1ra-484/2016 — art. 290 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 290 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-484/2016 — art. 290 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-484/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 mai 2016 mun.
Chișinău
Colegiul penal lărgit în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,
a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către
avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Ostov Nicolae, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 13 iulie 2015 și decizia Colegiului judiciar al
Curții de Apel Cahul din 20 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Ostov Nicolae Vasile, născut la 17 decembrie
1991, originar și domiciliat în s. Andrușul de Jos, r-nul
Cahul
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 27.04.2015 - 13.07.2015;
instanța de apel: 29.07.2015 - 20.10.2015;
instanța de recurs: 01.03.2016 - 17.05.2016.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în
baza actelor din dosar,
CONSTATĂ :
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 13 iulie 2015, cauza fiind examinată
conform procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Ostov
Nicolae a fost recunoscut vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
290 alin. (l) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime
de 225 unități convenționale, echivalent a 4500 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, inculpatul Ostov
Nicolae, în perioada de timp și în circumstanțe nestabilite de către organul de
urmărire penală, fără autorizația corespunzătoare a intrat în posesia unui cartuș și
l-a purtat asupra sa, până la 07 martie 2015, orele 10:30-11:00, când în incinta
Inspectoratului de Poliție Cahul a fost supus percheziției corporale, în rezultatul
căreia asupra sa, în buzunarul din față, din partea dreaptă de la pantaloni, a fost
1
depistat un cartuș, care conform raportului de expertiză nr. 2923 din 20 martie 2015,
se referă la categoria munițiilor, este un cartuș cu lovire centrală, cal. 9x18 mm,
(Makarov), confecționat în condiții de uzină în or. Iurizani, Federația Rusă, URSS în
anul 1983, și este util pentru trageri.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Grosu Eugen în numele
inculpatului Ostov Nicolae, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței,
rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului, să-i fie
aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 100 unități convenționale
prin aplicarea art. 55 Cod penal, cu liberarea ultimului de răspundere penală.
În motivarea apelului, apărătorul a indicat că, instanța de judecată neîntemeiat
i-a stabilit inculpatului pedeapsa penală în limitele prevăzute de art. 290 alin. (l) Cod
penal, neluând în considerare circumstanțele atenuante stabilite, și anume
recunoașterea vinovăției, căința sinceră și săvârșirea pentru prima dată a unei
infracțiuni mai puțin grave, neavând careva antecedente penale sau
contravenționale, inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, ignorând
solicitarea părții apărării de a aplica o pedeapsă mai blândă prevăzută de art. 55 Cod
penal și acordându-i inculpatului posibilitatea de a se corecta și reabilita, fără
condamnare.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 octombrie
2015, apelul declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Ostov
Nicolae, împotriva sentinței, a fost respins ca fiind nefondat cu menținerea acesteia.
În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a verificat
sub toate aspectele, complet și obiectiv probele administrate, corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept și întemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul
Ostov Nicolae, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal,
după indicii purtarea, păstrarea ilegală a munițiilor fără autorizarea
corespunzătoare.
Aceste împrejurări au fost constatate de totalitatea de probe acumulate la cauza
penală respectivă și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101
Cod de procedură penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității
și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Inculpatul Ostov Nicolae, a comis o infracțiune care conform art. 16 Cod penal,
se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, la locul de trai se
caracterizează pozitiv, anterior nu a fost atras la răspundere penală.
Luând în considerare lipsa circumstanțelor care atenuează și agravează
răspunderea inculpatului, precum și cele referitoare la personalitatea inculpatului,
care la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost supus răspunderii
2
penale, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a ajuns la concluzia, că
reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă prin aplicarea în privința acestuia
a pedepsei sub formă de amendă, care a fost stabilită în limitele prevăzute de
sancțiunea normei de incriminare și în strictă conformitate cu dispozițiile art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală.
Astfel, instanța de apel a indicat că, pedeapsa aplicată inculpatului Ostov
Nicolae sub formă de amendă, este una legală, echitabilă și direct proporțională
gravității faptei comise, atitudinea inculpatului față de faptele comise, cât și
comportamentul acestuia în timpul și după săvârșirea faptelor infracționale.
Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată la caz, eronat a
reținut ca circumstanță care atenuează răspunderea inculpatului recunoașterea
vinovăției, deoarece depunerea de către inculpat a cererii prin care solicită
examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu
recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, probelor administrate de organul de
urmărire penală și refuzul de a administra noi probe, nu poate fi reținută de către
instanța de judecată și ca o circumstanță care atenuează răspunderea inculpatului,
pentru că ar însemna că aceiași situație de drept să-i fie acordată o dublă valență
juridică, respectiv, instanța de fond neîntemeiat a reținut la caz recunoașterea
vinovăției ca fiind o circumstanță atenuantă pentru inculpat.
Astfel instanța de apel a considerat că, prima instanță întemeiat a concluzionat
că scopul pedepsei penale de corectarea inculpatului, precum și săvârșirea de noi
infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, va fi posibilă numai cu
stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse penale, iar aplicarea prevederilor
art. 55 Cod penal, nu corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise și nici
nu va fi atins scopul pedepsei penale.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar, de către avocatul
Grosu Eugen în numele inculpatului Ostov Nicolae, prin care solicită casarea
hotărârilor anterioare, cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel, în
o altă componență, pe motivul că, decizia este ilegală în partea ce ține de
individualizarea pedepsei penale numite inculpatului.
5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Ostov Nicolae, solicitând
respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia
cerințelor solicitate de către recurent, deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile
din punct de vedere al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală.
3
Judecând motivele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit
al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să rejudece cauza și să
pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.
Din conținutul recursului apărătorului rezultă că, autorul este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor făptuitorului, și critică hotărârile ierarhic inferioare, numai referitor la
neaplicarea față de Ostov Nicolae a prevederilor art. 55 Cod penal.
Instanța de recurs consideră, că în cauză este prezentă eroarea de drept
menționată de recurent, și își argumentează poziția sa în felul următor:
Reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, Colegiul reține că Ostov
Nicolae, de către organul de urmărire penală a fost învinuit, de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal - purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea,
repararea sau comercializarea armelor de foc, precum și sustragerea lor, cu excepția
armei de vânătoare cu țeavă lisă, sau a munițiilor fără autorizația corespunzătoare.
Instanța de fond i-a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 290 alin. (1) Cod
penal și i-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unități
convenționale. Instanța de apel a menținut sentința indicând că instanța de fond
întemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul va putea fi reeducat și corectat doar
aplicându-i o pedeapsă penală.
Lecturând textul recursului declarat, Colegiul atestă că, argumentul principal
invocat de apărător este faptul că instanțele ierarhic inferioare nejustificat nu au
aplicat față de Ostov Nicolae art. 55 Cod penal, deoarece la caz sunt indicate
circumstanțe care ar constata faptul că, corectarea inculpatului este posibilă fără
tragerea la răspundere penală și prin eliberarea de răspundere penală se va atinge
scopul pedepsei penale a inculpatului.
Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de invocat doctrina juridică penală
și anume:
Conform art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o
infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326,
poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în
cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-
a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională
constă în aceea că fapta comisă rămâne a fi considerată infracțiune, însă instanța de
4
judecată în condițiile prevăzute de lege, pentru unele infracțiuni ușoare sau mai
puțin grave, dispune înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă de răspundere
juridică, ce atrage aplicarea unor sancțiuni contravenționale.
Posibilitatea corectării persoanei fără a fi condamnată penal are la bază careva
condiții: persoana a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin
gravă cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal; prezența informației
conform cărora făptuitorul poate fi corectat fără a i se aplica o pedeapsă penală, cum
ar fi atitudinea vinovatului, din care rezultă regretul că a comis fapta, atitudine care
poate să se manifeste prin căință sinceră, depunere de eforturi pentru a înlătura
rezultatul infracțiunii, reparare a pagubei cauzate, colaborare cu organele de drept
prin recunoașterea faptei și descoperirea infracțiunii și a altor participanți la
infracțiune.
În situația în care, pe parcursul judecării, se constată cazul prevăzut în art. 55
Cod penal, instanța este obligată să înceteze procesul penal, deoarece acesta exclude
continuarea judecării cauzei din momentul constatării lui.
Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.
Astfel, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,
în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În
același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a
Codului penal în special, a prevederilor art. 55 Cod penal.
Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Analizând hotărârile judecătorești adoptate pe caz, Colegiul conchide că
instanțele ierarhic inferioare au ignorat un șir de circumstanțe cum ar fi: pedeapsa
stabilită se încadrează în limitele prevăzute de lege, inculpatul a recunoscut integral
vina, depunând cerere de judecare a cauzei pe baza probelor administrate la faza
urmăririi penale, se căiește sincer de cele comise, lipsa pretențiilor de ordin material
sau moral față de inculpat, se caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu a mai
fost supus răspunderii penale, circumstanțe agravante nu au fost stabilite.
5
Sub acest aspect Colegiul, constată că instanțele ierarhic inferioare nu și-au
argumentat concluzia sa, prin prisma acceptării sau neacceptării a circumstanțelor
indicate, ignorându-le totalmente.
În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră că, instanțele ierarhic
inferioare au dat o concluzie motivată în ordin general, fără a indica care
circumstanțe ale cauzei fac imposibilă aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, ceea
ce a avut ca consecință adoptarea unor decizii ilegale și neîntemeiate.
Astfel, Colegiul penal lărgit va admite recursul ordinar, declarat de către
avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Ostov Nicolae, întrucât instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – temei pentru recurs
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Grosu Eugen în numele
inculpatului Ostov Nicolae, casează total sentința Judecătoriei Cahul din 13 iulie 2015
și decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 octombrie 2015, în
privința inculpatului Ostov Nicolae, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre
după cum urmează:
Potrivit art. 55 Cod penal, Ostov Nicolae Vasile, se liberează de răspundere
penală prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, cu tragerea la răspunderea
contravențională, fiind aplicată sancțiunea în formă de amendă în mărime de 150
unități convenționale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 14 iunie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Ion Guzun
Elena Covalenco
Liliana Catan
Iurie Diaconu
6
7