1ra-583/2016 — art.151 alin.4 Cod penal

1ra-583/2016 — art.151 alin.4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-583/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

11 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocații Matiușenco Ion și Arhiliuc Ion în numele inculpatului Iorga Leonid, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05

decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Iorga Leonid Dionisie,

născut la 17 aprilie 1956, originar și domiciliat pînă la

reținere în s. Sireți, r-nul Strășeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 10 decembrie 2012 - pînă la 05 decembrie 2014;

(instanța de fond);

2.de la 15 ianuarie 2015 - pînă la 09 aprilie 2015; de la 02

noiembrie 2015 - pînă la 02 decembrie 2015 (instanța de apel);

3.de la 24 iunie 2015 - pînă la 29 septembrie 2015; de la 03

decembrie 2016 – pînă la 11 mai 2016 (instanța de recurs

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Iorga Leonid a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

03 august 2012, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în mun. Chișinău,

or. Vatra, în apropierea str. Feroviarilor 3, avînd intenția cauzării leziunilor

corporale lui Țepordei Vladimir, a inițiat un conflict cu ultimul și doborîndu-l

la pămînt i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în cap, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.144/1586 din 23.11.2012, vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, care au provocat decesul victimei.

1

Matiușenco I. în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei hotărîri, de

condamnare conform învinuirii formulate cu stabilirea pedepsei - 12 ani

închisoare, argumentînd, că instanța la numirea pedepsei nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul comiterii acesteia și de persoana

inculpatului, care nu a acordat ajutor material familiei victimei;

- avocatul în numele inculpatului, casarea sentinței, și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, ori de reîncadrare a acțiunilor inculpatului în baza art.149 Cod

penal, ori de încetarea procesului penal.

În argumentarea cerererii de apel s-a invocat:

- declarațiile martorilor Moisei Ig., Goraș S., Juc V., Ciripulea Ig., au fost eronat

apreciate;

- declarațiile martorilor V.Juc și Ig.Ciripulea date la urmărirea penală

urmează a fi declarate nule, or aceștia au dat depoziții în limba rusă, iar

procesele-verbale au fost întocmite în limba de stat, în lipsa translatorului;

- declarațiile martorilor Iorga Gh., Goraș I., Burlacu N., Podgurschi V., nu

puteau fi puse la baza sentinței, deoarece acestea nu au fost cercetate în ședința de

judecată;

- în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă a infracțiunii incriminate;

- în speță a fost încălcată competența materială, din care motiv procesul-penal

urmează a fi încetat;

- la materialele cauzei lipsește ordonanța procurorului privind preluarea

urmăririi penale de către SUP CP s. Buiucani, mun.Chișinău;

- înregistrarea materialului în R1 a avut loc la 10.08.2012 însă, contrar

prevederilor art.274 Cod de procedură penală, urmărirea penală a fost pornită

doar la 06.11.2012;

- probele prezentate de acuzare nu confirmă învinuirea înaintată și anume

intenția inculpatului de a-i provoca victimei vătămări corporale;

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele,

prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele

administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Iorga L. în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

2

Totodată, Colegiul penal a considerat că prima instanță incorect și-a

întemeiat concluziile de condamnare pe declarațiile martorilor Gh. Iorga, I. Goraș

și V. Podgurschi date la urmărirea penală, aceștia nefiind audiați în cadrul

cercetării judecătorești, iar în cadrul urmăririi penale nu a avut loc confruntarea

între bănuit și martori, motiv din care declarațiile acestor martori nu au fost

reținute.

Arhiliuc I. și Matușenco I. în numele inculpatului, care au solicitat casarea acestora

și pronunțarea unei hotărîri cu reîncadrarea acțiunilor lui Iorga L. în baza art. 149

Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă non privativă de libertate, argumentînd că

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare greșită, iar instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat.

29 septembrie 2015, recursul declarat a fost admis, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale instanța de recurs a constatat, că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de apelanți referitor la

lipsa în acțiunile inculpatului a laturii subiective a infracțiunii incriminate și

reîncadrarea acțiunilor acestuia, asupra încălcărilor organului de urmărire

penală și anume: încălcarea competenței materiale; lipsa la materialele cauzei a

ordonanței procurorului privind preluarea cauzei penale; ilegalitatea ordonanței

de pornire a urmăririi penale cu depășirea termenului de 3 luni de la sesizare;

nulitatea declarațiilor martorilor Juc V. și Ciripulea Ig.

2015, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a invocat că apreciind

probele administrate și cercetate vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, a fost pe deplin dovedită, iar

argumentele apărării referitor la reîncadrarea acțiunilor acestuia în baza art. 149

Cod penal, sunt declarative și nefondate.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, acestea fiind

combătute prin probele examinate în cadrul cercetării judecătorești.

La fel, instanța a conchis, că în speță cu certitudine s-a stabilit că inițiatorul

conflictului a fost anume Iorga L., dar nu partea vătămată, or ultimul doar s-a

3

apărat de comportamentul agresiv al inculpatului. Totodată, din declarațiile

martorilor cu certitudine s-a stabilit, că inculpatul a acționat cu intenție și a dorit

cauzarea vătămărilor corporale victimei, aplicîndu-i acestuia mai multe lovituri

cu picioarele peste cap.

Totodată, a fost respins argumentul apărării referitor la faptul că inculpatul

se afla în legitimă apărare, deoarece nu s-a stabilit că apărarea din partea sa a

fost oportună și proporțională cu gravitatea atacului.

În același timp instanța de apel a conchis că solicitarea acuzatorului de stat

privind numirea unei pedepse mai aspre la fel urmează a fi respinsă, or instanța

de fond la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, corect stabilindu-i pedeapsa închisorii pe un termen de 8

ani, aceasta fiind în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia inculpatul a

fost condamnat și echitabilă în raport cu fapta comisă de acesta.

contestat-o avocații Arhiliuc I. și Matiușenco I. în numele inculpatului, care

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală

solicită, casarea hotărîrii contestate și pronunțarea unei noi hotărîri de

reîncadrare a acțiunilor lui Iorga L. în baza art. 149 Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse non privative de libertate.

În motivarea cererii de recurs recurenții au invocat următoarele:

- instanțele de fond nu erau în drept să-și bazeze hotărîrile de condamnare

pe declarațiile martorilor Iorga Gh., Podgurschi V., Goraș I. și Burlacu N, date la

urmărirea penală, de vreme ce aceștia nu au fost audiați în cadrul cercetării

judecătorești, iar la faza de urmărire penală nu a avut loc confruntarea între

acești martori și inculpat;

- instanțele de fond au ignorat raportul de expertiză medico-legală nr.

144/1586 din 23.11.2013 și explicațiile expertului Mihalaș E., fiind trecute cu

vederea circumstanțele esențiale ale cauzei și anume că inculpatul și partea

vătămată s-au îmbrîncit și împreună au căzut jos, astfel a survenit cauzarea

traumei cranio-cerebrale, ca consecință a căderii – legătura de cauzalitate, dar nu

aplicării directe de lovituri, astfel probatoriul existent denotă că Iorga L. nu putea

să prevadă că în rezultatul îmbrîncelii, partea vătămată va cădea anume pe șinele

de cale ferată;

-instanța de apel la rejudecarea cauzei, contrar prevederilor art. 436 Cod

4

de procedură penală, nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs date prin

decizia din 29.09.2015 și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel;

- în speță a fost încălcată competența materială, cauza urmînd a fi

investigată de către Procuratura de transport;

- la unele argumente invocate în apel de partea apărării nu s-a dat nici un

răspuns acestea fiind ignorate, iar la altele răspunsul este insuficient de motivat,

fiind expus prin fraze de ordin general, iar motivele esențiale și decisive au fost

ignorate în totalitate nefiind redate în textul deciziei;

- în speță a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, și anume ”egalitatea

armelor”, ”contradictoralitatea”, ”motivarea deciziilor”;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece autorii

nu au invocat concret nici unul din temeiurile prevăzute de art. 427 CPP, care

este conținutul acestuia, argumentarea din punct de vedere a problemei de drept,

care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii,

solicitînd doar reaprecierea probelor, considerînd că nu au fost respectate

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Însă, din materialele cauzei rezultă că la examinarea speței date instanța de

apel ținînd cont de prevederile art. 26-27, 93-101 CPP just a reținut starea de fapt

și de drept, corect încadrînd acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

În recursul ordinar declarat de avocații Arhiliuc I. și Matiușenco I. în

numele inculpatului, se indică temeiurile de drept prevăzut la art. 427 alin.(1)

pct.6), 12) Cod de procedură penală, din care rezultă că hotărîrile instanței de

5

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorii

recursului, nu este aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorilor de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Analizînd materiale cauzei, Colegiul penal relevă că, instanța de apel,

judecînd apelul declarat de partea apărării, a supus unei cercetări minuțioase

toate probele administrate la dosar, a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind

coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis

instanței de apel de a conchide că vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, este dovedită pe deplin.

Fiind în prezența împrejurărilor, conform cărora probele administrate la

dosar și anume: declarațiile martorilor Cerepulea Igor, care a relatat că inculpatul

i-a aplicat o lovitură cu piciorul încălțat în bocancii de serviciu în regiunea

capului lui Țepordei Vl. în timp ce acesta era culcat jos la pămînt (f.d.46,160-161);

Goroș Serghei, care a confirmat că inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu

piciorul în partea de sus a capului în timp ce victima se afla jos la pămînt.

Totodată acesta a relatat că locul în care au căzut inculpatul și victima este puțin

înclinat aceștea căzînd într-o parte de calea ferată (în afara căii ferate), însă nu s-

au lovit cu capul de vre-un obiect dur (f.d.40-41, 158-159, vol. I); Juc Vladimir, care

la fel a relatat că inculpatul i-a aplicat victimei cîteva lovituri în cap cu piciorul

încălțat în papucii de serviciu, care pe suprafața din față sunt acoperiți cu metal

(f.d.49,157, vol. I); Moisei Igor, din care rezultă, că între inculpat și victimă a avut

loc un conflict, care s-a transformat în bătaie. Și deși acesta nu a văzut momentul

cînd s-a produs incidentul dînsul a confirmat că l-a văzut pe Țăpordei Vl. culcat

la pămînt, nu pe linia de cale ferată, dar alături (f.d.39,155, vol. I) precum și actele

cauzei: - raportul de expertiză medico-legală nr. 144/1586 din 16.11.2012, prin care

s-a constat că moartea cet. Țăpodei V. a survenit în rezultatul traumei cranio-

cerebrale (f.d.66-67, vol. I) înștiințare 903 din 03.08.2012 (f.d.9-10, vol. I) din care

rezultă că Țăpordei V. a fost bătut de persoane cunoscute la 03.08.2012 în or.

Vatra, corect au permis instanței de apel să conchidă asupra legalității și

temeiniciei concluziei primei instanțe, just fiind menținută sentința prin care

6

Iorga Leonid a fost condamnat în baza art. 151 alin.(4) Cod penal.

Referitor la argumentul invocat precum că instanțele de fond nu erau în

drept să-și bazeze hotărîrile de condamnare pe declarațiile martorilor Iorga Gh.,

Podgurschi V., Goroș I. și Burlacu N., date la urmărirea penală, Colegiul

menționează, că într-adevăr instanțele ierarhic inferioare nejustificat au pus la

baza hotărârilor adoptate declarațiile martorilor nominalizați, date la urmărirea

penală, fără ca aceștia să fi fost audiați în cadrul cercetării judecătorești, însă

această circumstanță nu poate constitui temei de casare a hotărîrilor contestate,

or declarațiile acestor martori sunt identice cu declarațiile martorilor Moisei

Ig.,Juc Vl., Goroș S. și Cerepulea Ig., care cu certitudine au declarat că au văzut

cum inculpatul i-a aplicat cîteva (3) lovituri în cap lui Țepordei Vl. cu piciorul încălțat

în papucii de serviciu, care pe suprafața din față sunt acoperiți cu metal. Prin urmare,

este absolut evident și clar că inculpatul l-a agresat pe pătimit aplicîndu-i lovituri

cu picioarele în cap (organ vital).

Argumentul invocat precum că, în speță au fost ignorate concluziile din

raportul de expertiză medico-legală nr. 144/1586 din 23.11.2013 și explicațiile

expertului Mihalaș E., este neîntemeiat, or raportul nominalizat precum și

declarațiile expertului în conformitate cu prevederile art. 93 alin. (2) Cod de

procedură penală, de rînd cu declarațiile martorilor - sunt probe, care servesc la

constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului,

la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante

pentru justa soluționare a cauzei.

În acest context, Colegiul menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității ei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc

la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cît și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin

efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o

analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de

opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date

7

anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor: - nici

o probă nu are o valoare dinainte stabilită. Legea stabilește că probele admisibile

sunt apreciate după pertinența, concludenta și utilitatea acestora. De menționat

că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia.

Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de

fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată.

Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al

coroborării lor.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul relevă că în raportul de

expertiză sus nominalizat, expertul a conchis, că ”leziunile corporale descrise în

pct. 2.1 au fost produse posibil în rezultatul căderii de la propria înălțime, cu

lovirea ulterioară de un corp contondent cu suprafața de interacțiune nelimitată

(f.d.65-67, vol. I)”, aceasta fiind doar o versiune (o presupunere), pe cînd din

declarațiile martorilor oculari Moisei Ig., Juc Vl., Goroș S. și Cerepulea Ig., rezultă

cert și clar că vătămările corporale depistate la Țăpordei Vl, au fost intenționat

provocate de Iorga L., care i-a aplicat mai multe lovituri în cap (organ vital) cu

picioarele încălțate în papucii de serviciu, care pe suprafața din față sunt

acoperiți cu metal.

De rînd cu cele menționate, instanța de recurs respinge argumentul

apărării referitor la faptul că instanțele ierarhic inferioare au trecut cu vederea

circumstanțele esențiale ale cauzei și anume că inculpatul și partea vătămată

s-au îmbrîncit și împreună au căzut jos pe șinele de cale ferată astfel a survenit

cauzarea traumei cranio-cerebrale, or din declarațiile martorilor oculari, care au

văzut derularea întregului conflict rezultă, că participanții conflictului în urma

altercațiilor au căzut nu pe șinele de cale ferată dar alături (Cerepulea Igor, care a

declarat că, locul în care au căzut inculpatul și victima este puțin înclinat aceștia căzînd

într-o parte de calea ferată (în afara căii ferate), însă nu s-au lovit cu capul de

vre-un obiect dur (f.d.40-41 vol. I); Moisei Igor care a menționat că, deși nu a văzut

momentul cînd sa produs incidentul cînd s-a trezit la ora 1700 l-a văzut pe Țăpordei Vl.

nu pe linia de cale ferată, dar alături (f.d.39,vol. I)).

Astfel, declarațiile martorilor menționați au permis instanțelor de fond de

a concluziona că locul în care au căzut inculpatul și victima a fost nu șinele de

cale ferată (după cum afirmă apărarea) dar alături de acestea, fapt care just a dus

8

la excluderea versiunii înaintate de avocații inculpatului precum că Țăpordei Vl.

s-a lovit la cap în timpul căderii.

Solicitarea recurenților privind declararea nulității depozițiilor martorilor

Juc V. și Ciripulea Ig,. date la urmărirea penală, Colegiul penal o va respinge ca

fiind neîntemeiată.

În argumentarea acestei concluzii instanța de recurs reține că în cadrul

cercetării judecătorești martorii nominalizați au susținut declarațiile date la

urmărirea penală, nefiind stabilite careva divergențe. Mai mult, în instanța de

fond la audierea acestor martori, la fel nu a participat translatorul, iar dînșii nu

au solicitat prezența acestuia și nu au invocat că nu posedă limba de stat, astfel

că nu există temei de a presupune că cet. Juc Vl. și Cerepulea Ig. nu cunosc limba

în care au fost întocmite procesele - verbale de audiere în cadrul urmăririi penale,

prin urmare, nici nu a fost necesar să fie invitat un translator. Tot aici, Colegiul

reține și faptul că martorii nominalizați, personal, în limba de stat au făcut

mențiune pe procesele-verbale de audiere în cadrul urmăririi penale (f.d.46,49

vol. I) „Procesul-verbal este scris din cuvintele mele, de mine citit pentru ce

și semnez.”

Un alt argument invocat de recurenți este acela că instanța de apel contrar

prevederilor art. 436 Cod de procedură penală, nu a îndeplinit indicațiile

instanței de recurs date prin decizia din 29.09.2015 și nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

La acest capitol instanța de recurs ținînd cont de explicațiile date la pct. 31

al Hotărîrii plenului CSJ nr. 9 din 30.12.2009 „Cu privire la judecarea recursului

ordinar în cauza penală” reieșind din faptul că soluția instanței de apel privind

vinovăția lui Iorga L. este legală, însă insuficient motivată va corecta această

eroare judiciară în sensul completării considerentelor și temeiurilor

corespunzătoare ce justifică soluția.

Prin urmare, argumentul invocat, că în speță a fost încălcată competența

materială, cauza urmînd a fi investigată de către Procuratura de transport;

instanța de recurs îl respinge ca neîntemeiat, or art. 25 alin. (4) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008 stipulează că Procuratura de

transport exercită atribuțiile procuraturii în transportul feroviar, aerian și naval

pe întreg teritoriul țării, iar potrivit pct. 2.1 al Regulamentului procuraturii de

9

transport, aprobat prin ordinal Procurorului General nr. 290/22 din 07.11.2004,

teritoriul deservit de această procuratură specializată constituie obiectivele și

teritoriul atribuit transportului feroviar, care include: - teritoriul stațiilor

feroviare, imobilele, construcțiile, mijloacele fixe; - terenurile și alte garnituri

mobile cu destinație feroviară destinate transporturilor; -imobilele și alte bunuri

materiale dislocate în afara localităților; - întreprinderile și organizațiile ce se

ocupă de deservirea sau constricția obiectivelor transportului feroviar, indiferent

de locul de dislocare.

Prin urmare, ținînd cont de norma și regulamentul sus nominalizat

Colegiul conchide că în speță, simplul fapt că infracțiunea a fost comisă în

apropierea liniei de cale ferată nu este temei de a susține că cauza urma a fi

investigată de către Procuratura de transport, de vreme ce competența teritorială

a acestei Procuraturi specializate este clar stabilită prin Regulamentul invocat

anterior.

Reieșind din cele menționate, Colegiul statuează, că este neîntemeiat și

următorul argument invocat de apărare referitor la lipsa ordonanței

procurorului privind preluarea urmăririi penale de către CPs Buiucani, mun.

Chișinău, or în circumstanțele prezentei cauze o asemenea ordonanță nici nu era

necesară, deoarece infracțiunea a fost comisă în or. Vatra, mun. Chișinău –

unitate administrativ teritorială care intră în componența sect. Buiucani, mun.

Chișinău, astfel că Comisariatul Buiucani, era competent de a investiga cazul.

Următorul argument menționat de recurenți este ilegalitatea ordonanței de

pornire a urmăririi penale din 06.11.2012 cu încălcarea termenului de 30 de zile

prevăzut la art. 274 CPP, care de asemenea urmează a fi respins ca neîntemeiat.

Sub acest aspect Colegiul relevă, că potrivit materialelor cauzei la 10.08.2012

materialului în baza ”Înștiințării 903” a fost înregistrat în registrul R-1 al CPs

Buiucani cu nr. 1959 pentru a fi examinat prin prisma art. 274 Cod de procedură

penală (f.d.8, vol. I). În continuare, analizînd actele cauzei Colegiul constată, că

termenul examinării materialului nr. 1959 în legătură cu faptul că pe marginea

cazului dat nu a parvenit raportul de constatare medico-legală, a fost prelungit

de către conducătorul al SUP a CPs Buiucani, mun. Chișinău, pînă la data de

16.11.2012 (f.d.5-7, vol. I).

Astfel, termenul prevăzut de lege în vederea verificării materialelor

prin prisma art. 274 CPP a fost prelungit din motiv întemeiat de către o persoană

10

competentă.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că hotărîrile

contestate sunt legale și întemeiate, argumentele avocaților I. Arhiliuc și I.

Matiușenco privind nevinovăția inculpatului urmînd a fi respinse ca fiind

declarative, iar cele referitoare la încălcările procedurale, ca fiind neîntemeiate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocații Matiușenco Ion

și Arhiliuc Ion în numele inculpatului Iorga Leonid, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, în cauza

penală în privința lui Iorga Leonid Dionisie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 09 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11