin acțiunile sale a atentat la ordinea stabilită pentru eliberarea unor documente de

o deosebită importanță, la procedura de intrare și ședere pe teritoriul unui stat a

3

persoanelor care nu sunt cetățeni sau rezidenți ai acestuia, domeniu care contribuie

în mod semnificativ la stabilitatea statului, precum și în raport cu riscul de a

transforma săvîrșirea migrațiunii ilegale în îndeletnicire. Consideră, că aplicarea de

către instanța de fond a unei pedepse mai blînde, decît cea solicitată de către

procuror, este una nefondată din motivul neatingerii scopului prevăzut la art. 61 Cod

penal și anume cauzarea anumitor lipsuri și restricții ale drepturilor persoanei

vinovate. Totodată, instanța nu a luat în considerație că inculpatul anterior a fost

judecat de mai multe ori pentru comiterea faptelor similare, fiindu-i aplicate pedepse

sub formă de amendă. În pofida faptului, că antecedentul penal este stins, însă

aceasta denotă că Pavalachi Marcel nu și-a făcut concluziile respective, continuînd

activitatea sa criminală, săvîrșind o nouă infracțiune.

fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței atacate.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele,

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele

administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Pavalachi Marcel

în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția

inculpatului, just a încadrat în drept acțiunile lui, circumstanțe care nici nu se

contestă.

De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată legal și

corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținînd cont de prevederile

art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, precum și de

gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii,

persoana inculpatului, care este caracterizat pozitiv la locul de trai și serviciu,

recunoașterea vinei și căința sinceră, considerînd că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de amendă, pedeapsă în limitele sancțiunii art. 362 1 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că solicitările procurorului privind aplicarea în

privința inculpatului a pedepsei închisorii pe un termen de 5 ani, este una mult prea

aspră și neproporțională faptei comise, prin urmare nu pot servi temei pentru

schimbarea pedepsei inculpatului.

invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Consideră, că instanțele judecătorești incorect au apreciat circumstanțele

cauzei și anume persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv și faptul că

antecedentul penal este stins, considerînd posibilă corectarea și reeducarea

4

inculpatului fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de

amendă.

Aceste circumstanțe sunt insuficiente pentru stabilirea pedepsei în coraport cu

împrejurările cauzei, iar aplicarea pedepsei mai blînde, nu va restabili echitatea

socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea acestuia, precum și a altor

persoane de noi infracțiuni. În cadrul examinării cauzei nu au fost stabilite careva

motive care ar concluziona că, nu este rațional ca inculpatul să nu execute pedeapsa

închisorii, cu atît mai mult că prin sentințele anterioare i-a fost stabilită pedeapsa

sub formă de amendă, astfel, nu a fost atins scopul principal și anume ca sancțiunea

penală să-și poată îndeplini mai eficient rolul preventiv educativ, ulterior inculpatul

săvîrșind infracțiuni analogice.

noiembrie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea soluției, instanța de recurs a menționat că instanța de apel nu a

respectat prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat

asupra motivelor invocate de procuror în apel, care urma să verifice și să se expună

asupra individualizării pedepsei inculpatului, care a fost condamnat pentru

comiterea unei infracțiuni contra autorităților publice și a securității de stat, ținîndu-

se cont că această infracțiune a fost săvîrșită de grupul criminal organizat.

din 03 aprilie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor

și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de vedere a utilității

și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a inculpatului Pavalachi

Marcel în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

La stabilirea pedepsei, instanța a menționat că instanța de fond a ținut cont de

toate circumstanțele cauzei, de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Astfel, instanța a reținut că Pavalachi Marcel a comis o infracțiune gravă, nu

are antecedente penale, este la o vîrstă tînără, fiind încadrat în cîmpul muncii și

lipsesc circumstanțele agravante. Prin urmare, luînd în considerație scopul pedepsei

penale, caracterul și gradul de pericol social al faptei instanța de fond corect a ajuns

la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă, rațională și

echitabilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de

amendă.

Totodată, instanța a conchis că pedeapsa amenzii este mai rezonabilă, deoarece

5

va fi suplinit bugetul de stat, iar aplicarea închisorii, dimpotrivă va supune statul la

cheltuieli suplimentare. Pedeapsa de 5 ani închisoare, solicitată de procuror, instanța

a considerat că este exagerat de aspră și neproporțională faptei comise, stabilind că

cea numită de instanța de fond (sub formă de amendă 750 unități convenționale) își

va atinge scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului,

precum și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului,

cît și altor persoane.

procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel în alt complet de judecată.

În argumentarea cerințelor recurentul a menționat faptul că instanțele ierarhic

inferioare la aplicarea pedepsei nu au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a acesteia stabilite de Codul penal, precum și de faptul că în cadrul

examinării cauzei, instanța de recurs ordinar a ajuns la concluzia că nu au fost

stabilite careva motive care ar concluziona că, nu este rațional ca inculpatul

Pavalachi Mercel să nu execute pedeapsa închisorii, cu atît mai mult că prin

sentințele anterioare i-a fost stabilită pedeapsa amenzii, dar nu a fost atins scopul

principal și anume, că sancțiunea penală să-și poată îndeplini mai eficient rolul

preventiv - educativ, ulterior inculpatul săvîrșind infracțiuni similare.

Astfel, în cazul în care instanța de recurs a casat decizia instanței de apel în

partea pedepsei, consideră inadmisibilă aceiași soluție în procedura de rejudecare

prevăzută la art. 436 Cod de procedură penală, cînd indicațiile instanței de recurs

sunt obligatorii pentru instanța de apel.

octombrie 2015, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2015, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea soluției, instanța de recurs a menționat că instanța de apel nu a

îndeplinit prevederile legii, precum și explicațiile date de către Plenul Curții

Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărîrii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel", cu modificările ulterioare,

unde, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel

este: dacă pedeapsa a fost individualizată și respectiv, just aplicată, din sensul cărora

rezultă că nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Făcînd trimitere la prevederile art. 436 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit a constatat că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, au

fost ignorate la rejudecarea cauzei.

6

Astfel, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25

noiembrie 2014, s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel fiind

semnalizat următorul moment: „să asigure aplicarea măsurilor mai aspre de

pedeapsă față de inculpat, care a fost adus în fața instanțelor, pentru comiterea

unei infracțiuni contra autorităților publice și a securității de stat, ținîndu-se cont

că această infracțiune a fost săvîrșită de grupul criminal organizat. Astfel, nu au

fost respectate criteriile generale de individualizare a pedepsei ... pedeapsa

aplicată fiind prea blîndă și în consecință ilegală, neechitabilă și nejustificată".

La rejudecarea cauzei de către instanța de apel a rămas aceeași situație de fapt

care a existat la soluționarea recursului, însă necătînd la cele menționate s-a adoptat

o soluție de menținere a sentinței, prin care Pavalachi Marcel a fost condamnat în

baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 750 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități legate

de migrație pe un termen de 4 ani. Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel a

sfidat indicațiile instanței de recurs care sunt obligatorii, repetînd pedeapsa stabilită

anterior, sub formă de amendă.

Mai mult, la pct. 19 a deciziei Curții de Apel din 03.04.2015 unde se conține

informația despre soluția adoptată de către instanța de recurs din 25.11.2014 prin

care s-a dispus rejudecarea cauzei în instanța de apel, nici nu este specificat motivul

rejudecării cauzei și indicațiile instanței de recurs.

Totodată, Colegiul penal a reținut că, instanța de apel în decizia sa, la pct. 44 a

constatat că, „inculpatul Vlas Dorina a comis infracțiunea imputată și că acțiunile

lui Vlas D. au fost corect calificate necătînd la faptul că cauza penală a fost

examinată în privința lui Pavalachi M., prin urmare, decizia contestată este viciată

și în partea motivării concluziei privind încadrarea acțiunilor inculpatului, care nu

corespunde cu persoana condamnată.

Încălcările enunțate au determinat Colegiul să concluzioneze asupra necesității

de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță în alt complet de judecători.

2016, s-a dispus admiterea apelului procurorului, casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează.

Lui Pavalachi Marcel recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 3621 alin.(3) lit. a) Cod penal i s-a numit pedeapsă sub formă

de 3 ani 4 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități legate de angajarea

în cîmpul muncii și organizarea migrației pe termen de 5 ani.

7

Instanța de apel a statuat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat acțiunile infracționale care nici nu

au fost contestate în dispoziția art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Totodată, Colegiul a considerat că sentința este criticabilă în partea

stabilirii pedepsei, deoarece la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă

instanța nu a acordat eficiență deplină prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

S-a mai stipulat că infracțiunea pentru care este recunoscut vinovat

Pavalachi Marcel face parte din categoria celor grave și sancțiunea prevede

pedeapsă alternativă amendă și închisoare.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a apreciat impactul pe care îl

are acest gen de infracțiuni, ținînd cont de pericolul social sporit al unor astfel

de fapte prejudiciabile pentru sistemul de drept și prestigiul Republicii Moldova

peste hotarele ei, de credibilitate și respect a suveranității altor state, acțiuni care

au atentat la ordinea stabilită pentru eliberarea unor documente de deosebită

importanță, la procedura de intrare și ședere pe teritoriul unui stat a persoanelor

care nu sunt cetățeni sau rezidenți ai acestuia, domeniu care contribuie în mod

semnificativ în stabilitatea statului, precum și în raport cu riscul de a transforma

săvîrșirea migrațiunii ilegale în îndeletnicire, în condițiile cînd va fi sesizat de

către infractori faptul dezinteresului statului de a condamna asemenea cazuri.

Totodată, s-a ținut cont și de faptul că acțiuni de acest gen sunt tot mai des

întîlnite și servesc ca bază la săvîrșirea a noi infracțiuni grave și deosebit de

grave și că asemenea fapte trebuie să pună în gardă toate instituțiile puterii de

stat abilitate cu atribuții de prevenire și pedepsire a acțiunilor ilegale de

organizare a migrațiunii ilegale .

Instanța de apel a statuat că, măsura de pedeapsă aplicată lui Pavalachi

Marcel sub formă de amendă nu este suficientă pentru a atinge scopul urmărit,

ori el anterior a fost condamnat pentru fapte similare, concluzii nu și-a facut

ignorînd prevederile legii în mod repetat și exprimînd o atitudine disprețuitoare

față de încrederea care i-a acordat-o instanța la condamnare anterioară, mai mult

ca atît și-a perfecționat abilitățile criminale antrenînd în procesul infracțional de

organizarea migrației ilegale și alte persoane, creînd un grup criminal organizat,

astfel s-a concluzionat că aplicarea unei pedepse non privative de libertate nu ar

fi eficientă pentru el și astfel se impune izolarea lui de societate cu numirea unei

pedepse cu închisoare și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita

activități legate de angajare în cîmpul muncii și organizarea migrației.

Făcînd trimitere la prevederile art. 61 Cod penal, Colegiul a menționat că

după cum s-a stabilit în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost identificate

careva motive care ar justifica că nu este rațional ca inculpatul să nu execute

pedeapsă privativă de libertate, cu atît mai mult că deși prin sentințele

8

anterioare i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă, nu a fost atins scopul

principal al pedepsei penale și anume ca sancțiunea penală să-și poată îndeplini

mai eficient rolul preventiv-educativ, s-a considerat oportună și echitabilă

aplicarea pedepsei cu închisoare cu executare efectivă în locurile de detenție.

Pavalachi Marcel, care invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și

emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie considerat condamnat în baza art. 3621

alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani 4 luni închisoare și cu aplicarea art. 90 Cod penal,

a fi suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de probă

de 4 ani.

În motivarea recursului inculpatul indică că la stabilirea pedepsei, instanța de

apel n-a ținut cont:

- în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod penal și nici nu a motivat

imposibilitatea aplicării față de el a prevederilor art. 90 Cod penal;

- de lipsa prejudiciului material și de lipsa cărorva circumstanțe agravante în

privința sa care ar indica la necesitatea izolării de societate;

- de prevederile art. 76 alin. (1) Cod penal potrivit cărora la stabilirea pedepsei

se consideră circumstanțe atenuante recunoașterea vinovăției și că instanța de

judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe,

neprevăzute la alin.(l);

- de faptul că examinarea cauzei a avut loc prin prisma prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, inculpatul se căiește sincer de cele comise și a promis că

nu va mai săvîrși fapte penale, a executat pedeapsa stabilită de prima instanță sub

formă de amendă în folosul statului, este încadrat în cîmpul muncii în calitate de

director la SRL ”Lexprim-S”, are domiciliu permanent în mun. Chișinău, la locul de

trai se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, are la întreținere părinții săi;

- că de la săvîrșirea infracțiunii imputate lui s-au scurs mai mult de 2 ani,

perioadă în care el nu a comis alte infracțiuni, conștientizînd acțiunile sale ilegale,

corectîndu-se și a înțeles pericolul social al faptelor sale de săvîrșirea cărora se

căiește sincer;

Consideră recurentul că toate aceste circumstanțe luate împreună indică la

necesitatea aplicării față de el a prevederilor art. 90 Cod penal.

11.1 Procurorul a depus referință asupra recursului declarat, solicitînd

respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd că pedeapsa

stabilită de instanța de apel, corespunde scopului și principiilor generale de aplicare

a pedepsei penale, corectarea și reeducarea fiind posibile doar prin izolarea acestuia

de societate.

9

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus are ca temei pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care

stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care

ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel.

Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerînd-o

prea aspră, solicitînd aplicarea unei pedepse non privative de libertate.

După cum s-a menționat, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs

semnalate de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul

statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

10

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată

de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel corect a ajuns la concluzia

că măsura de pedeapsă aplicată de către instanța de fond lui Pavalachi Marcel

sub formă de amendă, nu este suficientă pentru a atinge scopul urmărit, ori el

anterior a fost condamnat pentru fapte similare, concluzii nu și-a facut ignorînd

prevederile legii în mod repetat și exprimînd o atitudine disprețuitoare față de

încrederea care i-a acordat-o instanța la condamnările anterioare, mai mult ca

atît și-a perfecționat abilitățile criminale antrenînd în procesul infracțional de

organizarea migrației ilegale și alte persoane creînd un grup criminal organizat,

astfel că aplicarea unei pedepse non privative de libertate nu ar fi eficientă

pentru el impunîndu-se izolarea lui de societate cu numirea unei pedepse cu

închisoare și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități

legate de angajare în cîmpul muncii și organizarea migrației.

11

Instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent întru casarea

deciziei recurate sunt neîntemeiate, deoarece domiciliu permanent, faptul că

inculpatul este angajat în cîmpul muncii, cractertistica pozitivă de la locul de

trai nu pot servi ca circumstanțe pentru aplicarea art. 90 Cod penal deoarece

nicidecum nu au legătură cu faptele comise de către inculpat și nici nu

caracterizează inculpatul ca pe o persoană responsabilă pentru acțiunile sale.

Este de menționat faptul că recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin.(l) lit. f) Cod penal, deoarece ar

însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Totodată se menționează că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze

că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte

de săvîrșirea faptei, după săvîrșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte,

bazîndu-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, se constată că instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut cont anume

de comportamentul inculpatului pănă la săvîrșirea faptei, or inculpatul fiind

condamnat anterior pentru infracțiuni similare la pedeapsă sub forma amenzii

penale, într-adevăr nu și-a făcut concluziile necesare și ca dovadă că pedepsele

stabilite anterior nu și-au atins scopul prevăzut de lege, este anume faptul că

inculpatul, după 2 ani de la ultima condamnare prin sentința Judcătoriei Centru,

mun.Chișinău, comite o altă infracțiune.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea

parțială a sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii nu s-au stabilit.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea în privința

inculpatului a unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului

de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce

la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmînd a fi declarat ca neîntemeiat.

12

Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct.10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care se

face referință de către recurent, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii,

din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pavalachi Marcel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 06 iulie 2016.

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

13

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2015-10-27
0,96
1ra-859/2015 — art.362-1 alin.3 lit.a Cod penal
Dosarul 1ra-859/15 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 27 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte – Nicolae Gordilă, judecătorii – Constantin Alerguş, Elena Covalenco,
CSJ 2014-11-25
0,96
1ra-1496/14 — art. 362/1 al.3 lit.a CP
Dosarul nr. 1ra-1496/2014 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 25 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Ursache Petru, judecători – Timofti Vladim
CSJ 2023-03-16
0,93
1ra-1654/2022 — art. 362-1 al. 3 lit. a CP
Având în vedere aceste imperative, în raport cu fapta comisă de către inculpatul Roşcovan Andrei, se impune necesitatea aplicării unei pedepse privative de libertate acestuia, mai ales ţinând cont şi de sentinţa din 17.05.2014 prin care com
CSJ 2016-11-01
0,93
1ra-1467/2016 — art. 42 alin. 2, 3, 217/1 alin. 4 lit. d, 165 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1467/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 01 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Lil
CSJ 2016-05-31
0,92
1ra-608/2016 — art. 201/1 al. 1, 264/1 al. 1, 87 CP
Dosarul nr. 1ra-608/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 31 mai 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Ca
Sursă