1ra-1157/16 — Art. 188 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 23 decembrie 2015 Jernocletov Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.(3) lit. c) Cod penal la 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă depusă de partea vătămată Spătaru Eduard a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța în ordine civilă.

Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că, la 23.12.2014 spre 24.12.2014, Jernocletov Ruslan urmărind scopul de profit și îmbogățire, avînd scopul sustragerii bunurilor, folosindu-se de faptul că Spătari Eduard este în stare de ebrietate și se afla în ospeție, în timp ce ultimul dormea, aplicînd violență periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei, l-a atacat pe ultimul aplicîndu-i cîteva lovituri cu un cuțit în regiunea ochiului stîng și față, astfel, deposedîndu-1 de telefonul mobil de model „Nokia 2700c" cu IMEI 355147050152602 și de bani în sumă de 100 lei, cauzîndu-i părții vătămate Spătaru Eduard un prejudiciu material în sumă de 700 lei. În rezultatul atacului săvîrșit și a violenței aplicate, Spătari Eduard a primit vătămări corporale sub formă de echimoză și edem la față, ruptura sclerei ochiului 1 stîng cu căderea tunicilor și pierderea vederii, vătămări care conform raportului de expertiză medico legală nr.04-D din 13.01.2015 se califică ca vătămare corporală gravă după criteriul pierderii vederii.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că acțiunile sale au fost greșit calificate. La fel, instanța nu a luat în considerație faptul că se află la evidența narcologului și psihiatrului, fiind dintr-o familie cu situație precară, mama sa fiind decedată, iar tatăl invalid de gradul II, aflîndu-se la întreținerea sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 martie 2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul penal a menționat că, în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale examinate și apreciate de către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o verificare multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței adoptate pe caz, prima instanță întemeiat și legal a ajuns la concluzia privind confirmarea vinovăției aduse lui Ruslan Jernocletov de comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal, iar vina inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate este pe deplin dovedită prin: - declarațiile părții vătămate Spătari Eduard, a martorilor Lupașco Dumitru, Coroli Alexandru, Spătari Anatolii, a medicului legist Sava Vremea; precum și prin materialele cauzei, inclusiv: - procesul-verbal de ridicare din 25.12.2014 prin care de la Lupașco Dumitru, locuitor al s.Șofrincani, r-nul Edineț a fost ridicat telefonul mobil de model „Nokia 2700 c" de culoare sură (f.d. 9); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.12.2014, prin care a fost examinat telefonul mobil de model „Nokia 2700 c" de culoare sură (f.d. 10); - tabelul fotografic la procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.12.2014 prin care a fost examinat telefonul mobil de modei "Nokia 2700 c" de culoare sură (f.d. 12); - raportul de constatare medico-legală nr.1068 din 12.01.2015, prin care s-a constatat la Spătari Eduard, echimoza și edemul la față, ruptura sclerei ochiului stîng cu căderea tunicilor, au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil la data și circumstanțele indicate, se califică ca vătămări corporale grave după criteriul pierderii vederii (f.d. 18). Colegiul penal a precizat ca fiind corectă concluzia instanței de fond, care a constatat prezența laturii obiective a infracțiunii încriminate inculpatului, fiind constatată legătura cauzală dintre loviturile aplicate de Jernocletov Ruslan și urmările prejudiciabile survenite la partea-vătămată Spătari Eduard și anume - 2 vătămarea corporală gravă, precum și prezența intenției directe a inculpatului la săvîrșirea infracțiunii încriminate. Colegiul penal ținînd cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvîrșite de către inculpat și motivele comiterii acesteia, de persoana lui, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, pedeapsa stabilită de către instanța de fond în baza art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal este una legală și întemeiată, ținînd seama și de prevederile art. 82 Cod penal în ce privește aplicarea pedepsei pentru recidiva de infracțiune. Prin urmare, Colegiul a conchis asupra legalității și temeiniciei sentinței de condamnare de comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal, fapt ce a impus respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs ordinar solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a cauzat vătămări corporale părții vătămate, recunoscîndu-și vina parțial doar în ceea ce privește sustragerea bunului. 5.1. Recurs ordinar a declarat și avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului, prin care solicită casarea hotărîrilor și pronunțarea unei noi decizii de achitare, din motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate. În motivarea recursului avocatul indică că, vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată prin probe pertinente și concludente, partea vătămată a dat declarații contrare, iar martorii au declarat ce au auzit de la partea vătămată și prin urmare, sentința a fost bazată doar pe presupuneri.

Asupra recursurilor ordinare procurorul a depus referință, solicitînd respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece criticile formulate de recurenți au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărîrile recurate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recursuri și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie 3 să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei menționate. Prin urmare, criticile formulate de recurenți în ambele recursuri nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind ilegală. Mai mult ca atît, în ambele recursuri recurenții invocă dezacordul cu hotărîrea instanței de fond, fără a se face referire la decizia instanței de apel, care potrivit normelor de procedură penală se atacă cu recurs ordinar. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Astfel, Colegiul penal constată, că recursurile ordinare declarate de inculpat și de avocat nu întrunesc condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursurile cu circumstanțe în fapt și în drept care le-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestora, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal 4 DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și de avocatul său, Sanduleac Diana, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 23 decembrie 2015 și a deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 02 martie 2016, pe motiv că recursurile nu îndeplinesc cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 06 iulie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5