1re-40/2016 — Art. 264-1 alin. 1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei mun. Bălți din 10 aprilie 2015, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Movila A. a fost condamnat, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 24.02.2015 în jurul orei 0050, Movila A., fiind stopat de către colaboratorii CP nr. 1, mun. Bălți, RP Nord al INP, pe str. Păcii din mun. Bălți, în timp ce conducea automobilul său de marca/model ”Mersedes Benz ML 270” cu n/î GOD 139 și fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul de model ”Drager-9810”, s-a constatat că în aerul expirat de el concentrația alcoolului constituia 0,93 mg/l, cantitate care conform HG nr. 296 din 16.04.2009, cu modificările ulterioare și conform art. 13412 Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

Împotriva sentinței a declarat recurs ordinar avocatul Cojocar R. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În motivarea recursului declarat, recurentul a invocat că la numirea și stabilirea pedepsei inculpatului, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 79, 80 Cod penal și a aplicat o pedeapsă neechitabilă în raport cu fapta comisă, or 1 pedeapsa aplicată impune lipsuri și restricții ale drepturilor neproporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite, inculpatul fiind privat de unica sursă de existență a familiei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, a fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută fără modificări sentința.

În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, cauza a fost judecată în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate în corespundere cu alin. (3) art. 3641 Cod de procedură penală, de către inculpatul Movila A. prin cererea depusă personal la 10.04.2015, pînă la începerea cercetării judecătorești pe caz. Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Movila A. în fapta incriminată acestuia, prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal. Cît privește solicitarea inculpatului și avocatului acestuia referitor la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, în privința lui Movila A. și excluderea pedepsei complimentare Colegiul a statuat că, această solicitare urmează a fi respinsă, or în speță în privința lui Movila A. nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale prevăzute la art. 79 Cod penal, ce ar permite aplicarea față de acesta a prevederilor normei menționate, iar circumstanțele invocate de partea apărării în susținerea recursului nu pot fi atribuite la această categorie.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs în anulare inculpatul Movila A., care fără a invoca vre-un temei de drept din cele prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie aplicate prevederile art. 79 Cod penal, cu excluderea pedepsei complementare. În motivarea recursului în anulare, recurentul invocă argumente similare cu cele invocate de partea apărării în recursul declarat în numele inculpatului, suplimentar menționînd că, la numire și stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 80 Cod penal și i-a aplicat o pedeapsă neechitabilă în raport cu fapta comisă, or pedeapsa aplicată impune lipsuri și restricții ale drepturilor neproporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite, acesta fiind privat de unica sursă de existență a familiei.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 ) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului în anulare declarat, menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil deoarece motivele invocate de recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept prevăzute la art. 453 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 2 Analizînd materialele dosarului Colegiul constată că, infracțiunea în baza căreia a fost condamnat Movila A. (art. 2641 alin. (1) Cod penal) potrivit art. 16 Cod penal, este o infracțiune ușoară, astfel că, decizia instanței ierarhic inferioare a fost adoptată în procedura recursului împotriva hotărîrilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul art. 437 - 449 Cod de procedură penală și, respectiv a devenit irevocabilă de la data pronunțării. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar. Din textul recursului în anulare se vede că, recurentul nu a respectat aceste cerințe și n-a invocat expres nici unul din temeiurile prevăzute la art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, acesta critică hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare doar în partea stabilirii pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, considerînd-o prea aspră, solicitînd totodată aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal și excluderea acesteia, fără a motiva ilegalitatea hotărîrilor atacate sub aspectul cerințelor și exigenților legii și fără a invoca vre-un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea atacată. La acest capitol, Colegiul penal relevă că, solicitările recurentului au format obiect de discuție în cadrul instanței de recurs, asupra cărora instanța ierarhic inferioară s-a pronunțat argumentat în decizia adoptată și just a constatat că nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale, ce ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, iar circumstanțele invocate de apărare nu pot fi atribuite la această categorie. Ținînd cont de cele menționate instanța de recurs relevă că, potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol. 3 Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal consideră că recursul în anulare, urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de inculpatul Movila Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Movila Andrei Iurie, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 mai 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 4