1ra-1071/16 — art. 201-1 alin. 2 Cod penal

1ra-1071/16 — art. 201-1 alin. 2 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1071/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte : Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurii Diaconu

Ion Guzun

judecînd fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Negru

Olesea în numele inculpatului Gîncota Ruslan, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, în cauza penală în privința

lui

Gîncota Ruslan Grigorii, născut la

30.10.1987, originar și domiciliat r-nul Ialoveni

s. Costești 31/1;

și

Gîncota Tatiana Constantin, născută la

05.04.1987 originară și domiciliat r-nul

Ialoveni s. Costești.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.11.2013-13.06.2014;

instanța de apel: 10.07.2014-23.06.2015;

instanța de recurs: 25.04.2016-31.05.2016;

C O N S T A T Ă :

penal de învinuire a lui Gîncota Tatiana și Gîncota Ruslan în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal deoarece fapta inculpaților constituie o

contravenție prevăzută la art. 78 alin. (2) Cod contravențional și în legătură cu

intervenierea termenului de prescripție inculpații au fost absolviți de sancțiunea

contravențională.

Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana, aflîndu-se la domiciliul tatălui său Gîncota Grigorii,

situat în s. Costești, r-nul Ialoveni, unde locuiesc împreună cu fiica minoră Gîncota

Maria, an. 23.03.2006, fratele său Gîncota Timofei și concubina acestuia Borziac

1

Svetlana, l-au numit cu cuvinte necenzurate pe Gîncota Timofei. În procesul conflictului

Gîncota Ruslan i-a aplicat lui Gîncota Timofei două lovituri cu pumnul în regiunea

feței, iar Gîncota Tatiana i-a aplicat lui Gîncota Timofei o lovitură în regiunea feței.

Întru aplanarea conflictului a intervenit concubina Borziac Svetlana, care a fost numită

cu cuvinte necenzurate de Gîncota Tatiana și Gîncota Ruslan, care ulterior a apucat-o de

gît dorind sa-i aplice lovituri peste diferite părți ale corpului. În conflict a intervenit tatăl

ultimului, Gîncota Grigorii, cu scopul curmării acțiunilor ilegale și ca urmare la fel a

fost numit cu cuvinte necenzurate de către Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2264/D din 26.09.2013 la

Gîncota Timofei s-a constatat defect marginal al coroanei dintelui 1 pe maxilă pe stîngă,

echimoze cu excoriație pe față, excoriație pe antebrațul drept, care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, iar conform raportului de expertiză medico-legală nr.

2265/D din 26.09.2013, la Borziac Svetlana s-a constatat echimoze pe membrele

superioare, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Gîncota Ruslan să fie

condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar Gîncota Tatiana să fie condamnată în baza

art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare, însă conform art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

În argumentarea apelului a invocat că:

- instanța de fond a dat o încadrare juridică greșită acțiunilor inculpaților și a

apreciat subiectiv probele acumulate, a pronunțat o sentință ilegală, din motivul că

aceasta nu va aduce la corectarea inculpaților și nu restabilește echitatea socială,

corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît

și a altor persoane, poate să fie atins în circumstanțele stabilite, doar prin aplicarea față

de condamnat a unei pedepse mai aspre;

- inculpații reieșind din faptele constatate în cadrul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești sunt persoane predispuse la comiterea de infracțiuni și implicit la

încălcarea ordinii de drept în societate, ceea ce este constatat în cadrul cercetării

judecătorești;

- la aprecierea pedepsei instanța de judecată urma să țină cont îndeajuns de

prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține

seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

persoana celui vinovat.

fost admis apelul declarat, casată sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

2

- Gîncota Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin.

(2) lit. a) Cod penal la 1 (un) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis;

- Gîncota Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 201/1

alin. (2) lit. a) Cod penal la 1 (un) an închisoare, iar conform art. 90 Cod penal s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de

1 (un) an.

4.1. La rejudecarea cauzei instanța de apel a menționat că, prima instanță eronat

a ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana urmează

a fi încadrate în baza art. 78 alin. (2) Cod Contravențional cu încetarea procesului

contravențional din motivul intervenirii prescripției răspunderii contravenționale.

Colegiul penal a constatat că, la 17 august 2013, aproximativ la ora 23.00,

Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana, aflîndu-se la domiciliul tatălui său Gîncota Grigorii,

situat în s. Costești, r-nul Ialoveni, unde locuiesc împreună cu fiica minoră Gîncota

Maria, an. 23.03.2006, fratele său Gîncota Timofei și concubina acestuia Borziac

Svetlana, l-au numit cu cuvinte necenzurate pe Gîncota Timofei. În procesul conflictului

Gîncota Ruslan i-a aplicat lui Gîncota Timofei două lovituri cu pumnul în regiunea

feței, iar Gîncota Tatiana i-a aplicat lui Gîncota Timofei o lovitură în regiunea feței.

Întru aplanarea conflictului a intervenit concubina Borziac Svetlana, care a fost numită

cu cuvinte necenzurate de Gîncota Tatiana și Gîncota Ruslan, care ulterior a apucat-o de

gît dorind sa-i aplice lovituri peste diferite părți ale corpului. În conflict a intervenit tatăl

ultimului Gîncota Grigorii cu scopul curmării acțiunilor ilegale și ca urmare la fel a fost

numit cu cuvinte necenzurate de către Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2264/D din 26.09.2013 la

Gîncota Timofei s-a constatat: defect marginal al coroanei dintelui 1 pe maxilă pe

stîngă, echimoze cu excoriație pe față, excoriație pe antebrațul drept, care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, iar conform raportului de expertiză medico-legală nr.

2265/D din 26.09.2013, la Borziac Svetlana s-a constatat: echimoze pe membrele

superioare, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Astfel, Colegiul penal a stabilit că, inculpații au comis infracțiunea prevăzută de

art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi „violența în familie, adică

acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu

vătămarea ușoară a integrității sănătății și suferințe psihice săvîrșită asupra a doi

membri ai familie”.

Vina inculpaților se confirmă prin probele administrate la cauza penală și

apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cum ar fi:

- declarațiile părților vătămate Borziac Svetlana, Gîncota Timofei și a

martorului Gîncota Grigorii (f.d.170, 253, 175-178, 179-181, vol. II);

- procesul-verbal de confruntare din 25.09.2013 între Gîncota Ruslan și

3

Gîncota Timofei prin care participanții și-au menținut declarațiile făcute anterior în

cadrul urmăririi penale( f.d. 61 Vol. II);

- procesul-verbal de confruntare din 25.09.2013 între Gîncota Ruslan și

Borziac Svetlana prin care participanții și-au menținut declarațiile făcute anterior în

cadrul urmăririi penale( f.d. 59 Vol. II);

- procesul-verbal de confruntare din 25.09.2013 între Gîncota Ruslan și

Gîncota Grigore prin care participanții și-au menținut declarațiile făcute anterior în

cadrul urmăririi penale( f.d. 60 Vol. II);

- procesul-verbal de confruntare din 25.09.2013 între Gîncota Tatiana și

Gîncota Grigore prin care participanții și-au menținut declarațiile făcute anterior în

cadrul urmăririi penale( f.d. 62 Vol. II);

- procesele-verbale de confruntare din 25.09.2013 între Gîncota Tatiana și

Gîncota Grigore, Borziac Svetlana prin care participanții și-au menținut declarațiile

făcute anterior în cadrul urmăririi penale( f.d. 57, 58 Vol. II);

- anunțul telefonic din 19.08.2013 parvenit la IP Ialoveni prin care s-a

informat că la domiciliul lui Gîncota Grigorii, Gîncota Timofei și concubina acestuia

Borziac Svetlana au fost bătuți de Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana, cauzîndu-le

leziuni corporale ( f.d. 18 Vol. II);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2264/D din 26.09.2013 potrivit

căruia la Gîncota Timofei s-a constatat: defect marginal al coroanei dintelui 1 pe maxilă

pe stîngă, echimoze cu excoriație pe față, excoriație pe antebrațul drept, se califică ca

vătămare corporală neînsemnată ( f.d. 67 Vol. II);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2265/D din 26.09.2013, potrivit

căruia la Borziac Svetlana s-a constatat: echimoze pe membrele superioare, ce se

califică ca vătămare corporală neînsemnată (f.d. 76 Vol. II).

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpaților, Colegiul penal a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, precum și de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpaților, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovaților.

Totodată, Colegiul penal cu privire la personalitatea inculpaților a reținut că, la

locul de trai Gîncota Tatiana se caracterizează satisfăcător, iar Gîncota Ruslan se

caracterizează pozitiv la locul de trai, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se

află și circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost reținute, nu au recunoscut vina,

au comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă conform art. 16 alin. (3) Cod

penal, inculpatul Gîncota Ruslan s-a eschivat de a se prezenta atît în instanța de fond cît

și în instanța de apel, iar inculpata Gîncota Tatiana s-a eschivat de a se prezenta în

instanța de apel și astfel, cauza penală a fost examinată în absența acestora conform art.

321 alin. (2) Cod penal.

Avînd în vedere circumstanțele cauzei, Colegiul penal a conchis a aplica în

4

privința inculpaților pedeapsă cu închisoare în limita fixată de norma art. 201/1 alin. (2)

lit. a) Cod penal, pe un termen de 1 (un) an privațiune de libertate, însă ținînd cont de

faptul că Gîncota Tatiana are la întreținere un copil minor (Gîncota Maria, a.n.

23.03.2006), este la primul conflict cu legea, corectarea și reeducarea ei este posibilă

fără izolarea reală de societate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de

1 (un) an.

recurs ordinar împotriva deciziei menționate, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea

cauzei, cu menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că:

- inculpatul nu a cunoscut despre examinarea cauzei în ordine de apel,

deoarece era plecat peste hotare, iar despre ședințele de judecată nu a fost înștiințat,

fiindu-i încălcat dreptul la apărare;

- instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare,

bazîndu-se pe dosarul din prima instanță care conține depozițiile martorilor și

declarațiile inculpatului, în temeiul căruia procesul penal a fost încetat;

- instanța de apel nu a audiat părțile vătămate și martorii, care la judecarea

cauzei nu au fost prezente și astfel, s-a dispus condamnarea nejustificată a inculpatului;

- instanța de fond corect a constatat că în acțiunile lui Gîncota Ruslan sunt

prezente elementele contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, pe

cînd instanța de apel constatînd existența elementelor infracțiunii prevăzute la art. 201/1

alin. (2) lit. a) Cod penal, nu a ținut cont de faptul că lipsește latura subiectivă și anume

intenția și totodată, inculpații nu sunt subiecți ai infracțiunii, deoarece Borziac Svetlana

fiind concubina fratelui inculpatului, nu are calitatea de membru al familiei;

- la individualizarea pedepsei nu au fost reținute circumstanțele atenuante,

cum ar fi faptul că, Gîncota Ruslan are la întreținere un copil minor, anterior nu a fost

judecat, circumstanțe care au stat la baza aplicării pedepsei inculpatei Gîncota Tatiana.

pentru respingerea acestuia, deoarece circumstanțele stabilite denotă faptul că instanța

de apel nu a comis erori de drept la examinarea cauzei, iar decizia atacată conține

motive legale pe care se întemeiază soluția.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

5

În corespundere cu art. 448 Cod de procedură penală instanța de recurs, judecînd

recursul verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din

dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs. De

asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Ținînd cont de faptul că recursul ordinar este declarat în favoarea inculpatului

Gîncota Ruslan, Colegiul lărgit conducîndu-se de prevederile art. 426 Cod de procedură

penală, care prevede efectul extensiv al recursului și limitele lui, examinează cauza prin

extindere și asupra inculpatei Gîncota Tatiana, care nu a declarat recurs, urmînd a

hotărî și în privința acesteia, fără a-i crea o situație mai gravă.

Conform art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță conform materialelor din dosar,și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar și este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de apel

respinge apelul dacă este nefondat, iar reieșind din conținutul art. 417 Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și

conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel și totodată, se

precizează că instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o eroare gravă de fapt care a

afectat soluția, temei ce se încadrează în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, eroare care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

6

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, conform actului de învinuire înaintat de

acuzatorul de stat, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, însă instanța de fond a calificat

acțiunile acestora în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional dispunînd și încetarea

procesului penal, iar ulterior, soluția instanței de fond a fost casată de către instanța de

apel și la rejudecarea cauzei penale a stabilit că: „Gîncota Tatiana și Gîncota Ruslan

au comis infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal - violența în

familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu

vătămarea ușoară a integrității sănătății și suferințe psihice săvîrșită asupra a doi

membri ai familie”.

Colegiul precizează că, este important că la calificarea faptei conform

prevederilor art. 201/1 Cod penal, noțiunea de membru de familie să fie interpretată în

corespundere cu art. 133/1 Cod penal. Ea nu trebuie interpretată în corespundere cu

dispoziția alin. (2) art. 3 al Legii din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea

violenței în familie, care prevede un cerc mai larg de membri de familie față de cel

prevăzut în Codul penal, deoarece prioritate i se oferă unei norme de referință penală și

nu unei norme de referință extrapenală. Calitatea de membru al familiei trebuie întrunită

atît de victimă cît și de făptuitor la momentul comiterii faptei.

Astfel, Colegiul lărgit consideră că, abordarea instanței de apel este una

prematură, deoarece în motivarea soluției sale omite a-și argumenta poziția care a stat la

baza calificării acțiunilor inculpaților în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal

condamnîndu-i pentru violență în familie, însă, în cazul dat, instanța de recurs

precizează că, pentru a fi constituită componența de violență în familie, subiecții trebuie

să fie: a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații de căsătorie, de concubinaj,

persoanele divorțate, persoanele aflate în relații de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie

dreaptă sau colaterală, soții rudelor sau, b) în condiția locuirii separate: persoanele aflate

în relații de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuți în afara căsătoriei, cei

aflați sub curatelă.

În această situație, Colegiul lărgit reține că, Gîncota Ruslan poate fi considerat ca

rudă pe linie colaterală (frate) a lui Gîncota Timofei însă nu și în sensul juridic al acestei

noțiuni, or este evident că inculpații chiar dacă locuiesc în aceiași casă cu părțile

vătămate, își au propriile surse de existență și propriul patrimoniu, își au propria familie

și propriul copil și prin urmare, nu se încadrează în definiția dată de art. 133/1 lit. a) Cod

penal și nu pot fi considerați sub acest aspect membri de familie față de Gîncota

Timofei și Borziac Svetlana. Mai mult ca atît, prin termenul conlocuire se înțelege

acțiunea de coabitare, adică faptul de a locui împreună, de a trăi împreună și de a

conviețui cu cineva.

Tot aici, instanța atenționează că, lipsește gradul de rudenie dintre Gîncota Ruslan

cu Borziac Svetlana sau Gîncota Tatiana cu Gîncota Timofei, care constituie semn

7

calificativ a infracțiunii de violență în familie, fapt la care instanța de apel nu a atras

atenția și nu s-a expus și prin urmare, Colegiul lărgit ține să menționeze că constatarea

instanței de apel referitor la faptul, că „Gîncota Ruslan și Gîncota Tatiana, aflîndu-se la

domiciliul tatălui său, Gîncota Grigorii, situat în s. Costești, r-nul Ialoveni, unde și

locuiesc împreună cu fiica minoră Gîncota Maria, a.n. 23.03.2006, fratele său Gîncota

Timofei și concubina acestuia, Borziac Svetlana, l-au numit cu cuvinte necenzurate pe

Gîncota Timofei, iar în procesul conflictului Gîncota Ruslan i-a aplicat lui Gîncota

Timofei două lovituri cu pumnul în regiunea feței, iar Gîncota Tatiana i-a aplicat lui

Gîncota Timofei o lovitură în regiunea feței și întru aplanarea conflictului a intervenit

concubina, Borziac Svetlana, care a fost numită cu cuvinte necenzurate de Gîncota

Tatiana și Gîncota Ruslan, pe care ulterior a apucat-o de gît dorind sa-i aplice lovituri

peste diferite părți ale corpului….”este prematură și eronată de a fi pusă la baza unei

condamnări conform art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a asimilat relația de rudenie dintre inculpați și părțile

vătămate printr-o interpretare extensivă a textului art. 133/1 lit. a) Cod penal, însă cînd

legea cuprinde o enumerare limitativă a împrejurărilor în care se poate aplica legea în

care legiuitorul a definit exact noțiunea de „membru de familie”, nu se admit

interpretări extensive sau, în cazul în care instanța de apel a ajuns la concluzia că în

speță este prevăzută conlocuirea rudelor pe linie colaterală urma a-și motiva poziția în

acest sens.

De asemenea, instanța de recurs lecturînd textul deciziei și verificînd materialele

cauzei constată că, instanța de apel a admis apelul procurorului, punînd la baza soluției

probele din dosar acumulate la urmărirea penală și în ședințele de judecată în instanța de

fond, fără a audia părțile în proces pe viu, ci doar fiind citite și consemnate în procesul-

verbal.

Avînd în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate,

după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate

dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței

de apel.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare, bazîndu-se

exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile

inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de

apel urmează să procedeze la o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a anumitor martori

ai acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea învinuitului.

Un element important la judecarea apelului îl reprezintă posibilitatea inculpatului

de a fi confruntat cu partea care susține acuzarea, indiferent de faptul că aceasta a fost

deja cercetată în prima instanță. În cazul dat, principiul nemijlocirii reprezintă o garanție

8

importantă a caracterului echitabil al procesului penal, atît timp cît aprecierile instanței

de apel cu privire la credibilitatea părților pot avea consecințe decisive pentru inculpat.

Decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd

hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori

respinse ca probe. La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar

și poate administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare.

Colegiul consideră necesar de a atenționa, că motivarea soluției pronunțate de

instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în

realizarea justiției, acordînd părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea

cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs

elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Astfel, reieșind din cele expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către avocat în privința lui Gîncota Ruslan, prin extindere și în

privința lui Gîncota Tatiana, cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, iar la rejudecarea cauzei să verifice dacă în

acțiunile inculpaților sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.

(2) lit. a) Cod penal sau elementele contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, așa precum a concluzionat instanța de fond deși sentința este una cu

derogări de la art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, deoarece partea

descriptivă a sentinței de condamnare nu cuprinde descrierea faptei contravenționale

considerată ca fiind dovedită.

Totodată, la o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu

prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale

cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze

probele administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere

corespunzătoare, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Negru Olesea în numele

inculpatului Gîncota Ruslan, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 mai 2015, în cauza penală în privința lui Gîncota Ruslan, prin extindere

și în privința lui Gîcota Tatiana, dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

9

Gîncota Ruslan urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, în cazul în care nu

execută pedepse sau măsuri preventive în baza altor hotărîri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia publicată integral la 28 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurii Diaconu

Ion Guzun

10