1ra-1284/2016 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1284/2016 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1284/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Snegur Pavel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 10 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

SNEGUR Pavel Savva, născut la 15 mai 1986,

originar din Russia, or. Vorcuta și domiciliat în mun.

Bălți, str. Bulgară 50/65.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.12.2014 – 02.10.2015;

Instanța de apel: 10.11.2015 – 10.02.2016;

Instanța de recurs: 27.05.2016 – 14.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În baza art. 90

Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Dolgaia L. a fost admisă

integral, cu dispunerea încasării de la Snegur P. în beneficiul lui Dolgaia L. a prejudiciului

material în cuantum de 10834 lei.

mai 2014, aproximativ pe la orele 21.50, deținînd permisul de conducere nr. 075601098 și

conducînd automobilul de model Opel Astra cu n/î H-4269, deplasîndu-se pe partea

carosabilă a str. P. Boțu dinspre sens giratoriu direcția Glodeni spre str. C. Eșilor, la

intersecție cu str. Viilor din mun. Bălți, nefiind atent la trafic și avînd sine-încredere

exagerată, grav a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009 (în vigoare din 13.07.2009) și anume:

pct.10 alin. (1) lit. b), conform căruia persoana care conduce un vehiculul trebuie: a) să fie

aptă din punct de vedere psihofiziologic și medical; b) să posede cunoștințe și să execute

1

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum; c) să posede cunoștințe de acordare a primului ajutor

persoanelor traumatizate ca urmare a accidentului în traficul rutier; pct. 45.1) conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația

rutieră; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului - unde nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului dat și pe banda sa de

deplasare, cu partea frontală a automobilului dat, a tamponat pietonul Aldatov St., în urma

cărui fapt pietonului, conform raportului EML nr. 315d din 25.08.2014 i-au fost cauzate

leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, care au dus la decesul lui la locul

accidentului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență decesul persoanei.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și avocatul

Culcițchi Gh. în interesele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Snegur P. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport pe un termen de 4 ani.

În vederea argumentării apelului declarat procurorul a invocat următoarele:

- pedeapsa stabilită inculpatului este apreciată ca fiind una extrem de blîndă,

neproporțională faptei comise și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal;

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată urma să țină cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei

acestuia;

- în cazul lui Snegur P., care a comis un accident rutier soldat cu decesul pietonului

Aldatov St., fapt care sporește prejudiciabilitatea faptei comise, i-a fost aplicată o pedeapsă

neproporțională infracțiunii comise și urmărilor provocate, or prin stabilirea unei pedepse

minime prevăzute de limitele sancțiunii infracțiunii incriminate, nu poate fi atins scopul

pedepsei penale și anume restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a altor persoane.

3.2. Avocatul Culcițchi Gh., acționînd în interesele inculpatului Snegur P. a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

2

stabilit pentru prima instanță, prin care Snegur P. în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal să

fie achitat.

În cerere, avocatul a invocat faptul că, potrivit raportului de expertiză nr.1873

inculpatul se deplasa cu viteza de aproximativ 38 km/h. Treaz, apt de a conduce vehiculul,

ce confirmă permisul de conducere, pe banda dreaptă, cu automobilul tehnic funcțional,

adică la acest capitol încălcări nu au fost admise.

Martorii oculari interogați în fața instanței au declarat, că au auzit frîna automobilului,

claxonul și îndată tamponarea. Aceste depoziții reflectîndu-se și în declarațiile inculpatului,

care a menționat, că carosabilul era umed, deoarece cu 10-15 minute în urmă s-a terminat

ploaia. În aceste condiții, respectînd alin.(l) art.45 din Regulamentul Circulației Rutiere,

Snegur P. a decis să scadă viteza permisă de 50 km/h pînă la circa 40 km/h. Pietonul a

apărut pe neașteptate și în acel moment inculpatul a procedat exact așa cum prevede

Regulamentul dat, adică nu a părăsit banda de circulație și imediat a stopat pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului.

Apelantul a menționat că acțiunile incorecte a pietonului, care conform raportului de

examinare medico-legală avea în sînge alcool etilic în volum de 1,5%, ce corespunde unei

stări de ebrietate medii, traversa strada neregulamentar, făcînd referire la declarațiile

martorilor Catana M., Rusu E., reprezentantul părții vătămate Dolgaia L.

În consecință, apărătorul a specificat că inculpatul corect a acționat în circumstanțele

date, din motive obiective (fiind întunecos, carosabilul umed după ploaie), și nu a avut

posibilitate să observe pietonul mai devreme, ceea ce-l absolvă de răspunderea penală.

declarat de avocatul Culcițchi Gh. în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat, iar

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

căreia Snegur P. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Dispozițiile din sentință cu privire la soluționarea acțiunii civile au fost menținute fără

modificări.

argumentele apelurilor în raport cu materialele cauzei și prevederile legii, precum și ținînd

cont de opiniile participanților la proces, s-a ajuns la concluzia că apelul procurorului

urmează a fi admis, cu casarea sentinței adoptate în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, iar apelul avocatului Gh.

Culcițchi urmează a fi respins, ca nefondat.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe art. 414 alin.(l), 415 alin. (l) pct. 2)

Cod de procedură penală menționînd că în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi

penale, examinate și apreciate de către prima instanță, suplimentar apreciate de către

instanța de apel printr-o verificare multilaterală de fapt și de drept s-a conchis că instanța de

fond corect a constatat că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, însă incorect a fost individualizată pedeapsa stabilită în

privința acestuia.

3

Astfel, instanța de apel a specificat că, deși la prima vedere, în circumstanțele cauzei

sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei, totuși instanța de fond urma să efectueze o analiză mult mai complexă

și minuțioasă a personalității infractorului urmărind în acest sens comportamentul său în

viața socială, înainte și după săvîrșirea infracțiunii și numai în măsura în care s-ar fi dovedit

că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și că,

pentru îndreptarea lui, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Însă, circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea încriminată inculpatului,

determină instanța de apel să conchidă asupra incorectitudinii aplicării pedepsei non-

privative de libertate în privința lui P. Snegur. avînd în vedere că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și

sănătatea persoanei, cu atît mai mult că aceasta a fost săvîrșită în prezența altor factori

declanșatori cum sunt decesul persoanei - circumstanță care nu putea fi neglijată de instanța

de fond la constatarea oportunității suspendării executării pedepsei.

Instanța de apel, a găsit întemeiate motivele aduse de procuror și a constatat că

concluzia instanței de fond, precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea

prevederilor din art.90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, a fost una greșită, neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude.

Astfel, instanța de apel a apreciat că modalitatea de executare aleasă în privința

inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere fapta comisă și

urmările excepțional de grave produse. Mai mult, Colegiul a specificat că, așa cum rezultă

din textul sentinței instanței de fond, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului menționînd că dînsul se poate

îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de

apel drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

atacat decizia cu recurs ordinar solicitînd casarea integrală a acesteia, rejudecarea cauzei și

menținerea sentinței.

Recurentul consideră că instanța de fond și cea de apel just au încadrat acțiunile sale în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, însă la stabilirea cuantumului pedepsei instanța de

apel a dat o apreciere greșită personalității inculpatului, existenței intenției în timpul

comiterii infracțiunii, precum și atîrnării sale față de cele comise și după momentul

comiterii infracțiunii, fapt care a dus la individualizarea eronată a pedepsei și excluderea art.

90 Cod penal.

Inculpatul consideră că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, ignorînd

circumstanțele atenuante existente: săvîrșirea de către inculpat pentru prima dată a unei

infracțiuni, căința sinceră în cele întîmplate, comiterea unei infracțiuni din imprudență,

caracterizarea pozitivă.

De asemenea, recurentul consideră că o mare importanță la aprecierea măsurii de

pedeapsă o are și poziția succesorului părții vătămate, care în fața instanței nu a solicitat

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, indicînd doar că solicită soluționarea

4

acțiunii civile, acțiune care în același timp a fost admisă de instanța de fond și menținută de

cea de apel în întregime.

Totodată, inculpatul specifică că dorește să minimalizeze la maxim prejudiciul cauzat

prin infracțiunea comisă și a achitat prejudiciul solicitat, ceea ce se confirmă prin certificatul

anexat la fila dosarului 24, vol. II. Recurentul consideră că aplicarea unei pedepse cu

executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, pe lîngă faptul că este una prea aspră în

raport cu fapta comisă și personalitatea sa, pedeapsa cu închisoare l-ar împiedica să restituie

prejudiciul cauzat, consideră că instanța de apel a dat o apreciere eronată personalității sale,

în raport cu care instanța de fond a considerat oportun și necesar de aplicat în privința lui

prevederile art. 90 Cod penal, constatînd că scopul pedepsei penale - corectarea și

reeducarea condamnatului poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea

executării.

procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului depus de inculpat menționînd

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, decizia instanței de apel fiind legală și

întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru următoarele

argumente de fapt și de drept.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține că

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat de inculpat se constată că ultimul invocă ca

temei de drept pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel din considerentul că aceasta, în

viziunea sa, greșit a dispus condamnarea lui în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, adică a exclus art. 90 Cod penal.

În același timp, instanța de recurs constată că, inculpatul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina sa, însă hotărîrea instanței de apel este criticată în partea stabilirii pedepsei, care se

consideră a fi una prea aspră reieșind din modalitatea în care a acționat Snegur P. și

comportamentul părții vătămate.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care au stat la

baza adoptării soluției de inadmisibilitate, se enunță că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod

penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

5

condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului, la caz,

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat Snegur P.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor

și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiunea comisă.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței Snegur P. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 3

ani. Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Dolgaia L. a fost admisă integral,

cu dispunerea încasării de la Snegur P. în beneficiul lui Dolgaia L. a prejudiciului material

în cuantum de 10834 lei.

Prin decizia instanței de apel, s-a menținut condamnarea inculpatului în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani,

dispozițiile din sentință cu privire la soluționarea acțiunii civile fiind menținute fără

modificări.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii date, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă

a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de suspendare condiționată a

executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a întemeiat concluzia.

La caz, Colegiul penal reține că instanța ierarhic inferioară a efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens

comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, precum și de

circumstanțele comiterii acesteia.

De asemenea, este important de a releva faptul că instanța de apel la trasarea

concluziei privind excluderea art. 90 Cod penal, aplicat de prima instanță în privința

inculpatului, a punctat un șir de argumente temeinice, care duc nemijlocit la excluderea

suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite inculpatului.

6

Din atare considerente, instanța de recurs găsește neîntemeiate alegațiile titularului

dreptului de recurs în partea solicitării de a menține sentința, cu aplicarea art. 90 Cod penal

în privința sa și constată că concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corijarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de Snegur P. a pedepsei sub formă de

închisoarea, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, este una corectă, motivată

și întemeiată.

Respectiv, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs nu

sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just

soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor din art. 61 și 75 Codul penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului,

stabilindu-i o pedeapsă proporțională faptelor săvîrșite.

În consecință, Colegiul penal consideră că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia în privința lui Snegur P., iar

pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de apel, răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face

referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel.

Avînd în vedere considerentele menționate supra și raportînd situația reținută în cauză

la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că,

la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate în cererea de

recurs ordinar declarat de Snegur P., sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Snegur Pavel Savva,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2016, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 13 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7