1ra-1086/16 — art. 2017-1 alin. 3 CP

1ra-1086/16 — art. 2017-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1086/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, în cauza

penală în privința lui

Braga (Abușenco) Igor Nicolai, născut

la 27.03.1970, originar și locuitor în mun.

Chișinău, str. Trandafirilor 11/2, ap. 56 18;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.02.2014-20.05.2015;

Instanța de apel: 15.09.2015-29.10.2015;

Instanța de recurs: 26.04.2016-06.06.2016,

C O N S T A T Ă :

Braga (Abușenco) Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin.

(3) lit. f) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de substanțe

narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 (cinci) ani.

(Abușenco) Igor intenționînd să obțină un venit în rezultatul înstrăinării ilegale a

substanțelor psihotrope contrar prevederilor Legii nr. 382 XIV din 06.05.1999, cu

privire la circulația substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor, a înstrăinat

substanțe psihotrope în proporții mari, anume la 10.01.2014, la ora 16.30 în timp ce

afla pe str. O. Goga colț cu str. G. Cojbuc din num. Chișinău, i-a realizat lui

Sapojnic Natalia, contra sumei de 250 lei pe care trebuia să o achite mai tîrziu 5ml

de amfetamina într-o seringă de 5ml care a fost ridicată în cadrul acțiunii de

urmărire penală cercetarea la fața locului din 10.01.2014 efectuată în incinta biroului

nr. 311 a IP Rîșcani amplasat în mun. Chișinău, str. M. Costin 5/1 și sigilată într-un

plic de culoare galben, fiind în continuare remis în adresa CT-C și EJ al MAI pentru

efectuarea expertizei chimice.

Conform raportului de expertiză chimică nr. 1083 din 20.01.2014 s-a

constatat că lichidul de culoare gălbuie cu volumul de 5,6 ml din seringa și cu

volumul de 5ml reprezintă soluție de metamfetamin, care este substanță psihotropă

sintetică (substanță preparată artizanal) din efedrina, pseudoefedrină sau preparate

care conțin efedrină sau pseudoefedrină.

2.1. Conform art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, examinarea

cauzei în instanța de fond a avut loc în lipsa inculpatului, iar prin încheierea din

05.07.2010 în privința acestuia a fost înlocuită măsura preventivă-arestul, fiind

anunțat în căutare.

apel solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri

de achitare, deoarece infracțiunea nu a fost săvîrșită de el, pe motiv că:

- la baza pornirii procesului penal a stat denunțul din 10.01.2014 depus în

adresa poliției de către Sapojnic Natalia privind transmiterea ei cu cîteva ore înainte

a substanțelor narcotice de către Braga (Abușenco) Igor, mai mult ca atît acest

denunț este datat cu data de 10.01.2014 ora 16.30, iar substanțele narcotice au fost

depistate la Sapojnic Natalia abia la ora 18.50. Totodată, acest denunț a fost întocmit

de către persoana care se află sub influența substanțelor narcotice, or conform

depozițiilor martorilor-colaboratorilor de poliție IP Rîșcani, Sergiu Pirogan și Iurii

Gorgan, Sapojnic Natalia în momentul reținerii avea un comportament neadecvat, a

recunoscut faptul consumului de substanțe narcotice, confirmat mai tîrziu prin

rezultatul testului consumului acestor substanțe;

- la baza pornirii urmăririi penale și a sentinței de condamnare a stat și

raportul de expertiză chimică din 20.01.2014 executat DTCEJ Centru al IGP, care a

fost efectuată în temeiul ordonanței OUP al SUP Rîscani, mun. Chișinău și atît

ordonanța de numire cît și de efectuare a expertizei sunt lovite de nulitate, deoarece

aceste acte au fost efectuate în condițiile cînd urmărirea penală nu a fost pornită.

Mai mult, atît la primirea expertizei cît și la prezentarea raportului de expertiză de

către OUP au fost grav încălcate prevederile art. 145, 151 (3) Cod de procedură

penală, privind aducerea anticipat la cunoștința părților a faptului numirii expertizei,

a întrebărilor la care urmează să răspundă expertul, cu explicarea drepturilor de a

obiecta asupra întrebărilor, a propune întrebări alimentare, a obiecta asupra

expertului sau a organului de expertiză, precum și a fost încălcat termenul de

prezentare spre cunoștință a raportului de expertiză, astfel inculpatului i-a fost

prezentat spre cunoștință ordonanța de numire a expertizei la 29.01.2014 împreună

cu raportul deja efectuat;

- potrivit materialelor cauzei penale, din momentul pornirii acesteia și pînă la

prezentarea inculpatului a învinuirii de către procuror au fost întocmite/efectuate

mai multe acte/acțiuni procesual-penale cu participarea inculpatului, cum ar fi :

recunoașterea și interogarea lui Braga (Abușenco) Igor în calitate de bănuit

29.01.2015 , prezentarea pentru cunoștință a raportului de expertiză și a ordonanței

de numire a expertizei din 29.01.2014, confruntarea între Braga (Abușenco) Igor în

calitate de bănuit și Natalia Sapojnic în calitate de martor din 04.02.2014, care au

fost exercitate fără participarea interpretului, ceia ce era obligatoriu potrivit art. 16

Cod de procedură penală, întrucît inculpatul este vorbitor de limbă rusă și prin

urmare toate actele nominalizate sunt lovite de nulitate fiind efectuate cu încălcarea

dreptului la interpret al inculpatului;

- prima instanță a ignorat lipsa totală de credibilitate al martorului Natalia

Sapojnic, precum și a ignorat consecvența poziției de nerecunoaștere a vinovăției

sale manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal.

3.1. Împotriva sentinței a depus apel și inculpatul, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie

achitat, invocînd că nu este vinovat, nu există careva dovezi directe sau indirecte

care ar confirma vina, iar Sapojnic Natalia a scris denunțul fals pentru a evita

răspunderea penală, mai mult ca atît că anume la ea a fost depistată o seringă cu

substanță narcotică.

octombrie 2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate cu menținerea

sentinței instanței de fond fără modificări.

4.1. Instanța de apel conducîndu-se de prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1

Cod de procedură penală, a examinat cauza în lipsa inculpatului și a considerat că,

prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința lui Braga

(Abușenco) Igor în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, Colegiul penal a apreciat-o ca o

metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina, or persoana care

pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decît în cazurile

expres prevăzute de lege.

Cu toate că Braga (Abușenco) Igor nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii încriminate vinovăția lui se dovedește și prin probele acumulate legal în

cadrul urmăririi penale, care au fost recercetate și verificate în cadrul ședinței

instanței de apel și anume:

- declarațiile martorilor Pirogan Sergiu, Gargan Iurii;

- procesul-verbal din 04.02.2013 de confruntare dintre martorul Sapojnic

Natalia și bănuitul Braga (Abușenco) Igor, prin care fiecare parte și-a menținut

depozițiile care le-au depus (f.d.48);

- procesul-verbal din 23.01.2014, de ridicare a mijloacelor de probă (f.d. 13,

21);

- procesul-verbal din 24.01.2014, privind examinarea obiectului (f.d.27).

Argumentele avocatului nu și-au găsit confirmarea în instanța apel, astfel că

actele procesual penale efectuate de către OUP și anume recunoașterea, interogarea

în calitate de bănuit, prezentarea pentru cunoștință a raportului de expertiză și a

ordonanței de numire a expertizei, confruntarea dintre bănuit și martorul Sapojnic

Natalia au fost efectuate în limba rusă pe care inculpatul Braga (Abușenco) Igor o

cunoaște bine, sentința fiind una legală motivată și întemeiată.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a luat în considerație

prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată la fel ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite că, fapta comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, că inculpatul în faza judecării cauzei s-a

eschivat de a se prezenta în judecată, anterior a fost judecat însă antecedentele

penale sunt stinse, se află la evidența medicului narcolog, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia și totodată, conform art. 76, 77 Cod penal circumstanțe ce agravează sau

atenuează vinovăția lui Abușenco (Braga) Igor nu au fost stabilite.

declarat recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului se indică:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea

de apel și anume:

a. inculpatul este victima denunțului calomnios declarat de denunțătorul

Natalia Sapojnic asupra căreia de-fapt și au fost depistate substanțe narcotice, iar în

decizia recurată aceste argumente deși au fost reflectate nu au fost aprecate și

contraargumentate din partea instanței de apel, și asta în pofida faptului că

veridicitatea faptelor expuse în denunț are un rol decisiv în ceea ce privește

adevăratul infractor, precum și temeinicia și legalitatea acuzației aduse inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a refuzat categoric să cerceteze aceste argumente prin

audierea în ședința de judecată a denunțătorului și martorului acuzării Natalia

Sapojnic, în pofida cerinței exprese înaintate de subsemnat în acest sens;

b. un alt argument din cererea de apel a constituit nulitatea actului de

numire și de efectuare a expertizei chimice pe motiv că aceste acte au fost

emise/întocmite în condițiile lipsei urmăririi penale, deși aceasta este ilegal și

inadmisibil potrivit prevederilor art. art. 142-153 Cod de procedură penală și

recomandării CSJ RM nr. 38 din 23.04.2013 care statuează că pînă la începerea

urmăririi penale expertiza nu poate fi dispusă și efectuată;

c. acțiunile procesual penale sunt lovite de nulitate deoarece au fost

exercitate fără participarea interpretului, ceea ce era obligatoriu conform art. 16 Cod

de procedură penală, întrucît inculpatul este vorbitor de limba rusă;

d. partea acuzării și prima instanță au încălcat obligațiile legale rezultate

din art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală și art. 96 Cod de procedură penală

(circumstanțe care urmează a fi dovedite în proces penal) manifestată prin

neidentificarea în modul stabilit de lege a personalității condamnatului și

neacumularea unor probe și informații obligatorii în această cauză penală, precum și

invocarea unor probe și/sau circumstanțe nestabilite pe parcursul procesului penal;

e. atît prima instanță cît și procurorul prin derogare de la art. 1 alin. (3) și

art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală, s-au manifestat vădit acuzatorial față de

inculpat și nu au întreprins nici o măsură procesual-penală efectivă în vederea

verificării în profunzime a circumstanțelor cauzei punînd la baza condamnării

denunțul martorului Natalia Sapojnic, în pofida existenței mai multor circumstanțe

care puneau la îndoială aceste declarații;

- în motivarea deciziei recurate instanța de apel a invocat declarațiile

martorilor Pirogan Sergiu și Gogran Iurii, deși sunt irelevante acuzației aduse

inculpatului și demonstrează lipsa atribuției acestuia la infracțiunea incriminată,

odată ce se referă la depistarea substanțelor narcotice la o altă persoană și prin

urmare, decizia a fost motivată prin probe care atestă vinovăția Nataliei Sapojnic;

- în instanța de apel nu a fost audiată în calitate de martor Natalia

Sapojnic, ceea ce era imperativ necesar reieșind din criticele formulate în cererea de

apel și mai mult ca atît, aceasta prin cererea din 16.08.2015 a declarat despre

denunțarea calomnioasă a inculpatului, or, dreptul la audierea martorilor se prezintă

ca unul subsecvent principiului contradictorialității procesului penal și dreptului la

egalitatea armelor în cadrul procesului.

respingerea acestuia, deoarece instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și

vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii incriminate, în concordanță deplină

cu probele administrate, în baza principiului contradictorialității, amplu analizate și

just apreciate, încadrînd acțiunile în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal. La fel,

instanța a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, probele au fost

apreciate just specificîndu-se motivele pe care și-a întemeiat soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume că,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, însă Colegiul analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele

invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord

cu condamnarea lui Braga (Abușenco) Igor în baza art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal,

considerînd că instanțele au admis erori de drept și de fapt care au afectat dreptul

inculpatului la un proces echitabil și la apărare.

La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel, respectînd

prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase, sub

toate aspectele, probele prezentate de părți, și anume declarațiile inculpatului date la

urmărirea penală și verificate în instanța de apel, a martorilor Pirogan Sergiu și

Gorgan Iurii, precum și actele cauzei - procesul-verbal din 04.02.2013 de

confruntare dintre martorul Sapojnic Natalia și bănuitul Braga (Abușenco) Igor, prin

care fiecare parte și-a menținut depozițiile care le-au depus (f.d.48); procesul-verbal

din 23.01.2014, de ridicare a mijloacelor de probă (f.d. 13, 21); procesul-verbal din

24.01.2014, privind examinarea obiectului (f.d.27), pe care le-a apreciat în mod

obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, ce nu trezesc careva

dubii și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită integral, iar acțiunile lui corect au fost încadrate

în prevederile art. 2171 alin.(3) lit. f) Cod penal.

Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului sunt descrise

detaliat în descriptivul deciziei instanței (f.d.21-28), pe care instanța de recurs și le

însușește sub aspectul stării de fapt a cauzei așa cum au fost reținute de instanța de

apel.

Colegiul penal atestă că, prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor

care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele

cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor

judecătorești, care sunt descrise mai sus. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit

toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui Braga (Abușenco) Igor,

inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a

pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de

probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod

obiectiv.

Referitor la motivul invocat în cererea de recurs că, ,,(...) instanța de apel

adoptînd hotărîrea nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cererea de apel”,

Colegiul penal menționează că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată,

deoarece prin decizia instanței de apel a fost menținută sentința, prin care Braga

(Abușenco) Igor a fost condamnat în baza art. 2171 alin.(3) lit. f) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de substanțe

narcotice, prin urmare instanța de recurs consideră că, nepronunțarea de către

instanța de apel asupra argumentelor nu poate duce la casarea deciziei contestate, or

potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, ,,

(…) este adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și doar a menținut

hotărîrea primei instanțe. Totuși, avînd în vedere faptul că fondul cauzei a fost

examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărîrea acesteia este

motivată suficient, precum și avînd în vedere natura motivelor invocate de

reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului

fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al

CoEDO”

De asemenea, Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în

cauza de față.

La fel, argumentele apărătorului privind încălcarea dreptului la un proces

echitabil, la apărare și principiului contradictorialității procesului penal a

inculpatului sunt neîntemeiate, deoarece atît în prima instanță cît și în instanța de

apel cauza a fost examinată în lipsa inculpatului conform prevederilor art.321

alin.(2), (6) Cod de procedură penală, care fiind citat legal, fără careva motive

întemeiate nu s-a prezentat în ședințe și ulterior prin încheierea din 05.07.2010 a fost

înlocuită măsura preventivă-arestul, fiind anunțat în căutare cu întreprinderea

măsurilor speciale de investigație în scopul stabilirii și reținerii lui.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, odată ce inculpatul s-a

eschivat de a se prezenta în ședințele de judecată, la audierea martorilor și la

cercetarea probelor, nu a beneficiat de dreptul de a se apăra sau a omis posibilitatea

de a se confrunta cu părțile în proces, iar instanța de judecată nu este organ de

urmărire penală pentru a se manifesta în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs sunt identice cu cele indicate în cererea de apel și au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în

textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de

avocat nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Bondarenco în

numele inculpatului Braga (Abușenco) Igor Nicolai, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, în cauza penală în privința

ultimului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 06 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun