1ra-724/16 — art.186 al.2 lit.d CP

1ra-724/16 — art.186 al.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-724/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2015, în cauza penală privind-o pe

Cătană Valentina Ivan, născută la 27 octombrie 1986,

originară din s. Iurceni, r-l Nisporeni, domiciliată în

s. Sărata-Galbenă, r-l Nisporeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpată.

că la 23 aprilie 2012, în jurul orelor 16.00, aflîndu-se la „Paștele Blajinilor„ , în cimitirul

satului din Sărata-Galbenă, r-1 Hîncești, tainic a sustras din geanta lui Mîța Violeta

telefonul mobil de model „Nokia 5228,, în valoare de 1668 lei.

Acțiunile lui Cătană Valentina au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 186 al. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragere pe ascuns a

bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

1

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Cătană Valentina să fie recunoscută vinovată de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei să-i fie suspendată pe o perioadă de probațiune pe un termen de 1

an.

În argumentarea apelului apelantul a invocat că:

- instanța de judecată la emiterea sentinței nu a ținut cont de declarațiile părții

vătămate, care a declarat că, la 23 aprilie 2014 se afla la „Paștele Blajinilor,, în cimitirul

satului Sărata-Galbenă, r-1 Hîncești. În jurul orelor 16.30, a depistat că cineva a sustras

din geanta ei telefonul mobil de model „Nokia 5228,, în valoare de 1668 lei. La

încercările fratelui său Tușinschi Eugen, ultimul a sunat pe numărul ei de telefon, dar

nu a răspuns nimeni. Ulterior, la poliție a prezentat documentele pe telefon. Costul

telefonului mobil de model „Nokia 5228,, este de 1668 lei, pentru ea este о daună

considerabilă;

- martorul Coșeru Andrei, care anterior a concubinat cu inculpata, a fost telefonat

de ultima de mai multe ori, și anume pe 05, 06, 08, și 13 mai 2012 de pe numărul de

IMEI 357896049523301;

- conform procesului-verbal, organul de urmărire penală a ridicat de la Mîța Violeta

pașaportul tehnic a telefonului mobil de model „Nokia 5228,, în care se păstra bonul

de plată conform căruia a fost documentat numărul de IMEI 357896049523301.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și a fost menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că Cătană Valentina urmează a fi achitată de sub învinuirea de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că nu

a comis fapta invocată, aceste împrejurări fiind constatate prin totalitatea de probe

acumulate și care au fost corect apreciate, respectindu-se prevederile art.101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

La fel, a enunțat că toate probele examinate de prima instanță au fost cercetate

suplimentar de către instanța de apel prin darea citirii lor în ședința de judecată, fiind

administrate de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, în

ședința instanței de fond și apel, n-au dat temei la o stabilire sigură a vinovăției lui

Cătană Valentina în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

La această concluzie instanța de apel a ajuns reieșind din declarațiile inculpatei,

depuse în cadrul ședinței instanței de apel și în instanța de fond, conform cărora această

cauză a fost pornită la inițiativa polițistului de sector din satul Sărata-Galbenă, r-1

Hîncești - Alerguș Alexandru cu care este în conflict, dat fiind că ultimul anterior, în

2

anul 2006 nu i-а depistat pe niște făptuitori care i-au furat niște găini, pe care ea i-а

numit. Urmare, polițistul de sector Alerguș Alexandru a fost verificat de MAI, iar mai

tîrziu ultimul i-а comunicat că se va răzbuna. Peste un timp polițistul de sector Alerguș

Alexandru a venit la ea și a întrebat-o despre un oarecare telefon deținut de ei. În

prezența ei el 1-a sunat pe un oarecare Ciobanu, căruia i-a comunicat că telefonul e la

ei, însă nu doresc să i-1 dea. La fel inculpata a mai declarat că, dînsa e străină în satul

Sărata-Galbenă, r-1 Hîncești. Colaboratorii de poliție, pentru a afla datele sale, au sunat

în satul ei de baștină de unde a fost eliberat un certificat fals, precum că în anii 2008-

2009 a concubinat cu Coșeru Andrei, ce nu e adevărat. Cu Coșeru Andrei ea a

concubinat în anii 2002-2004. Pe Coșeru Andrei nu 1-a sunat, iar declarațiile lui sunt

date pentru a se răzbuna pe ea. În anul 2012 la „Paștele Blajinilor,, a fost la cimitir în s.

Sărata-Galbenă, r-1 Hîncești în jurul orelor 11.00-11.10, după ce a mers la cimitirul din

satul Mereșeni, unde a stat la masă cu rudele ei pînă la orele 16.00-17.00, după ce s-a

întors în satul Sărata-Galbenă. Nu a găsit și nu a furat nici un telefon, iar Mîța Violeta

a răspîndit zvonul în sat că copilul ei, în vîrstă de 11 ani, iar fi furat telefonul.

Partea vătămată Mîța Violeta fiind audiată în instanța de fond a declarat că în

anii 2012 sau 2013 se afla la „Paștele Blajinilor,, , în cimitirul satului din Sărata-

Galbenă, r-1 Hîncești. Cineva i-а sustras tainic din geanta ei telefonul mobil de model

„Nokia 5228,, în valoare de 1668 lei. Pe inculpata Catană Valentina în acea zi nu a

văzut-o, dar 1-a văzut pe fiul ei. Suma de 1668 lei pentru ea este considerabilă.

Conform declarațiilor fratelui părții vătămate Mîța Violeta - Tușinschi Eugeniu

(f.d. 43-44, vol. I), de asemenea reiese că, în acea zi el pe inculpată nu a văzut-o, prin

urmare, instanța de apel, ca și instanța de fond, a constatat că inculpata, în timpul

săvîrșirii infracțiunii nu a fost la fața locului, atunci cînd sustragerea unui bun se

realizează în două etape consecutive, care sunt deposedarea de bun, în cazul dat de către

inculpată, scoaterea telefonului din geanta părții vătămate și trecerea lui în posesia ei.

Din cumulul probelor analizate mai sus, instanța de apel a conchis că vinovăția

inculpatei Cătană Valentina în comitea sustragerii telefonului mobil nu a fost dovedită,

ca urmare ultima fiind achitată, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, săvîrșită de inculpată.

La fel, instanța de apel a indicat că acuzarea, atît în faza judecării cauzei penale

în instanța de fond, cît și în argumentarea apelului a menționat că furtul a avut loc la

orele 16.00. Conform declarațiilor părții vătămate Mîța Violeta, la orele 16.00, de ea s-

a apropiat părintele și copilul inculpatei, ultimul s-a jucat cu copiii.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Mîța Violeta (f.d. 140, vol. I) reiese că ea

,,admite că telefonul să fi fost furat de către copii ei doi, ai doamnei nepoțelul, care a

venit cu preotul din sat’’.

Aceste declarații contradictorii permit instanței de apel a concluziona că partea

vătămată Mîța Violeta nu cunoaște la ce oră și de către cine i-а fost sustras telefonul

mobil, și ca urmare declarațiile părții vătămate nu pot fi puse la baza sentinței de

3

condamnare. În acest sens, acuzarea nu a demonstrat cum și în ce mod inculpata și-a

realizat acțiunile sale criminale.

invocînd temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fapt ce indică

netemeinicia actelor contestate;

- achitînd-o pe Cătană Valentina, atît instanța de fond cît și cea de apel, s-au bazat

doar pe declarațiile inculpatei, fără a lua în considerație toate probele acuzării, care sunt

indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel le-a apreciat eronat

fiind respinsă puterea de acuzare fără о motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar

combate învinuirea incriminată inculpatei, astfel încălcînd prevederile art.101 alin.(1)

Cod de procedură penală;

- nu poate fi acceptat argumentul instanței de apel, care a acceptat versiunea

înaintată de către inculpată în detrimentul examinării obiective ale cauzei, precum că

procesul penal în privința lui Cătană Valentina, a fost instrumentat la inițiativa

polițistului de sector din satul Sărata-Galbenă, r-1 Hîncești, în persoana lui Alerguș

Alexandru cu care este în conflict, or cum se explică faptul că pînă în prezent aceste

bănuieli ale inculpatei nu au fost reclamate la organele de drept;

- atît în instanța de fond, cît și în cea de apel, inculpata nu a putut indica în ce

circumstanțe a devenit posesoarea telefonului mobil de model ”Nokia 5228”, cu nr.

IMEI 357896049523301;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului acuzatorului de stat, invocat în

cererea de apel, precum că potrivit informației cu privire la apelurile telefonice de

intrare-ieșire efectuate prin intermediul telefonului mobil cu nr. IMEI

357896049523301, s-a constat că în zilele de 5, 6, 8, 13, 21 mai 2012, a fost contactat

numărul (0264) 49-243, care aparține lui Coșieru Andrei, ultimul dovedindu-se a fi

fostul concubin al inculpatei Cătană Valentina;

- în ședința instanței de apel, partea acuzării a atras atenția asupra ilegalităților

admise de către instanța de fond, prin neaprecierea obiectivă a probelor cercetate în

ședința de judecată, instanța de apel la adoptarea deciziei a repetat eroarea de drept

admisă de către instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului probatoriu

prezentat de către acuzare, astfel încît concluzia instanței de apel este inacceptabilă,

deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe,

făcîndu-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de

condiții, instanța de apel, urma doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor;

4

- partea acuzării consideră vinovăția lui Cătană Valentina, în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, dovedită pe deplin, iar instanța de fond

și de apel, eronat și tendențios, au statuat asupra oportunității soluției de achitare.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide, că acesta este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de acuzatorul de stat

acesta invocă drept temei pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Însă, recurentul în mare parte critică decizia instanței de apel sub aspectul

aprecierii probelor de către aceasta, care greșit a ajuns la soluția de a menține sentința

de achitare adoptată de prima instanță în privința inculpatei Cătană Valentina.

Astfel, analizînd textul deciziei contestate sub acest aspect, instanța de recurs

ajunge la concluzia că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat, deoarece

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) 417 alin.

(1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, și corect a adoptat soluția de menținere a

sentinței de achitare a lui Cătană Valentina învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs indică că motivele neesențiale invocate în apel, care

au rămas fără argumentare, nu afectează soluția corectă, astfel instanța de apel nu a

admis o eroare gravă de fapt în sensul dat, iar decizia adoptată cuprinde motivele de

fapt și de drept pe care instanța își întemeiază soluția.

În contextul dat, instanța de recurs susține poziția instanțelor de judecată privind

concluzia de achitare a inculpatei, din motiv că probele administrate la urmărirea penală

și susținute de acuzatorul de stat, nu dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunii de

5

către Cătană Valentina, iar argumentul recurentului precum că decizia de achitare se

bazează doar pe declarațiile inculpatei, care nu a recunoscut vinovăția imputată, se

respinge ca fiind neîntemeiat.

Pe lîngă faptul că inculpata nu a recunoscut vinovăția în cele incriminate,

invocînd faptul că ora la care partea vătămată pretinde că i-ar fi fost sustras telefonul,

ea nu putea fi prezentă în acel moment la locul comiterii infracțiunii, deoarece în

perioada indicată sa afla la cimitirul satului Mereșeni, raionul Hîncești, nevinovăția

acesteia, se mai confirmă și prin următoarele probe anexate la materialele cauzei,

cercetate de prima instanță și verificate în instanța de apel: - declarațiile martorilor Cașu

Iulian și Talmazan Petru.

Totodată, Colegiul penal menționează că însăși partea vătămată Mîță Violeta și

martorul Tușinschi Eugeniu au confirmat că în ziua respectivă nu au văzut-o pe Cătană

Valentina la cimitirul satului Sărata Galbenă, raionul Hîncești, dar l-au văzut pe fiul

minor al acesteia.

Astfel, instanța de apel corect a conchis că învinuirea adusă lui Cătană Valentina

nu este bazată pe probe incontestabile ce ar confirma vinovăția acesteia, iar potrivit art.

8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare

se adoptă numai cu condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte,

cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele

au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu

pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. În acest aspect, instanțele de

judecată de fond și de apel corect au concluzionat, că fapta nu a fost comisă de Cătană

Valentina, deoarece în speță nu au fost prezentate probe veridice ce ar confirma faptul

că ultima a sustras pe ascuns telefonul mobil de model ”Nokia 5228” din geanta lui

Mîță Violeta.

Așadar, instanțele de judecată au adoptat hotărîri de achitare în privința inculpatei

bazîndu-se pe probele prezentate în instanțe la cercetarea cărora au avut acces toate

părțile în egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor

lor.

Potrivit art. 24 alin. (3), (4) Cod de procedură penală, părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea procesual-penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură.

Părțile în proces își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător,

fiind independente de instanță, de alte organe, ori persoane, iar instanța de judecată

acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru

administrarea probelor necesare.

Din cele menționate, Colegiul penal conchide că la cauza penală nefiind

administrate probe incontestabile, care ar confirma vinovăția inculpatei și ar fi eliminat

6

dubiile rezonabile în privința comiterii de către aceasta a infracțiunii imputate, or după

cum a statuat CEDO în hotărîrea sa în cauza Capean c. Belgiei din 13 ianuarie 2015,

„că în domeniul penal, problema administării probelor trebuie să fie abordată din

punct de vedere al art. 6 § 2 și obligă, inter alia ca sarcina de a prezenta probe să

revină acuzării...”.

Astfel, se relevă că instanța de apel, respectînd principiul contradictorialității, a

asigurat posibilitatea reală părții acuzării să prezinte anumite probe în susținerea

învinuirii aduse lui Cătană Valentina, care a fost achitată de către prima instanță, ceea

ce acuzatorul de stat nu a făcut.

6.1. În concluzie, instanța de recurs menționează că nu a constatat prezența erorilor

de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, în cauza penală privind-o pe

Cătană Valentina Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

7