4-1re-238/2016 — Art.312 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Șochin Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 220 de unități convenționale, ce constituie 4400 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Șochin Petru, la data de 15 septembrie 2014, fiind audiat în calitate de martor și preîntîmpinat de răspundere penală, conform art.312 Cod penal, pentru darea declarațiilor mincinoase, a comunicat că: „la data de 03 mai 2014, aproximativ la ora 21.30, se afla în localul de pe str.Cartușa, or.Durlești, cînd cet.Crăciun Andrei, care 1 conducea un automobil de model „Vaz”, s-a oprit în acel loc. Pe bancheta din față a automobilului se afla un pasager. Crăciun Andrei a coborît din automobil și i-a strigat pasagerului să parcheze automobilul la garaj. Atunci a văzut că Crăciun Andrei era în stare de ebrietate”. În procesul examinării cauzei penale nr.2014031433, privind acuzarea lui Crăciun Andrei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(l) Cod penal, în ședința de judecată din 03 februarie 2015, fiind audiat în calitate de martor și preîntîmpinat de răspundere penală, conform art.312 Cod penal, Șochin Petru, urmărind scopul prezentării declarațiilor mincinoase, întru evitarea răspunderii penale a inculpatului Crăciun Andrei, acționînd prin intenție directă, a comunicat că pe inculpat l-a văzut la începutul lunii mai în or.Durlești, în timp ce stătea lîngă automobilul de model „Jiguli” cu încă trei persoane, precizînd că nu se afla la volanul automobilului, fiind în stare de ebrietate. L-a chemat și i-a zis să nu se urce la volan.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Șochin Petru să fie condamnat în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, la 1 (un) an închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, invocînd că instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blîndă în raport cu acțiunile și persoana acestuia; - instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei, inculpatul fiind anterior condamnat și ulterior eliberat condiționat înainte de termen, nu a tras concluzii, pedeapsa aplicată anterior nu a avut o influență pozitivă asupra acestuia, conform art.61 Cod penal, prin urmare pedeapsa numită în prezenta cauză, nu v-a atinge scopul de corectare a inculpatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Șochin Petru, i-a fost aplicată pedeapsa în baza art.312 alin.(1) Cod penal, 1 (un) an închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis. 4.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că prima instanță a dat apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite o încadrare juridică corectă. 2 Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță stabilindu-i pedeapsa inculpatului Șochin Petru sub formă de amendă, și-a motivat concluzia prin faptul că acesta a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, însă a lăsat fără apreciere și atenție circumstanțele agravante și persoana acestuia, și anume că anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii excepțional de gravă, pedeapsă din care inculpatul nu a tras nicio concluzie și intenționat, avînd antecedente penale nestinse, a intrat din nou în conflict cu legea. În acest sens, instanța de apel a reținut că, prin decizia Tribunalului Chișinău din 29.01.2001, Șochin Petru a fost condamnat în baza art.88 pct.1 și 6, și art.206 Cod penal la 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei în colonie de corectarea prin muncă cu regim înăsprit, iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22.10.2009, acesta a fost liberat condiționat, înainte de termen din locurile de detenție cu 3 ani 4 luni și 17 zile. Potrivit informației Biroului de probațiune Buiucani, mun. Chișinău din 01.04.2013, Șochin Petru a fost exclus de la evidență, în legătură cu expirarea termenului de probă la 29.03.2013. Ulterior, la 15.09.2014, precum și în ședința de judecată din 03.02.2015, pentru examinarea cauzei penale în privința lui Crăciun Andrei, fiind audiat în calitate de martor și preîntîmpinat de răspundere penală, conform art.312 Cod penal, Șochin Petru, întru evitarea răspunderii penale a inculpatului Crăciun Andrei, acționînd prin intenție directă, contrar preîntîmpinării de răspundere penală în baza art.312 Cod penal, a prezentat declarații mincinoase. În contextul expus, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane, instanța de apel a considerat că, aplicarea în privința lui Șochin Petru a pedepsei sub formă de amendă este prea blîndă și poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni, or, faptele descrise îl caracterizează pe inculpat ca fiind predispus la comiterea de noi infracțiuni, sancțiunile aplicate de instanța de judecată în pricina anterioară nu a dat efectul scontat, acesta continuînd activitatea sa infracțională, fără a manifesta semne de resocializare, corectare și revizuire a comportamentului său în vederea integrării ireversibile în societate. Reieșind din faptul că Șochin Petru a comis infracțiunea în stare de recidivă, instanța de apel a considerat oportun ca la individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi numită acestuia, să fie aplicate prevederile art.75 alin. (2) și 82 Cod penal.

Împotriva hotărîrilor judecătorești au declarat recursuri ordinare avocații Cașu Iulian și Digor Filip în numele inculpatului Șochin Petru, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicitînd: avocatul Cașu Iulian - casarea deciziei și menținerea sentinței, și respectiv, avocatul Digor 3 Filip - casarea sentinței și deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată, pe motiv că instanța de apel eronat a constatat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă și nu a motivat legalitatea și temeinicia reținerii circumstanței agravante, prevăzută la art.77 alin.(1) lit.a) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27 aprilie 2016 a fost dispusă inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Cașu Iulian și Digor Filip în numele inculpatului Șochin Petru, ca fiind vădit neîntemeiate.

La 24 iunie 2016, condamnatul Șochin Petru, a declarat recurs în anulare, prin care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27 aprilie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, într-un alt complet de judecată, invocînd că: - a fost impus de către ofițerul de urmărire penală să depună declarații mincinoase în privința lui Crăciun Andrei; - în ședința de judecată a dat declarații obiective; - instanța de apel greșit a constatat faptul că a comis infracțiunea în stare de recidivă; - instanța de apel prin condamnarea s-a, a admis un viciu fundamental care necesită a fi înlăturat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia. Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotarîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul menționează că una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea atacată. În speță, lecturînd textul recursului declarat de condamnatul Șochin Petru, se constată că recurentul solicită casarea deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel 4 Chișinău din 02 februarie 2016 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27 aprilie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, într-un alt complet de judecată, neinvocând nici un temei din cele prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală. La acest capitol, Colegiul ține să menționeze că, dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alineatul (2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. În același context, instanța de recurs specifică că hotărârea judecătorească irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Raportînd normele citate la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu invocă un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se cu desăvîrșire argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens. Așadar, se constată că autorul recursului nu a respectat cerințele legale și a neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală - cea mai esențială cerință față de recurs - nu a invocat concret unul din temeiurile prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere nu al stării de fapt, ci al problemei de drept, ce este incidentă cauzei și dacă aceasta are importanță pentru jurisprudență. Or, în atare circumstanțe, Colegiul penal constată că recursul în anulare, declarat de condamnat, nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța 5 judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. La fel, Colegiul reține că competența de rejudecare a hotărârilor judecătorești irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept, și nu pentru o revizuire a aspectelor de fapt. Punerea la îndoială a modului de individualizare a pedepsei la etapa recursului în anulare, după cum solicită recurentul, nu se încadrează în art. 453 Cod de procedură penală. În consecință, se conchide că recursul în anulare, declarat de condamnatul Șochin Petru, nu întrunește condițiile de conținut și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 453 alin. (2), 456 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Șochin Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe Șochin Petru Marcu, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie Toma Nadejda Moraru Petru 6