1ra-497/16 — Art.326 alin.3 lit.a, 326 alin.1 CP

Prima instanță: 18.02.2014 - 07.07.2015,

Instanța de apel: 28.07.2015 - 02.12.2015,

Instanța de recurs: 26.01.2016 - 02.03.2016. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 07 iulie 2015, Gorincioi Ilie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.326 alin.(3) lit.a) Cod penal la 3 ani închisoare cu amendă în mărime de 350 unități convenționale și în baza art.326 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale. Conform art.84 alin.(1), (3) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate lui Gorincioi Ilie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu executarea lor separată. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Gorincioi Ilie în beneficiul lui Braga Radu prejudiciul material în sumă de 128.000 lei. 2. Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Gorincioi Ilie, la sfîrșitul lunii ianuarie 2011, aflîndu-se în sectorul Centru, mun.Chișinău, din interes material, prezentîndu-se ca funcționar al Primăriei mun.Chișinău, susținînd că are influență asupra vice-primarului mun.Chișinău, Nistor Grozavu și a altor persoane publice din cadrul Primăriei mun.Chișinău, pe care le poate determina să îndeplinească anumite acțiuni în exercitarea funcției, îndreptate spre facilitarea intereselor lui Braga Radu la cumpărarea la un preț avantajos a unui teren cu suprafața de 0,06 ha, amplasat pe str.Grenoble, mun.Chișinău, bun imobil aflat în proprietatea administrației publice locale, a pretins de la acesta mijloace financiare în sumă totală de 8000 euro, echivalentul a 131.845,6 lei. În realizarea intențiilor sale criminale, Gorincioi Ilie, la 09 februarie 2011, prin intermediul fiului său Gorincioi Milos, pe care nu l-a informat despre planul său infracțional, pe str.Pușkin 50 „a”, mun.Chișinău, a primit de la Braga Radu suma de 8000 euro, pretinsă anterior, echivalentul a 130789,6 lei, pentru a fi transmiși persoanelor publice din cadrul Primăriei mun.Chișinău. 1 Tot el, în una din zilele lunilor iunie- iulie 2012, avînd scopul primirii bunurilor ce nu i se cuvin, din interes material, a stabilit în mun.Chișinău o întîlnire cu Braga Radu și, susținînd că are influență asupra persoanelor publice din cadrul Serviciului Vamal al R.Moldova pe care îi va determina să nu îndeplinească anumite acțiuni în exercitarea funcției lor, i-a sugerat acestuia să se ocupe împreună cu transportarea prin contrabandă a unui lot de țigări din R.Moldova în România, urmînd să transmită reprezentanților Serviciului Vamal mijloace financiare în sumă totală de 5000 euro. Tot atunci, pentru asigurarea transportării fără impedimente a țigărilor pe teritoriul R.Moldova, cît și trecerea acestora fără obstacole peste frontiera vamală a R.Moldova, Gorincioi Ilie a pretins de la Braga Radu suma de 2500 euro, echivalentul a 37960,75 lei, bani destinați transmiterii colaboratorilor Serviciului Vamal al R.Moldova. Ulterior, la 09 octombrie 2012, ora 07.00, Gorincioi Ilie s-a întîlnit cu Braga Radu la intersecția str.S.Lazo și bd.Ștefan cel Mare și Sfînt, mun.Chișinău, unde în mod repetat a pretins suma de 2500 euro, precizînd că suma dată este destinată persoanelor publice din cadrul Serviciului Vamal al R.Moldova. La data de 16 octombrie 2012, în jurul orei 14.00, în scopul realizării acțiunilor sale criminale, conform înțelegerii prealabile, Gorincioi Ilie s-a întîlnit cu Braga Radu vis- a-vis de Palatul Republicii din str.Maria Ciubotari nr.16, mun.Chișinău, unde insistînd că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul Serviciului Vamal al R.Moldova, pe care îi va determina să nu îndeplinească anumite acțiuni în exercitarea funcției lor, și anume să organizeze transportarea fără impedimente a unui lot de țigări pe teritoriul R.Moldova, cît și trecerea acestora fără obstacole peste frontiera vamală a R.Moldova, a pretins, a acceptat și, respectiv, a primit de la ultimul suma de 2500 euro, echivalentul a 30.442,75 lei, fiind reținut în flagrant delict. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul T.Grossu-Brumă în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui I.Gorincioi să-i fie stabilită pedeapsă definitivă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, și micșorarea cuantumului pagubei la 112.180 lei, de la 128.000 lei, invocînd că prima instanță a stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatului, însă neîntemeiat i-a aplicat o pedeapsă prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei, neluînd în considerație faptul că acesta a comis pentru prima dată o infracțiune, se caracterizează pozitiv, este bolnav și necesită îngrijire medicală permanentă, are la întreținere mama bolnavă, a solicitat examinarea cauzei în ordinea art.3641 Cod de procedură penală; instanța eronat a dispus încasarea acțiunii civile fără a lua în calcul că suma de 1000 euro adică 15.820 lei, au fost restituiți.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, a fost admis apelul avocatului T.Grossu-Brumă în numele inculpatului, casată parțial sentința, în latura civilă, și pronunțată în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la I.Gorincioi în beneficiul lui R.Braga prejudiciul material în suma de 112.180 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, se caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu a fost atras la răspundere penală, a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, în temeiul art.3641 Cod de procedură penală, și corect a ajuns la concluzia că acesta poate fi corijat și reeducat doar prin izolarea lui de societate, pedeapsa închisorii fiind echitabilă în coraport cu 2 fapta săvîrșită, care reprezintă o măsură menită să asigure realizarea scopului pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Astfel, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului I.Gorincioi, au fost respectate prevederile legii, iar corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar în contextul executării reale a pedepsei penale sub formă de închisoare, concluzionînd că aceasta satisface exigențele individualizării pedepsei penale și este de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale. Prin urmare, instanța de apel a conchis că, concluzia primei instanțe corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de individualizare și stabilire a pedepsei, aceasta fiind în limitele legii. Totodată, instanța de apel a constatat că sentința primei instanțe urmează a fi casată parțial, în latura civilă, cu admiterea acțiunii civile înaintată de partea vătămată R.Braga doar în sumă de 112.180 lei, din motiv că în cadrul ședinței instanței de apel apărarea a prezentat două recipise, potrivit cărora la data de 14.11.2012 și 20.12.2012 părții vătămate i-a fost restituită suma de 1000 euro, echivalentul a 15.820 lei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.5) și 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și aplicarea în privința sa a prevederilor art.90 Cod penal, pe motiv că instanțele neîntemeiat au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, dînsul fiind grav bolnav necesită o îngrijire specială imposibil de obținut în penitenciar; partea vătămată nu a fost prezentă la ședința de judecată lipsindu-l de dreptul de a-i adresa întrebări.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel sînt invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.5) și 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Totodată, din conținutul recursului reiese că inculpatul consideră că în cauză s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală. Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, și critică hotărîrile judecătorești invocînd că nu este de acord cu examinarea cauzei în lipsa părții vătămate și cu pedeapsa stabilită, considerînd că în privința sa urmau a fi aplicate prevederile art.90Cod penal. Motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat pedeapsa și greșit nu au aplicat în privința sa prevederile art.90 Cod penal, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat. La acest capitol Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. 3 Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul penal menționează că, instanța de apel, menținînd soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei lui I.Gorincioi, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, și i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita prevăzută de sancțiunile normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, corect considerînd că inculpatul urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, aceasta fiind în corespundere cu faptele săvîrșite. Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost condamnat. Astfel, temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, pe motiv că instanța nu a reținut circumstanțele atenuante prezente în cauză, enumerate în recurs, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii judecătorești, din motiv că circumstanțele invocate de recurent, precum: recunoașterea vinei, căința sinceră, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă, starea sănătății, solicitarea examinării cauzei penale în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, au fost luate în considerație de instanță la numirea pedepsei, concluzionînd că lipsesc temeiuri legale de aplicare în privința lui a dispozițiilor art.90 Cod penal. Totodată, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanțele de fond, reieșind din circumstanțele sus-menționate, au considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, motivîndu-și soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea executării ei pe termen de probă. Temeiul invocat de recurent, precum că instanța de apel a examinat cauza în lipsa părții, căruia dînsul a dorit să-i adreseze întrebări, nu are suport legal, deoarece cauza a fost examinată în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penal, în baza probelor de la faza urmăririi penale. Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel, la întrebarea instanței despre posibilitatea examinării cauzei în lipsa lui R.Braga, atît inculpatul, cît și apărătorul acestuia au considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, fără a înainta vreun demers prin care să solicite audierea acestuia (f.d.149-150, v.3). Prin urmare, trimiterea recurentului la art.427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală nu poate fi reținută, deoarece din materialele cauzei rezultă că judecarea cauzei a avut loc fără abateri de la lege. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției 4 adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele legii, cu respectarea prevederilor art.61, 75, 84 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, individualizată conform prevederilor legale și echitabilă faptelor comise. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Gorincioi Ilie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 30 martie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 5