1ra-1027/2016 — art.217/1 alin.3 lit.c,e,f, art.322 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217/1 alin.3 lit.c,e,f, art.322 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1027/2016 — art.217/1 alin.3 lit.c,e,f, art.322 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1027/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
21 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
Moraru Petru
judecînd, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de
inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 23 februarie 2016, în cauza penală în privința lui
Boinicean Mihail Simion, născut la
27.01.1995, originar din s. Săiți, r-nul
Căușeni, domiciliat or. Drochia,
str. M. Varlaam, 17, ap.8.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.09.2014 – 19.05.2015;
Instanța de apel: 20.08.2015 – 23.02.2016;
Instanța de recurs: 18.04.2016 – 21.06.2016.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 mai 2015,
Boinicean Mihail Simion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
art. 217/1 alin. (3) lit. c), e), f) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;
art. 322 alin.(1) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Boinicean Mihail Simion pedeapsa
definitivă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 1 (un) an.
Prin aceiași sentință a fost condamnat și Sprîncean Serghei Valerii, în
privința căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Boinicean
1
Mihail în timp și circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a
intrat în posesia substanței narcotice, pe care a păstrat-o la el în scop de
înstrăinare pînă la 14.07.2014, care conform raportului de constatare nr. 5674
din 28.07.2014, constituia 36,2 grame de marihuană, intenționînd să o transmită
ulterior deținuților Penitenciarului nr. 13 din mun. Chișinău.
Marihuana se atribuie la substanțele narcotice și este inclusă în Tabelul nr. 1
a substanțelor narcotice neutilizate în scopuri medicinale, lista nr. 1 aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.1088 din 05.10.2005 și masa substanței narcotice -
marihuana de 36,2 grame, conform Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, se
atribuie la cantități mari.
Acțiunile lui Boinicean Mihail Simion au fost încadrate în baza art. 217/1
alin.(3) lit. c), e), f) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare, pe teritoriul instituțiilor
penitenciare, procurarea și păstrarea substanțelor narcotice în proporții mari a
căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.
Tot el, Boinicean Mihail la 14.07.2014, a camuflat marihuana menționată
într-o sfeclă roșie, care împreună cu alte produse alimentare le-a pus într-o
pungă, și în aceiași zi, aflându-se pe str. V. Alecsandri, 4, mun. Chișinău, i-a
transmis-o lui Covali Alesea, care nu cunoștea despre intențiile criminale ale
acestuia, cu scopul transmiterii deținutului Sprîncean Serghei, aflat în
penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău.
Ulterior, la 17.07.2014 în jurul orei 16:00, Covali Alesea a transmis sacoșa
primită de la Boincean Mihail lui Svirschi Svetlana, care în jurul orei 17:00,
aflîndu-se în penitenciarul nr. 13, situat pe str. Bernardazzi, 3 or. Chișinău, unde
în camera de primire a coletelor, în punga cu produse alimentare, în cadrul
controlului efectuat de către supraveghetorii Secție Regim și Securitate, într-o
sfeclă roșie a fost depistat și ridicat un pachețel din polietilenă cu substanță
vegetală uscată și mărunțită, care conform raportului de constatare nr. 5674 din
28.07.2014, constituia 36,2 grame de marihuană și care urma să fie transmisă
deținutului Penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău, Sprîncean Serghei.
Acțiunile lui Boinicean Mihail au fost încadrate în baza indicilor constitutivi
a infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal – încercarea de a transmite
prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, săvîrșită în
proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
parțială a acesteia, în privința lui Boinicean Mihail Simion, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Boinicean Mihail să fie recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. c), e), f) Cod penal la 5 (cinci)
ani închisoare și în baza art. 322 alin.(1) Cod penal la 1 (un) an închisoare.
În conformitate cu art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul total al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită lui Boinicean Mihail
2
Simion pedeapsa definitivă de 6 (șase) ani închisoare cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
În argumentarea apelului declarat procurorul a invocat blîndețea pedepsei
stabilite de către instanța de fond, care nu a luat în considerație gravitatea
faptelor imputate lui Boinicean Mihail, fiind învinuit în săvîrșirea unei infracțiuni
grave. La fel, faptele prejudiciabile de care este învinuit Boinicean Mihail sunt
condamnate de societatea civilă.
Totodată, a menționat că, în cadrul judecării cauzei nu s-au stabilit careva
circumstanțe pentru a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.
În opinia apelantului, pedeapsa aplicată inculpatului Boinicean Mihail nu va
atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea și reeducarea
condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnaților, cît și a altor persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie
2016 a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în privința lui
Boinicean Mihail, în latura stabilirii pedepsei, și pronunțată în această parte o
nouă hotărîre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, potrivit căruia lui
Boinicean Mihail Simion i-a fost stabilită pedeapsa în baza :
art. 217/1 alin. (3) lit. c), e), f) Cod penal la 3 (trei) ani 6 (șase) luni
închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației
substanțelor narcotice pe un termen de 4 (patru) ani;
art. 322 alin.(1) Cod penal la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Boinicean Mihail Simion pedeapsa
definitivă de 4 (patru) ani închisoare cu privarea de dreptul de a exercita
activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de
4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că instanța
de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv
cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect
concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Boinicean Mihail de săvîrșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. c), e), f) și 322 alin.(1) Cod
penal.
Instanța de apel a concluzionat că vina inculpatului a fost dovedită prin
declarațiile martorilor Coșneanu V., Svirschii S., Covali A., Fiodorov E., Savcenco
R., Popa Iu., precum și prin probele administrate la urmărirea penală, care au fost
cercetate în cadrul ședințelor instanței de fond și verificate în cadrul ședinței
instanței de apel, precum sunt:
procesul-verbal din 17.07.2014 de percheziție corporală, din care
rezultă, că în coletul prezentat deținutului Evghenii Fiodorov de către Svirschi
3
Svetlana au fost depistate două telefoane mobile, iar în 3 sfecle erau incorporate
3 pachețele cu substanță de proveniența vegetală (f. d. 12-23, vol. I);
raportul de expertiză nr. 5674 din 28 iulie 2014, potrivit căruia masa
vegetală uscată și mărunțită de culoare verde-închisă prezentată la cercetare
într-un pachet de polietilenă, depistată și ridicată în urma verificării coletului
alimentar parvenit de la cet. Svirschi Svetlana, reprezintă substanță narcotică –
marihuană cu masa totală de 36,26 gr. (stare uscată), care se atribuie la substanțe
narcotice la cantități mari, conform listei nr. 1, tabelul nr. 1 a substanțelor
narcotice inutilizabile în scopuri medicale, aprobate prin Hotărîrii Guvernului RM
nr. 1088 din 05.10.2004 cu modificările și completările prin Hotărîrea Guvernului
nr.43 26.01.2009, Hotărîrea Guvernului nr.626 din 02.06.06 și prin Hotărîrea
Guvernului nr. 853 din 21.09.2010 (f. d. 30-32, vol. I);
procesul-verbal de recunoaștere din 05.08.2014, prin care se atestă că
martorul Covali Alesea a recunoscut că pachetul cu sfeclă roșie i-a fost transmis
de către Boinicean Mihail (f. d. 103, vol. I);
procesul-verbal de recunoaștere din 05.08.2014, prin care se atestă că
martorul Covali Alesea a recunoscut că pachetul cu sfeclă roșie a fost transmis lui
Svirschi Svetlana (f. d. 110, vol. I);
procesul-verbal de ridicare din 12 august 2014, potrivit căruia se atestă
că telefonul mobil cu numărul 078709815 a fost ridicat din camera, unde se
deține inculpatul Sprîncean Serghei, care la rândul său a expediat un mesaj către
concubina sa Covali Alesea prin numărul 078709815, cu conținutul: De la Serghei,
Scuză-mă că nu te-am anunțat, drogurile erau pentru mine și băiatul care le-a
transmis tot din partea mea (f. d. 125, vol. I).
Verificînd legalitatea individualizării pedepsei, instanța de apel a
concluzionat că, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont
de prevederile art. 61, 75 – 77 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de
motivul acestora, de persoana inculpatului, care nu a recunoscut vina sa, de
circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, care nu au fost
stabilite în cauză, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, astfel, ajungînd la concluzia incorectă de a-i stabili pedeapsa cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Mai mult ca atît, instanța de apel a menționat că această soluție nici nu a fost
motivată de prima instanță, ceia ce contravine practicii judiciare constante cu
privire la sentința judecătorească.
Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat că,
inculpatului Boinicean Mihail Simion urmează a fi aplicată o pedeapsă privativă
de libertate, ținînd cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod penal, care va atinge
scopul restabilirii echității sociale, corectarea și reeducarea condamnatului,
precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților,
cît și a altor persoane.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat,
4
care solicită casarea acesteia cu menținerea hotărîrii primei instanțe, invocînd
temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură
penală, potrivit cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și cînd s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
În motivarea recursului inculpatul a menționat că, pedeapsa stabilită de
instanța de apel este una prea aspră, iar cea stabilită de instanța de fond este una
echitabilă pentru infracțiunile săvîrșite, care corect a concluzionat că corectarea
și reeducarea lui este posibilă fără izolarea de societate, astfel, aplicînd
prevederile art. 90 Cod penal.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat de inculpat, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii
atacate, ca fiind legală și întemeiată.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală
instanța de recurs, judecînd recursul, admite recursul, casează parțial hotărîrea
atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația
condamnatului.
De asemenea, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de
drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.
În conformitate cu prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală,
instanța de apel urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de
drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a
fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă
normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
În cazul în care s-ar constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,
hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.
În conformitate cu materialele cauzei Boinicean Mihail Simion a fost pus sub
învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în bazaart. 217/1
alin. (3) lit. c), e), f) și art. 322 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa cu
aplicarea prevederilor art.84 și 90 Cod penal.
5
Ulterior, instanța de apel, judecînd cauza la apelul declarat de procuror, a
verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și a conchis că, prima
instanță corect a ajuns la concluzia că inculpatul Boinicean Mihail este vinovat de
săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. c), e), f) și 322
alin.(1) Cod penal, deoarece potrivit cumulului de probe administrate în cauză,
cercetate și verificate în instanța de apel s-a constatat că vina acestuia în
săvîrșirea infracțiunilor imputate a fost dovedită pe deplin, însă a considerat că
pedeapsa aplicată acestuia este prea blîndă pentru infracțiunile săvîrșite,
deoarece nu s-a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 - 77 Codul penal.
Astfel, instanța de apel a casat parțial hotărîrea primei instanțe, în partea
stabilirii pedepsei, aplicîndu-i inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare cu
executarea reală în instituțiile penitenciare, ajungînd la concluzia că, scopul
restabilirii echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului pentru
infracțiunile săvîrșite va fi atins doar prin izolarea acestuia de societate,
considerînd eronată concluzia instanței de fond privind aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal.
Analizînd decizia atacată, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel a
menținut hotărîrea primei instanțe în ce privește calificarea acțiunilor
inculpatului, și anume, în baza art. 217/1 alin.(3) lit. c), e), f) Cod penal - circulația
ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de
înstrăinare, pe teritoriul instituțiilor penitenciare, procurarea și păstrarea
substanțelor narcotice în proporții mari a căror circulație în scopuri medicinale
este interzisă și art. 322 alin. (1) Cod penal – încercarea de a transmite prin orice
mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, săvîrșită în proporții
mari.
Reieșind din materialele cauzei și a practicii judiciare stabilite, Colegiul
penal consideră că, atît prima instanță cît și instanța de apel au indicat fapta
stabilită potrivit rechizitoriului, fără a ține cont de indicii calificativi ai infracțiunii
prevăzute de art. 217/1 alin.(3) lit. c), e), f) Cod penal, deoarece în speță nu poate
fi reținut calificativul indicat la lit. c) al nomei citate sus - cu utilizarea
substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulație în
scopuri medicinale este interzisă.
În acest sens, Colegiul penal relevă că, utilizarea substanțelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor acestora a căror circulație în scopuri medicale este
interzisă presupune folosirea substanțelor menționate la producerea, prepararea,
experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea lor în diferite scopuri:
spre exemplu, producerea unor noi preparate, medicamente, adaosul lor în
produse etc.
Procurarea, păstrarea, expedierea sau transportarea acestor substanțe nu
echivalează cu utilizarea lor în sensul art. 217 alin.(3) lit. c) și art. 2171 alin.(3)
lit. c) Cod penal.
6
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit consideră, că din învinuirea
adusă inculpatului urmează a fi exclusă lit. c) și anume semnul „...cu utilizarea
substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulație în
scopuri medicinale este interzisă.”, iar în partea celeilalte învinuiri, Colegiul
constată că, instanțele corect au menținut calificarea, motivîndu-și soluția în acest
sens cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii, soluție pe care instanța de
recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Totodată instanța de recurs consideră că la caz este prezentă eroarea de
drept, prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, și anume :
s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
În acest sens Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod
penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în
practică a principiului individualizării răspunderii penale și al pedepsei penale,
ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și corect
individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile
legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate
cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele
fixate în partea specială.
Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sînt
determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii
săvîrșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de
scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse
sau care s-ar fi putut produce.
Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește
avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de
dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa
antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea
infracțiunii, date ce caracterizează personalitatea infractorului.
Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77
Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal.
Colegiul penal mai menționează, că potrivit practicii judiciare constante,
după efectuarea procedurii de individualizare și stabilire a duratei și cuantumului
pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare a
acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea
7
tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită
inculpatului, urmează să fie executată real sau reieșind din datele cu privire la
personalitatea acestuia, poate fi făcută concluzia că scopul pedepsei poate fi atins
prin suspendarea executării pedepsei stabilite vinovatului pe un termen de
probă.
Colegiul penal relevă că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –
suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte
de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția
suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de
lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială
care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială
concretă.
Colegiul menționează faptul că, suspendarea condiționată a executării
pedepsei nu poate fi dispusă în cazul săvîrșirii infracțiunilor deosebit de grave și
excepțional de grave, precum și în cazul recidivei (alin. (4) al art. 90 Cod penal).
Potrivit art. 16 Cod penal infracțiunile săvîrșite de către inculpat se califică
ca infracțiune ușoară (art.322 alin.(1) Cod penal), și gravă (art.217/1 alin.(3) Cod
penal), pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un
termen de pînă la 2 ani inclusiv, și respectiv, de pînă la 12 ani inclusiv, de aceea,
cu referire la dosarul examinat, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este
posibilă.
În acest sens, Colegiul penal consideră necesar de a reduce pedeapsa
stabilită de instanța de apel și va aplica în privința inculpatului prevederile art. 90
Cod penal și va dispune suspendarea executării pedepsei stabilite pentru un
termen de probațiune, deoarece din circumstanțele cauzei, instanța de recurs
ajunge la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită
de legea penală cu închisoare, prin izolarea de societate, acordîndu-i șansa de a se
corecta în sensul respectării legii penale și de a nu mai săvîrși infracțiuni.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel
incorect a individualizat pedeapsa, stabilindu-i inculpatului pedeapsa închisorii
cu executare, nemotivîndu-și soluția sa în ce privește neaplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal, astfel, ajunge la concluzia că, decizia instanței de apel urmează
a fi casată parțial, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care
Boinicean Mihail Simion se recunoaște vinovat și se condamnă în baza art. 217/1
alin. (3) lit. e), f) Cod penal, fiind menținută condamnarea acestuia în baza
art. 322 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art. 84 și 90 Cod penal.
În temeiul art. 434, art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit,
8
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de inculpatul Boinicean Mihail Simion,
se casează parțial sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 mai 2015 și
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, se
rejudecă cauza și se pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează:
Boinicean Mihail Simion se recunoaște vinovat și se condamnă în baza art.
217/1 alin. (3) lit. e), f) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare cu privarea de dreptul
de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un
termen de 4 (patru) ani.
Se menține condamnarea lui Boinicean Mihail Simion în baza art. 322
alin.(1) Cod penal la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, lui Boinicean Mihail Simion se stabilește pedeapsa
definitivă de 4 (patru) ani închisoare cu privarea de dreptul de a exercita
activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 4
(patru) ani.
În baza art. 90 Cod penal se dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei stabilite inculpatului Boinicean Mihail Simion pe un termen de
probațiune de 3 (trei) ani.
În rest, celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 08 iulie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
Judecător Alerguș Constantin
Judecător Moraru Petru
9