1ra-698/2016 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-698/2016 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-698/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
20 aprilie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache
judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de inculpatul
Apavaloae Gheorghe, de inculpatul Marandici Oleg și de avocatul Eni Artiom în numele
inculpatului Apavaloae Gheorghe, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui
Apavaloae Gheorghe Ilie, născut la 25 iunie 1965,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, or. Sîngera,
str. Primăverii, 4
Marandici Oleg Ivan, născut la 30 martie 1979,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, or. Sîngera,
str. Bogdan Vodă, 42
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.05.2013 – 29.12.2014;
Instanța de apel: 19.03.2015 – 18.11.2015;
Instanța de recurs: 12.02.2016 – 20.04.2016.
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al
Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014,
Apavaloae Gheorghe Ilie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la
art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) și art. 27, 145 alin. (2) lit. h) Cod penal, cu stabilirea
următoarelor pedepse:
- în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal – 9 (nouă) ani închisoare;
- în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. h) Cod penal – 15 (cincisprezece) ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul parțial al pedepselor i s-a stabilit o pedeapsă definitivă pe un termen de 20
(douăzeci) de ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.
1
Marandici Oleg Ivan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la
art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani.
În baza art. 85 alin. (1), 87 Cod penal, la pedeapsa stabilită i s-a adăugat partea
neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din
01.20.2012, cu stabilirea unei pedepse definitive pe un termen de 9 (nouă) ani și 50 (cincizeci)
de zile, cu executare în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată de Zlotea Vitalie a fost admisă, cu dispunerea încasării în mod
solidar de la Marandici Oleg și Apavaloae Gheorghe a sumei de 15 000 (cincisprezece mii) lei,
cu titlu de prejudiciu material.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de 15 noiembrie
2012, aproximativ la orele 01:00, inculpatul Apavaloae Gheorghe, avînd scopul sustragerii
bunurilor altei persoane, acționînd împreună și în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul
Marandici Oleg Ivan și alte două persoane în privința cărora cauza a fost disjunsă, mascați cu
cagule pe cap și înarmați cu arme de foc, prin spargerea ușii, au pătruns în localul SRL „La
Zlotea”, amplasat pe str. Chișinăului, nr. 58, or. Sîngera, mun. Chișinău, unde la rîndul lor au
spart ușile din interiorul localului, de unde, din biroul de serviciu, au sustras bani în sumă de
15 000 lei, care aparțin lui Zlotea Vitalie Ion. După care, paznicul localului, Pintilii Serghei,
încercînd să curme acțiunile infracționale ale acestora, a fost atacat cu o armă de foc, lovindu-1
pe ultimul cu patul armei peste corp și amenințîndu-l cu aplicarea violenței periculoase pentru
viața sau sănătatea acestuia, după care infractorii au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzînd
părții vătămate Zlotea Vitalie o daună în proporții considerabile.
Ulterior, tot el, inculpatul Apavaloae Gheorghe Ilie, aflîndu-se în preajma localului
SRL „La Zlotea”, amplasat pe str. Chișinăului, nr. 58, or. Sîngera, mun. Chișinău,
intenționînd să părăsească locul comiterii infracțiunii, s-a deplasat pe cîmpul adiacent
localului, în direcția or. Sîngera. Fiind somat de către colaboratorii de poliție să stopeze,
inculpatul Apavaloae Gheorghe avînd scopul de a curma viața colaboratorilor de poliție, a
efectuat cîteva împușcături în direcția colaboratorului de poliție Țîra Ion Ilie, dintr-o armă de
foc (armă de vînătoare cu țeava lisă), însă din cauze independente de voința lui, aceastea nu
și-a produs efectul.
Nefiind de acord cu sentința nominalizată, împotriva acesteia au declarat apeluri:
avocatul Aliona Tufan în numele inculpatului Apavaloae Gheorghe, care a solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care inculpatul Apavaloae Gheorghe să fie achitat pe motiv că fapta
nu a fost săvîrșită de inculpat.
inculpatul Apavaloae Gheorghe, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie
achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de acesta.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, la momentul comiterii infracțiunii se afla în s.
Floreni, r-nul Anenii Noi, fapt care poate fi confirmat de către martorii oculari Baciu Nicolae,
David Andrei. A menționat că careva amprente și bunuri sustrase nu au fost depistate la
efectuarea percheziției la domiciliul său.
2
avocatul Eni Artiom în numele inculpatului Apavaloae Gheorghe, care a solicitat
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care inculpatul Apavaloae Gheorghe să fie achitat pe motiv că, fapta
nu a fost săvîrșită de inculpat.
În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- nu pot fi puse la baza hotărîrii judecătorești raportul de sesizare a OUP din 15.11.2011,
plîngerea părții vătămate Zlotea Vitalie din 20.11.2012 care nu constituie mijloc de probă în
sensul art. 93 CPP;
- la materialele cauzei penale există și alte probe în favoarea inculpatului, care sunt
relevante la caz, dar care nu au fost cercetate în prima instanță, și anume, procesul-verbal de
percheziție la domiciliul lui Apavaloae Gheorghe, raportul de expertiză dactiloscopica nr. 677
din 21.12.2012;
- cu referire la acuzația adusă lui Apavaloae Gheorghe în partea ce ține de săvîrșirea
tîlhăriei, partea acuzării nu a prezentat probe concludente și utile care ar dovedi că aceasta a
fost săvîrșită de către Apavaloae Gheorghe. Din conținutul declarațiilor părților vătămate
Zlotea Vitalie, martorilor Pantilii Serghei și Ivanov Irina nu rezultă expres că, atacul tîlhăresc a
fost săvîrșit de către Apavaloae Gheorghe;
- prima instanță, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Apavaloae Gheorghe
nu a apreciat în mod corespunzător încălcările drepturilor celui din urmă, care au fost
constatate la etapa urmăririi penale și care potrivit prevederilor art. 385 alin. (4) Cod procedură
penală, urma să reducă pedeapsa inculpatului, drept recompensă pentru aceste încălcări;
inculpatul Marandici Oleg, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie
achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de acesta. În motivarea cerințelor sale a invocat că
la baza învinuirii acuzarea se axează pe declarațiile părții vătămate, a unui martor care nu s-a
prezentat în ședința de judecată, precum și raportul de expertiză medico-legală care se referă la
alte persoane. La fel, a mai indicat că declarațiile inculpatului de recunoaștere a vinovăției
depuse în calitate de bănuit și care au fost obținute prin aplicarea constrîngerii fizice și psihice
nu sunt confirmate de materialele cauzei și sunt în contradicție cu acestea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015,
apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința, în latura penală, cu pronunțarea unei
noi hotărîri în acea parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Pedeapsa stabilită lui Marandici Oleg Ivan în baza art.188 alin.(2), lit. b), c), d), e), f)
Cod penal cu închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, potrivit art. 385 alin. (4) Cod de
procedură penală, pentru constatarea tergiversării în vederea examinării circumstanțelor
maltratării declarate a inculpatului i se reduce, stabilindu-i-se o pedeapsă cu închisoare pe un
termen de 8 (opt) ani și 10 (zece) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În temeiul art. art. 85 alin. (1), 87 Cod penal, la pedeapsa stabilită i s-a adăugat parțial
pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01.10.2012, stabilindu-
i-se o pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 8 (opt) ani și 11 (unsprezece) luni, cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pedeapsa stabilită lui Apavaloae Gheorghe Ilie în baza art. 188 alin. (2), lit. b), c), d),
e), f) Cod penal cu închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, potrivit art. 385 alin. (4) Cod de
3
procedură penală, pentru constatarea tergiversării în vederea examinării circumstanțelor
maltratării declarate a inculpatului i se reduce, stabilindu-i-se o pedeapsă cu închisoare pe
termen de 8 (opt) ani și 10 (zece) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În temeiul art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate i s-a stabilit o pedeapsă definitivă cu închisoare pe termen de 20 (douăzeci)
ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a subliniat că circumstanțele de fapt,
reținute pe cauză de către prima instanță concordă cu tot ansamblul de probe administrate, care
au primit o apreciere la justa lor valoare, stabilind astfel toate aspectele de fapt și de drept,
corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor
incriminate prin actul de învinuire.
Totodată, instanța de apel a menționat că conform art. 385 alin. (4) Cod procedură
penală, dacă în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale
drepturilor inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări,
instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru
aceste încălcări. În acest context, ținînd cont de criteriile stabilite în jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, care prevăd o reacție promptă a autorităților prin investigația
alegațiilor de rele tratamente precum și de efectuare a urmăririi penale, atestînd faptul că, în
prezenta cauza penală a fost constatat încălcarea termenului rezonabil de efectuare a urmăririi
penale, precum și încălcarea termenului rezonabil la examinarea circumstanțelor maltratării
declarate a inculpaților Apavaloae Gheorghe și Marandici Oleg, instanța de apel a considerat
oportun de a aplica prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală în privința
inculpaților Apavaloae Gheorghe și Marandici Oleg, pentru constatarea tergiversării în vederea
examinării circumstanțelor maltratării acestora.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile de către prima instanță prin
care s-a încasat de la inculpații Marandici Oleg și Apavaloae Gheorghe în beneficiul
părții vătămate Zlotea Vitalie paguba materială în mărime de 15000 lei, instanța de
apel, făcînd referire la prevederile art. art. 219, 225 Cod de procedură penală, art. art. 1422,
1423 Cod Civil a constatat că prima instanță a soluționat corect acțiunea civilă
înaintată în procesul penal de către partea vătămată Zlotea Vitalie, iar careva temeiuri
de a interveni în legalitatea sentinței sub aspectul soluționării acțiunii civile, nu au fost
constatate.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare:
inculpatul Apavaloae Gheroghe, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele
16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința sa, susținînd că pe cauza dată nu sunt probe
care ar dovedi vinovăția sa în comiterea faptei incriminate, mai mult de atît, la efectuarea
percheziției la domiciliul său nu au fost depistați banii sustrași. La fel, susține că partea
vătămată inițial a indicat că suma de bani sustrasă constituia 100 lei, iar apoi a indicat că
această sumă constituie 15 000 lei;
inculpatul Marandici Oleg, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427
alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi
hotărîri de achitare, afirmînd că învinuirea înaintată în privința sa este bazată probe
4
neconcludente și inadmisibile, deoarece nici un martor nu l-a văzut la fața locului în seara
comiterii infracțiunii. Consideră ilegal cuantumul prejudiciului material solicitat, care inițial
constituia 100 lei, iar ulterior 15 000 lei;
avocatul Eni Artiom în numele inculpatului Apavaloae Gheorghe, care invocînd
temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta.
Pentru a argumenta recursul declarat, recurentul a formulat următoarele motive:
- instanța de apel urma în dispozitivul deciziei să se pronunțe inclusiv și asupra
vinovăției lui Apavaloae Gheorghe în săvîrșirea infracțiunilor incriminate. Or, la caz instanța
de apel în dispozitivul deciziei adoptate s-a limitat doar la aspecte ce țin de categoria și
mărimea pedepsei aplicate, precum și chestiunile prevăzute de art. 39 CPP, fără a trece în
dispozitiv constatarea că inculpatul Apavaloae Gheorghe este vinovat de săvîrșirea
infracțiunilor cuprinse în actul de acuzare;
- consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art. 101 alin. (1) din CPP potrivit
cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei,
utilității și veridicității ei. iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Din esența acestei norme rezultă că probele care dovedesc circumstanțele ce urmează a fi
constatate în speță de către instanța de judecată, nu trebuie să se contrazică sau să se excludă
reciproc;
- susține că la soluționarea acțiunii civile instanța de apel s-a călăuzit doar de
declarațiile părții vătămate Zlotea Vitalie, fără ca cuantumul prejudiciului material să fie
probat.
Pe marginea recursurilor a prezentat referință procurorul de nivelul Curții Supreme
de Justiție, care a solicitat respingerea acestora cu menținerea deciziei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit
neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea
acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Referitor la recursul declarat de inculpatul Apavaloae Gheorghe, instanța de recurs
constată că recurentul contestă vinovăția sa prin prisma probelor administrate, cercetate și
verificate de către instanțele de fond, considerînd că la materialele cauzei nu au fost
administrate suficiente probe care să dovedească vinovăția sa.
Analizînd conținutul deciziei instanței de apel, instanța de recurs constată că alegațiile
recurentului privitoare la nevinovăția sa sunt neîntemeiate și contravin ansamblului de probe
administrate în cauză, îndeosebi prin următoarele probe directe și concludente: declarațiile
părții vătămate Zlotea Ion, care a declarat că anume Apavaloae Gheorghe a fost persoana
identificată în seara comiterii infracțiunii, precum și prin faptul că automobilul de marca BMW
depistat, și asupra căruia s-a ajuns la concluzia că ar fi avut legătură directă cu infracțiunea de
tîlhărie, aparținea nepotului inculpatului, Puica Ivan (f.d. 98-100, vol. V); declarațiile
5
martorilor Nichitici Alexandru și Cușnir Leonid, care la fel au susținut că în seara comiterii
infracțiunii persoana reținută și identificată este Apavaloae Gheorghe (f.d. 101-104, vol. V);
raportul de expertiză chimică nr. 073-074 din 31.01.2013 prin care s-a constatat că pantoful
stîng, ridicat de la cet. Apavaloae Gheorghe sunt stratificări de culoare sură cu nuanță cafenie.
Stratificările de sol, depistate și cercetate de pe pantoful stîng a cet. Apavaloae Gheorghe
prezentat la expertiză și mostrele de sol, ridicate din salonul nr. 1 și nr. 2 din localul SRL „La
Zlotea” au apartenență comună de gen și grup (f.d. 176-186, vol. II); procesul-verbal de
percheziție corporală din 15.11.2012 potrivit căruia la Apavaloae Gheorghe au fost ridicate 5
cartușe cu calibru 16 mm (f.d. 65, vol. III).
Astfel, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond au cercetat toate probele
administrate, au audiat inculpații, părțile vătămate, martorii, au cercetat actele cauzei și, în
conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere obiectivă
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor acumulate pe
cauză și, care în ansamblul lor au confirmat pe deplin vinovăția lui Apavaloae Gheorghe în
săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) și art. 27, 145 alin.
(2) lit. h) Cod penal, iar încadrarea juridică a acțiunilor sale este una justă și corectă.
Totodată, la argumentul prin care recurentul afirmă că în urma efectuării percheziției la
domiciliul său nu au fost depistate și ridicate careva obiecte, instanța de recurs punctează că
probele administrate, cercetate și verificate în instanțele de fond sunt suficiente pentru a
înlătura dubiul judiciar privind vinovăția inculpatului, iar invocarea unei probe nu poate fi
reținută în stabilirea nevinovăției inculpatului, ba mai mult, aceasta nu poate răsturna un întreg
ansamblu de probe care coroborează între ele și stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatului
în comiterea faptelor incriminate prin rechizitoriu.
Ce ține de argumentul privind mărimea prejudiciului cauzat, prin care se susține că
partea vătămată inițial ar fi declarat o valoare totală de 100 lei, iar ulterior 15 000 lei, instanța
de recurs atestă că asupra acestui aspect instanța de apel s-a expus în decizia adoptată prin
următoarele considerente: „În ceea ce privește critica avocatului Eni Artiom, referitor la faptul
că, nu a fost prezentată nicio probă care să dovedească cuantumul prejudiciului cauzat părții
vătămate Zlotea Vitalie, în sumă de 15 000 lei și, respectiv, constituie daună în proporții
considerabile în sensul lit. f), alin. (2) art. 188 Cod Penal, Colegiul Penal o găsește
neîntemeiată, iar în acest sens va indica că, partea vătămată Zlotea Vitalie de la bun început a
indicat suma care a fost sustrasă în seara zilei de 15 noiembrie 2012, în cuantum de 15 000
lei, fapt confirmat prin procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru
săvârșirea infracțiunii din 20 noiembrie 2012 (partea vătămată Zlotea Vitalie a indicat că, a
fost sustrasă suma de 15 000 lei din biroul de serviciu, care îi aparțineau) (f.d. 40, vol. I),
procesul-verbal de audiere a părții vătămate Zlotea Vitalie din 20 noiembrie 2012 (la fel,
partea vătămată Zlotea Vitalie a indicat că, au fost sustrași bani în sumă de 15 000 lei din
biroul de serviciu din localul „La Zlotea") (f.d. 42-43, vol. I), prin cererea părții vătămate
Zlotea Vitalie adresată ofițerului de urmărire penală a CPs Botanica prin care a solicitat să
fie recunoscut în calitate de parte vătămată și parte civilă pe faptul cauzării unei daunei
materiale în sumă de 15 000 lei (f.d. 44, vol. I), declarațiile părții vătămate Zlotea Vitalie date
în cadrul instanței de fond prin care a menționat că din local a fost sustrasă suma de 15000 lei
din biroul de serviciu (f.d. 99, vol. V), declarații care au fost susținute și în cadrul ședinței de
6
judecată în instanța de apel.” (f.d. 102, vol. VI). Așadar, ținînd cont că motivul dat a fost
invocat și în apel, asupra căruia instanța de apel s-a expus pe deplin și argumentat, Colegiul
penal consideră că nu este necesar de a reveni repetat asupra argumentului dat.
Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Marandici Oleg, instanța de recurs
menționează că nevinovăția inculpatului este una pur declarativă, întrucît asupra vinovăției
inculpatului instanța de apel s-a expus în decizia adoptată, menționînd că criticile acestuia sunt
neîntemeiate, deoarece prin procesul-verbal de audiere a bănuitului din 24 noiembrie 2012 se
atestă că ultimul recunoaște bănuiala ce i se incriminează (f.d. 6, vol. III), mai mult de atît
poziția inculpatului Marandici O. vine în contradicție și cu alte probe administrate la cauza
penală, care coroborează reciproc și dovedesc vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de
tîlhărie.
În privința argumentului ce vizează cuantumul prejudiciului material solicitat de către
partea vătămată Zlotea Vitalie, care inițial constituia 100 lei, iar ulterior 15 000 lei, Colegiul
penal s-a expus mai sus în prezenta decizie, la motivarea recursului inculpatului Apavaloae
Gheorghe, și din acest considerent nu se va expune repetat asupra aceleiași alegații.
Cît privește recursul declarat de către avocatul Eni Artiom în numele inculpatului
Apavaloae Gheorghe, referitor la critica prin care se afirmă că instanța de apel a admis o eroare
de drept în dispozitivul deciziei prin neconstatarea vinovăției inculpatului Apavaloae Gheorghe
de săvîrșirea infracțiunilor cuprinse în actul de acuzare, ignorîndu-se prevederile art. 395 alin.
(2) pct. 2 Cod de procedură penală, conform cărora în dispozitivul deciziei, instanța de apel
trebuia să reflecte constatarea că inculpatul este vinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate,
instanța de recurs conchide că argumentul dat nu poate constitui temei de casare a deciziei,
deoarece lecturînd dispozitivul deciziei contestate, instanța de apel a menționat că se casează
sentința primei instanțe doar parțial. Totodată, în partea constatatoare a deciziei instanța de
apel a constatat și a argumentat, ca fiind dovedită vinovăția inculpaților în comiterea
infracțiunilor incriminate, de aici rezultînd că instanța de apel nu a intervenit în dispozițiile
sentinței ce vizează vinovăția inculpaților, considerîndu-le legale și întemeiate.
Un alt argument invocat de către recurent ține de modalitatea de apreciere a probelor
prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, pe care o consideră incorectă și
necorespunzătoare materialului probator administrat pe cauză. La acest capitol, instanța de
recurs reamintește că pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură
penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în
urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de
apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond,
privind aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decît cel pe care îl
propune partea apărării, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu
constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură
penală, și prin urmare, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice
suport legal.
7
Colegiul penal respinge ca nefondată și critica potrivit căreia recurentul susține că la
soluționarea acțiunii civile instanța de apel s-a călăuzit doar de declarațiile părții vătămate
Zlotea Vitalie, fără ca cuantumul prejudiciului material să fie probat. Or, în sensul prevederilor
art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate și părții civile
constituie probe, care în prezenta cauză penală, servesc la constatarea comiterii infracțiunii, dar
și la mărimea prejudiciului material cauzat părții vătămate Zlotea Vitalie, care se concretizează
prin suma de 15 000 lei, sustrasă din localul SRL „La Zlotea”, care se afla în biroul acestuia,
într-un caiet de matematică fără inscripții. Mai mult de atît, declarațiile părții vătămate au fost
consecvente pe tot parcursul examinării cauzei, fără a fi modificată suma de bani sustrasă (f.d.
43 (verso), vol. I; f.d. 99 (verso), vol. V; f.d. 14, vol. VI).
Astfel, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de
apel a respectat prevederile legale prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală, nefiind
constatate prezența cărorva erori de ordin procedural sau material, ce ar genera casarea deciziei
recurate sub aspectele invocate, aceasta fiind în strictă corespundere cu prevederile legale,
absolut necesare unei juste soluționări a cauzei penale.
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Apavaloae Gheorghe, de
inculpatul Marandici Oleg și de avocatul Eni Artiom în numele inculpatului Apavaloae
Gheorghe împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie
2015, în cauza penală în privința lui Apavaloae Gheorghe Ilie și Marandici Oleg Ivan, ca
fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
8