1re-103/2016 — încheierea de strămutare

Avocatul Pavel Dumitru a adresat Curții Supreme de Justiție o cerere, în care a solicitat strămutarea judecării cauzei penale privind învinuirea lui Paveliu Răzvan și Țopa Viorel în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42, 243 alin. (3) lit. b), 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, de la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău la o altă instanță egală în grad.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 2016, cererea a fost respinsă. Instanța a statuat că cererea este neîntemeiată.

La 20 și 26 aprilie 2016, avocatul Dumitru Pavel a declarat recurs în anulare, în numele inculpaților Paveliu Răzvan și Țopa Viorel, în care solicită casarea încheierii menționate și dispunerea rejudecării cererii de strămutare de aceeași instanță, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că instanța a adoptat o încheiere neîntemeiată și ilegală, cu încălcarea flagrantă a drepturilor procesuale ale recurenților.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. 1 Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, condamnatul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursurile de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarate împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu au suport legal, adică sunt vădit neîntemeiate. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursurile în anulare sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de avocatul Dumitru Pavel, în numele inculpaților Paveliu Răzvan și Țopa Viorel, împotriva încheierii Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 2016, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 2