1ra-1136/2015 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1136/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

21 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 martie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Cernei Ion Andrei, născut la 06 iulie 1995,

originar și domiciliat în s. Pepeni, r-nul Sîngerei.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.08.2014 – 22.12.2014;

Instanța de apel: 23.01.2015 – 25.03.2015;

Instanța de recurs: 28.07.2015 – 21.10.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe

un termen de probă de 4 ani.

ianuarie 2014, aproximativ pe la orele 15:30, aflîndu-se în s. Pepeni, r-nul Sîngerei,

conducînd automobilul de model „Opel Astra” cu n/î SGAK 653 a încălcat cerințele

Regulamentului circulației rutiere prevăzute la pct. 10 alin. (2) lit. a), pct. 45 alin. (1) lit.

a), b), c), d), alin. (2), pct. 42 alin. (1), pct. 46 lit. a) și pct. 47 alin. (1) lit. a), adică a

condus automobilul fără a poseda permis de conducere, nu a condus vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de starea

1

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere, care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole, care

nu pot fi observate de conducător nu a redus viteza sau chiar să oprească pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului rutier, dar a intrat pe partea carosabilului destinată

circulației în sens opus, nu a manifestat prudență sporită și nu a redus viteza pînă la

limita ce i-ar fi garantat siguranța traficului, atunci cînd s-a deplasat pe lîngă o persoană

cu vîrsta înaintată, dar s-a deplasat cu viteza de 75 km/h, depășind limita maximă de

viteză admisibilă în localități, iar ca rezultat, a tamponat pietonul Spînache E., cauzîndu-

i acesteia vătămări corporale grave pentru viața și sănătatea persoanei, care au provocat

decesul acesteia.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi: încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conducea mijlocul de transport, care a provocat decesul unei persoane.

de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de

stat, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia lui Cernei I. să-i fie aplicată o pedeapsă în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de

tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

4 ani.

În apelul său, procurorul a criticat soluția adoptată de prima instanță în partea

stabilirii pedepsei inculpatului considerînd că, la caz, instanța a stabilit contrar

prevederilor art. 75 Cod penal o pedeapsă prea blîndă.

De asemenea, procurorul a indicat că, prima instanță nu a luat în considerație

gravitatea și categoria infracțiunii săvîrșite, pericolul social al faptei, gravitatea

consecințelor survenite, și anume decesul unei persoane.

Procurorul a considerat că, pedeapsa aplicată inculpatului Cernei I. nu va contribui

la restabilirea echității sociale și la reeducare inculpatului, respectiv nu va fi atins scopul

pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

apelul declarat de procuror a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate,

fără modificări.

participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele

invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că

apelul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins.

2

Astfel, instanța de apel, a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului este

echitabilă faptei comise și stabilită în strictă corespundere cu normele penale și

procesual-penale.

Prin urmare, instanța de apel a reținut faptul că prima instanță la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 și 75

Cod penal, ținînd cont de gravitatea faptei și urmările prejudiciabile survenite, caracterul

infracțional și personalitatea infractorului, care se află la prima abatere, săvîrșind o

infracțiune din imprudență, fiind caracterizat pozitiv la locul de trai, își recunoaște vina

și regretă urmările survenite. Mai mult ca atît, inculpatul a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune, fiind iertat de succesorul părții vătămate.

Respectiv, luînd în considerație toate circumstanțele expuse, instanța de apel a

concluzionat că, prima instanță corect a stabilit pedeapsa în limita minimă prevăzută de

articolul infracțiunii incriminate și totodată corect a aplicat în privința inculpatului

prevederile art. 90 Cod penal.

Din considerentele menționate supra, instanța de apel a conchis că, prima instanță

la emiterea sentinței a ținut cont de prevederile legislației în vigoare și a pronunțat o

sentință legală și întemeiată, în raport cu circumstanțele cauzei sus-indicate, iar

argumentele acuzatorului de stat în acest sens sunt neîntemeiate.

parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și stabilirea unei pedepse prin care să fie excluse

prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

În susținerea celor invocate, recurentul menționează că, instanța de apel a ignorat

prevederile art. 75 Cod penal și a aplicat o pedeapsă prea blîndă în raport cu

circumstanțele cauzei.

De asemenea, indică faptul că, pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de

instanța de apel este contrară principiilor de individualizare a pedepselor, nefiind luat în

considerație faptul că inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, iar acesta la momentul

săvîrșirii infracțiunii nu poseda permis de conducere, și în rezultatul accidentului rutier a

decedat o persoană.

Recurentul accentuează că, circumstanțele la care a făcut referință instanța de apel,

și anume: că inculpatul este la prima abatere de lege, își recunoaște vinovăția și se

căiește sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv la locul de trai, considerînd că

sunt suficiente la aprecierea modalității de executare a pedepsei închisorii, meționîndu-se

că corectarea inculpatului poate avea loc în condiții non-privative de libertate, acesta le

consideră ca fiind împrejurări tipice care trebuie puse la individualizarea pedepsei

penale, dar nicidecum să constituie temei de executare non-privative de libertate a

pedepsei închisorii.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Lecturînd textul recursului, Colegiul penal constată că recurentul contestă

decizia instanței de apel în latura penală, și anume, își manifestă dezacordul cu

mărimea pedepsei stabilite inculpatului, pe care o consideră prea blîndă.

Respectiv, recurentul invocă drept temei pct. 10 alin. (1) art. 427 Cod penal, care

statuează că, instanțele au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, avînd în vedere că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

către instanțele de fond și cu încadrarea juridică a faptei inculpatului, instanța de

recurs se va expune doar asupra aspectului ce vizează mărimea și categoria pedepsei

stabilite lui Cernei I.

Reieșind din partea motivatorie a hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, se

menționează că la stabilirea pedepsei, instanțele de fond au luat în considerație gradul

infracțiunii comise, împrejurările în care a fost consumată infracțiunea, personalitatea

inculpatului, dar și lipsa circumstanțelor agravante și constatarea circumstanțelor

atenuante – comiterea infracțiunii pentru prima dată, recunoașterea vinovăției și

căința sinceră manifestată de inculpat.

Astfel, soluția adoptată este în deplină corespundere cu cerințele expuse la pct.

18 din Hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, unde se menționează că: „La

adoptarea sentinței, individualizînd pedeapsa, instanța de judecată urmează să

respecte prevederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin.(1), (2) CPP, conform cărora

instanța de judecată este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care sînt

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care

caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate

referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală”.

4

Referitor la modul de executare al pedepsei, prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, instanța de recurs nu a stabilit vreun impediment de ordin legal, care nu ar

permite instanțelor de fond să dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În același context, Colegiul penal conchide că prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, inculpatul Cernei I. nu este absolvit definitiv de amenințarea legii penale,

deoarece termenul de probă presupune nu altceva decît o șansă în plus, acordată

inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în

general, și a autorității legii penale – în principal.

Prin urmare, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu trebuie privită ca fiind

o soluție de achitare pentru inculpat, or, la o potențială încălcare a legislației penale

se va lua în considerație, în mod obligatoriu, inclusiv și pedeapsa stabilită prin

sentința adoptată în speța vizată.

Mai mult ca atît, instanța de recurs remarcă faptul că, succesorul părții vătămate

a solicitat instanțelor inferioare stabilirea unei pedepse mai blînde inculpatului,

totodată acesta nu a avut careva pretenții față de ultimul.

Astfel, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de

procedură penală, pronunțînd o hotărîre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar pe

cale de consecință, temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de către

acuzatorul de stat nu a fost atestat, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea

recursului.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 martie 2015, în cauză penală privindu-l pe Cernei Ion Andrei, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 20 noiembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

5