1ra-1026/16 — art.201-1 alin.2 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-1026/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2016,

declarat de inculpatul

Boțan Petru Simion, născut la 27

iulie 1975, originar și domiciliat în

s.Peresecina, r-nul Orhei.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Cod de procedură penală, a constatat că Boțan Petru, la 24 mai 2015, la ora 18.30,

aflîndu-se la domiciliu în s.Peresecina, r-nul Orhei, gospodărie în care locuiește

împreună cu socrii săi, Perju Melania și Perju Pavel, și potrivit art.1331 lit.a) Cod

penal, fiind membru al familiei, fără a deține motive esențiale și conștientizînd că

anterior a fost condamnat pentru acțiuni ilegale de violență în familie săvîrșite asupra

soției Boțan Angela și asupra soacrei Perju Melania, intenționat a inițiat un conflict cu

soția sa, realizat cu violență psihologică manifestată prin impunerea voinței și

controlului personal, amenințări verbale și provocarea stărilor de tensiune și suferință

psihică, urmat de aplicarea față de Boțan Angela a violenței fizice, prin aplicarea

loviturilor cu pumnul în regiunea capului și cu piciorul în regiunea abdomenului,

cauzîndu-i astfel suferințe psihice și dureri fizice exprimate prin echimoză pe palma

stîngă, provocată de acțiuni traumatice și care se califică drept vătămare corporală

neînsemnată.

Continuîndu-și acțiunile sale infracționale, Boțan Petru urmărind impunerea

voinței și controlului personal asupra conflictului iscat, în timp ce soacra sa Perju

1

Melania a intenționat să intervină în aplanarea conflictului, a manifestat față de

aceasta violență psihologică, amenințări verbale și provocarea stărilor de tensiune și de

suferință psihică și în rezultat, fără a deține motive esențiale, intenționat a apucat-o cu

forță cu ambele mîini de membrele superioare, astfel, cauzîndu-i suferințe psihice și

dureri fizice exprimate prin echimoze pe membrele superioare, care în cumul se

califică drept vătămare neînsemnată.

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui P.Boțan, în baza art.2011 alin.(2) lit.a)

Cod penal, prin aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, să-i fie stabilită

pedeapsa de 2 ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că

pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blîndă; - instanța eronat a concluzionat

că față de inculpat urmează a fi aplicate prevederile art.90 Cod penal, poziție care de

altfel, nici nu este motivată; - instanța nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, inclusiv, de faptul că vinovăția inculpatului a fost stabilită

pentru a treia oară în săvîrșirea aceleiași categorii de infracțiune, prevăzută de art.2011

Cod penal, iar comportamentul și corectarea lui nu vor corespunde exigențelor art.61

Cod penal.

2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei penale și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui P.Boțan, recunoscut vinovat în săvîrșirea

infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de

2 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite o

încadrare juridică corectă.

De asemenea, instanța a constatat că urmărirea penală și judecata în fond s-au

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege, iar probele prezentate în ședința

de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute legal și sînt admisibile conform

prevederilor art.95 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță stabilindu-i pedeapsa

inculpatului P.Boțan sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, a ținut cont de

caracterul și gradul de pericol social a infracțiunii, de faptul că infracțiunea a fost

săvîrșită cu intenție, că potrivit art.16 Cod penal se referă la infracțiuni mai puțin

grave, de persoana inculpatului, care la locul de trai se caracterizează satisfăcător, dar

la domiciliu provoacă certuri, că nu are antecedente penale nestinse, de circumstanțele

atenuante - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, de circumstanța agravantă -

săvirșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiuni similare.

Totuși, avînd în vedere că inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

similare, instanța de apel a considerat că prima instanță eronat a aplicat față de acesta

2

prevederile art.90 Cod penal și a dispus executarea condiționată a pedepsei penale.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, P.Boțan a săvîrșit o infracțiune

împotriva relațiilor sociale cu privire la solidaritatea familială și relațiile sociale cu

privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, la onoarea și

demnitatea persoanei, consecvent, prin sentința Judecătoriei Orhei din 15.04.2014, a

mai fost condamnat pentru o infracțiune similară îndreptată împotriva acelorași părți

vătămate, în acest caz, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată,

care însă, nu și-a îndeplinit scopul de reeducare și corectare a inculpatului, acesta

săvîrșind din nou un act de violență în familie asupra membrilor familiei sale, A.Boțan

și M.Perju.

Respectiv, instanța de apel a conchis că pedeapsa sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării ei, aplicată lui P.Boțan de prima instanță, nu este

oportună și nu v-a atinge scopul pedepsei penale și astfel, comportamentul inculpatului

față de părțile vătămate impune necesitatea executării reale a pedepsei penale, aceasta

fiind una echitabilă, proporțională cu gravitatea faptei comise și va fi suficientă pentru

restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei și menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a luat în considerație că dînsul și-a revizuit comportamentul, nu mai

locuiește cu socrii, cu soția întreține relații familiare normale și nu prezintă pericol

pentru societate, fapt demonstrat prin cererea acesteia și a autorității publice locale de

a-l lăsa în libertate; - instanța nu a luat în considerație că are un copil minor, cu starea

de sănătate precară, iar o eventuală executare reală a pedepsei penale va avea efecte

negative asupra educației, îngrijirii și redresării sănătății copilului, avînd în vedere că

mijloacele financiare necesare în acest scop sînt cîștigate de el.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care solicită declararea inadmisibilității recursului, precum și de opinia

părților vătămate, expusă în referințe, prin care solicită menținerea sentinței, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de

apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare

de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că, de fapt, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale în

baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, și, critică hotărîrea recurată numai referitor la

pedeapsa închisorii cu executarea ei reală aplicată de instanța de apel.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

3

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și neîntemeiat nu a aplicat în privința lui prevederile art.90 Cod penal,

Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La acest capitol Colegiul atestă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care

au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît

din partea inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are

pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a

acesteia trebuie individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea

de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a

ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de

toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, inclusiv de cele enumerate de

recurent în recurs, de persoana acestuia, de influența pedepsei aplicate asupra corijării

și reeducării lui.

Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o

treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul

prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.

Astfel, temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei, pe motiv că instanța nu a reținut

circumstanțele atenuante prezente în cauză, inclusiv cele enumerate în recurs, că nu

este periculos pentru familie, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii

judecătorești, din motiv că circumstanțele invocate de recurent au fost luate în

considerație de instanță la numirea pedepsei.

Concomitent, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz

la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a

executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de

apel, reieșind din circumstanțele sus menționate, că P.Boțan a săvîrșit o infracțiune

4

împotriva relațiilor sociale cu privire la solidaritatea familială și relațiile sociale cu

privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, la onoarea și

demnitatea persoanei, că anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară

îndreptată împotriva acelorași părți vătămate, și, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată, nu și-a făcut concluzii necesare, nu a stat pe calea corijării,

săvîrșind din nou un act de violență în familie asupra membrilor familiei sale, a

considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită. În acest sens,

instanța și-a motivat soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că

corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii

reale, astfel că instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei

acestuia cu suspendarea executării ei pe termen de probă.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform

prevederilor legale și echitabilă faptei comise.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de inculpat, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Boțan Petru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2016, în propria

lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5