1ra-916/16 — art.186 alin.2 lit. b,CP

1ra-916/16 — art.186 alin.2 lit. b,CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-916/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui

Talpă Ion Tudor, născut la 23.09.1991,

originar și locuitor în s. Taxobeni, r-nul

Fălești,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.11.2015 - 02.12.2015;

Instanța de apel: 22.12.2015 - 25.01.2016;

Instanța de recurs: 29.03.2016-27.04.2016;

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal la

3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Conform art.90 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

noaptea de 30 spre 31 mai 2014 aflîndu-se în parcul s.Sculeni, raionul Ungheni a

găsit o gentuță în care se aflau două carduri bancare cu plicuri PIN, emise de

Banca Comercială „Moldindconbank" S.A. pe numele deținătorilor Carabulea M.

și soția acestuia Carabulea A. și 200,00 lei romînești echivalentul a 856,00 lei MD

potrivit ratei oficiale de schimb a Băncii Naționale a Moldovei (BNM) la 31 mai

persoane, la 31 mai 2014, ora 17.39 min. prin bancomatul „ATMBS UNIC" al

1

B.C. ”Banca Socială" S.A., instalat în apropierea Magazinului Universal Central

„Unic" din mun. Chișinău, a utilizat cardul bancar a deținătorului Carabulea A. și a

retras de pe acest card banii in sumă de 900,00 lei. În aceeași zi, în același loc, la

31 mai 2014, ora. 17.41 min. Talpă Ion a utilizat cardul bancar a deținătorului

Carabulea M. și a retras de pe acest card banii în sumă de 6500,00 lei.

În rezultatul acțiunilor criminale ale lui Talpă Ion, lui Carabulea A. și

Carabulea M. le-a fost cauzat prejudiciul material în mărime totală de 8256,00 lei,

ceea ce constituie proporții considerabile.

2.1 De către organul de urmărire penală inculpatul Talpă Ion, a fost pus

sub învinuire pentru faptul că în perioada de la 20 august 2010 pînă la 27 iunie

2014 a efectuai studiile la Academia Militară a Forțelor Armate "Alexandru cel

Bun", avînd statut de militar și deținînd gradul militar de soldat. Talpă Ion, aflîndu-

se în concediu de stimulare pe un termen de 3 zile, de pe dala de 30 mai 2014 pînă

la data de 01 iunie 2014, în noaptea de 30 spre 31 mai 2014, în s. Sculerii r-nul

Ungheni, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor atlei persoane și

folosindu-se de faptul că automobilul de modelul "Ford Focus" cu n/î UN AY 964,

care îi aparține lei Carabulea M., locuitor al s. Sculeni r-nul Ungheni, parcat lîngă

domiciliul acestuia nu era încuiat, a pătruns în salonul automobilului menționat și a

sustras o geantă (borsetă) la costul de 50,00 lei, cu banii în sumă de 30 000,00 la

MD, 9800,00 lei RO echivalentul a 41 944,00 lei MD potrivit ratei oficiale de

schimb a Băncii Naționale a Moldovei (BNM), 800,00 dolari SUA echivalentul a

11056,00 lei MD potrivit ratei oficiale de schimb a BNM, 400,00 Euro

echivalentul a 7532 lei MD potrivit ratei oficiale de schimb a BNM, 8000,00 ruble

rusești echivalentul a 3120,00 la MD potrivit ratei oficiale de schimb a BNM, ceea

ce constituie suma de 101052,00 lei.

Instanța de fond a considerat necesar de a exclude acest episod din învinuire,

deoarece nu și-a găsit confirmare nici la urmărirea penală, nici la cercetarea

judecătorească recalificînd acțiunile inculpatului Talpă Ion din art. 186 alin.(5)

Cod penal în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Talpă Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă de 8 ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea apelului a invocat că instanța greșit a ajuns la concluzia că fapta

infracțională prevăzută de art. 186 alin.(5) Cod penal nu și-a găsit confirmarea

recalificînd acțiunile inculpatului Talpă Ion din prevederile acestei legi pe art. 186

alin.2 lit. d) Cod penal. Instanța a ajuns la concluzia dată, reieșind din declarațiile

inculpatul Talpă Ion, care urmau a fi apreciate critic de către instanță deoarece

2

acesta nu poartă răspundere pentru depoziții false, iar vina inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu a fost dovedită prin declarațiile

părții vătămate și a martorilor audiați.

ianuarie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului și menținută sentința.

4.1. Instanța de apel a concluziona că instanța de fond corect a încadrat

acțiunile inculpatului Talpă Ion în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal și nu a

reținut ca plauzibile argumentele invocate de către acuzare cu privire la faptul că

instanța de fond a emis o sentință ilegală, neapreciind toate probele conform

art.101 Cod de procedură penală, or, instanța de fond a examinat cauza minuțios,

multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, justificat a

concluzionat că fapta inculpatului Talpă Ion întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, și nu de art. 186 alin.(5)

Cod penal care nu și-a găsit confirmare.

La concluzia menționată supra instanța de apel a reieșit din cumulul de probe

cercetate suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel și anume din declarațiile

inculpatului Talpă I., a părții vătămate Carabulea M., a martorilor Carabulea S.,

Cebotari R., Soltîs S.,Cojocaru V.,Puțintică A., și materiale cauzei inclusiv:

- procesul-verbal de examinare a Web site-urilor din 09.07.2014 privind rata

oficială de schimb a valutei străine, stabilită de BNM la situația de 30.05.2014 prin

care se constată proporțiile în lei moldovenești a RON-ilor romînești (f.d. 16-18);

- procesul verbal de ridicare din 21.07.2014 a imaginilor foto, aferente

tranzacției privind extragerea numerarului din 31.05.2014, prin care se constată

extragerea banilor de pe cîrdurile bancare (f.d.23);

- informația oficială nr.00/20/03/1 -4.12-030/1348 din 02.04.2015 parvenită

de la BC „Moldindconbank " SA. privind tranzacția efectuată prin intermediul

cîrdului bancar a posesorului Carabulea A.(f.d. 36);

- imaginile foto aferente tranzacției privind extragerea numerarului din

31.05.2015 (f.d.26-27).

- procesul verbal privind efectuarea experimentului în cadrul urmăririi

penale din 01.08.2014, care atestă că în regiunea domiciliului părții vătămate și în

raza locului de muncă al ultimului acționează antenele cu numerele după cum

urmează: 3G/CID14911/LAC2 și 3G/CID14910/LAC 2(f.d.37), proba ce nu

confirmă vinovăția lui Talpă Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin.(5) Cod penal, dar confirmă declarațiile părții vătămate că în acea seară a venit

în stare de ebrietate acasă și a doua zi a stabilit că-i este sustrasă borseta în care

erau bani, or inculpatul nu a recunoscut furtul întregii sume, ci doar cele retrase de

pe card;

3

- lista apelurilor telefonice la/de la tel.63089121, ce-i aparține lui Talpă I. T.

se atestă că dînsul s-a aflat în raza dată, deși acesta nici nu neagă faptul dat, însă

distanța de la parc și pînă la domiciliul părtii vătămate fiind mică, antena

telefonului inculpatului se stabilește în aceeași arie, dar această probă nu confirmă

acuzația adusă de comiterea furtului în proporții deosebit de mari (f.d.55-122);

- procesul verbal de cercetare la fața locului din 18.09.2015 (f.d. 160);

- confirmarea nr.87 din 03.11.2015 parvenită de la Primăria comunei Sculeni

Ungheni, prin care se constată că lumina stradală din parcul de odihnă a satului

Sculeni nu funcționa, nu se confirmă sau infirmă vinovăția lui Talpă Ion de

comiterea infiacțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.d) Cod penal, și acest fapt nu

denotă că declarațiile lui Talpă Ion privind faptul găsirii borsetei în care se aflau

200 roni romînești și 2 cîrduri bancare cu PIN nu sunt veridice și urmează a fi

apreciate critic (f.d. 168);

- extrasele din ordinele comandantului (rector) al Academiei Militare a FA

nr. 104 din 30.05.2014, 205 din 02.06.2014 privind aflarea studentului Talpă I. T.

în concediu de stimulare nu confirmă vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii

incriminate pe art. 186 alin.(5) Cod penal, dar stabilește versiunea acestuia de

aflare a dînsului în acea perioadă în concediu de stimulare(f.d. 195-196);

- tabelul nominal pentru apelul de seară pentru luna mai 2014 compania 2 de

învățămînt Academia Militară (f.d.216-219);

- copia biletului de concediu eliberat pe numele studentului Talpă I. pentru

perioada de 30.05.2014-01.06.2014(f.d.220), confirmă declarațiile lui Talpă Ion

date în cadrul cercetării cauzei penale, prin care se stabilește versiunea acestuia de

aflare a dînsului în acea perioadă în concediu de stimular.

Colegiul penal a reținut că:

- instanța de fond corect a menționat precum că din probele materiale anexate

de către acuzator rezultă că inculpatul Talpă Ion prin declarațiile sale confirmă că

banii din automobil nu i-a sustras și gentuța a găsit-o în parc, fiind în ea două

carduri bancare si 200.00 RON pe care i-a schimbat in lei moldovenești, iar banii

de pe card i-a sustras, or faptul sustragerii gentuței anume din automobilul părții

vătămate care nu era încuiat nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată;

- declarațiile inculpatului nu au fost combătute nici la urmărirea penală, nici

în ședința de judecată și nici în ședința instanței de apel, din care considerent nu

poate fi reținut argumentul invocat de către acuzare cu privire la aprecierea critică

a declarațiilor date de inculpat;

- pe parcursul judecării cauzei penale nu s-au constatat circumstanțe, care ar

putea provoca dubii în veridicitatea declarațiilor inculpatului, deoarece în cadrul

urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești acesta a dat aceleași declarații;

4

- nici declarațiile martorilor acuzării nu au confirmat faptul că inculpatul a

sustras borsetă din automobilul părții vătămate, ori partea vătămată în ședința

instanței de apel a comunicat că inculpatul nu a recunoscut că a luat bani, doar ceea

ce a găsit, și de pe carduri, mai mult, a comunicat că gentuța a fost sustrasă din

mașină, dar nu știe de către cine;

- instanța de fond legal și întemeiat a apreciat probele cercetate în ședința de

judecată, prin care nu s-a constatat faptul sustragerii de către inculpatul Talpă Ion

din gentuța in care erau sumele invocate de parte vătămată și anume o geantă

(borsetă) la costul de 50,00 lei, cu banii in sumă de 30 000,00 la MD, 9800,00 lei

RO echivalentul a 41 944,00 lei MD potrivit ratei oficiale de schimb a Băncii

Naționale a Moldovei (BNM), 800,00 dolari SUA echivalentul a 11056,00 lei MD

potrivit ratei oficiale de schimb a BNM, 400,00 Euro echivalentul a 7532 lei MD

potrivit ratei oficiale de schimb a BNM, 8000,00 ruble rusești echivalentul a

3120,00 la MD potrivit ratei oficiale de schimb a BNM, ceea ce constituie suma de

101052,00 lei;

- din declarațiile date de către partea vătămată Carabulea M., martorul

Carabulea S., fiica părții vătămate și alți martori, s-a constatat că despre locul

depozitării banilor in automobil se cunoștea de mai mulți săteni, iar partea

vătămată a confirmat faptul că din saltarul din torpedoul automobilului nu au fost

sustrași bani, ceea ce confirmă cu certitudine faptul ca infractorul cunoștea despre

locul aflării banilor de sub bancheta pasagerului ce îi aparțineau părții vătămate.

- instanța de fond corect a constatat că din celelalte probe acumulate nu reiese

faptul că banii în sumă de 101052,00 lei au fost sustrași anume de inculpatului

Talpă Ion, ceea ce nu confirmă furtul din automobil de către acesta.

Instanța de apel a menționat că conform art.8 alin.(3) Cod procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate

pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, intuitului,

inculpatului, în așa mod, instanța de fond legal și întemeiat at efectuat recalificarea

acțiunilor inculpatului Talpă Ion de pe art. 186 alin.(5) Cod penal, pe art. 186

alin.(2) lit. d) Cod penal.

La stabilirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a conchis că

instanța de fond a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75, 76, 77 și 90 Cod penal,

fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, nefiiind

rațională aplicarea unei pedepse privative de libertate or, reieșind din

circumstanțele constatate pe parcursul cercetării judecătorești, cît și din raportul de

cauzalitate dintre gravitatea infracțiuriii și urmările prejudiciabile survenite,

aplicarea pedepsei privative de libertate este mult prea aspră și neproporțională

5

faptei comise de inculpat, nefiind reținut în acest sens și argumentul acuzării cu

privire la corectarea inculpatului fiind posibilă doar prin izolarea lui de societate

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală

solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În susținerea recursului a invocat că, instanțele greșit a ajuns la concluzia că

fapta infracțională prevăzută de art. 186 alin.(5) Cod penal nu și-a găsit confirmare,

totodată greșit încadrînd acțiunile inculpatului Talpă Ion în baza art. 186 alin.2 lit.

d) Cod penal. Instanțele de fond au ajuns la concluzia dată, reieșind din declarațiile

inculpatul Talpă Ion, care urmau a fi apreciate critic deoarece acesta nu poartă

răspundere pentru depoziții false, iar vina inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate prin rechizitoriu a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate și a

martorilor audiați, cît și materialele cauzei.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

nici unul din temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată Colegiul relevă că, de fapt, recurentul critică aprecierea probelor

administrate la dosar, mai mult ca atît, acesta repetă și motivele apelului care a fost

depus de același autor, invocate la pct. 3 a prezentei decizii, la care instanța de apel

și-a expus opinia argumentat la pct.4.1 din decizie.

La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat cauza sub toate as-

pectele, probele prezentate de părți verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punctul

de vedere al coroborării lor, și în mod întemeiat a menținut sentința prin care

acțiunile inculpatului au fost reîncadrate de la art.186 alin.(5) Cod penal la 186

alin.(2) lit. d) Cod penal .

6

Instanța de apel a stabilit că partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care, în ansamblu cu circumstanțele cauzei ar dovedi vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală instanța de

apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, argumentînd detaliat

respingerea probelor ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse inculpa-

tului în prezenta cauză. Toate probele prezentate au primit o apreciere la justa

valoare, concluziile făcute rezultă din materialul factologic acumulat în cauză și

descrise la pct.4.1 a prezentei decizii.

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor nu

au nici un suport legal, or potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri; toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

De asemenea, recurentul a făcut trimitere la declarațiile părții vătămate și la

alte probe din dosar. În virtutea celor menționate, Colegiul penal constată că

instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, în decizia sa,

expres s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, le-a verificat, făcînd

o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a admis probele la care

se referă recurentul, a apreciat probele la justa valoare, legal și întemeiat menținînd

sentința.

Prin urmare, motivele aduse de către recurent, precum că instanța de apel nu a

dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt

prevăzute ca temei pentru recurs prevăzute în art.427 Cod de procedură penală.

Mai mult, aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar

materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept, care au adus la pronunțarea deciziei. O nouă reapreciere a probelor în modul

propus de autorul recursului nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în

recurs se verifică numai chestiunile de drept.

Instanța de recurs remarcă că, procurorul nu a prezentat careva probe noi,

suplimentare, în favoarea acuzării, iar în conformitate cu prevederile art. 26 alin.

(3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile

omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în

instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale

(art.51, 53, 320 Cod de procedură penală).

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra

Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu,

inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

7

În speță, instanțele de fond corect au conchis că declarațiile inculpatului nu

au fost combătute nici la urmărirea penală, nici în ședința de judecată și nici în

ședința instanței de apel, acestea fiind consecutive din care considerent nu a fost

reținut argumentul invocat de către acuzare cu privire la aprecierea critică a

acestora;

De asemenea, declarațiile martorilor acuzării nu au confirmat faptul că

inculpatul a sustras gentuța din automobilul părții vătămate, ori partea vătămată a

comunicat că inculpatul nu a recunoscut că a luat banii, doar ceea ce a găsit de pe

carduri și că gentuța a fost sustrasă din mașină, dar nu știe de către cine, declarații

date de către ultimul atît în cadrul instanței de fond cît și cea de apel. Din

declarațiile martorilor acuzării constatîndu-se și faptul că despre locul depozitării

banilor în automobil se cunoștea de mai mulți săteni.

Procurorul de asemenea nu a prezentat careva cereri sau demersuri întru

prezentarea unor probe noi și confirmarea vinovăției inculpatului conform

rechizitoriului, prin urmare acesta avînd un rol pasiv.

Totodată, Colegiul va menționa si faptul că partea vătămată în cadrul

instanței de fond a declarat: ” ….banii erau într-o sacoșă…., nu țin minte ce am

făcut cu banii …., cînd am discutat cu Talpă el a recunoscut doar banii de pe

card, referitor la ceilalți bani nu a recunoscut…, inculpatul nu mă cunoaște, el nu

avea de unde să știe unde țin eu banii…, nu pot spune că banii erau în mașină, ei

puteau fi sustrași și în altă parte…” (f.d.91, 91 verso, v.1).

Astfel, din declarațiile părții vătămate se conchide incertitudinea faptului că,

banii în sumă de 30 000,00 la MD, 9800,00 lei RO echivalentul a 41 944,00 lei

MD potrivit ratei oficiale de schimb a Băncii Naționale a Moldovei (BNM), 800,00

dolari SUA echivalentul a 11056,00 lei MD potrivit ratei oficiale de schimb a

BNM, 400,00 Euro echivalentul a 7532 lei MD potrivit ratei oficiale de schimb a

BNM, 8000,00 ruble rusești echivalentul a 3120,00 la MD potrivit ratei oficiale de

schimb a BNM, ceea ce constituie suma de 101052,00 lei erau în gentuță sau în

sacoșă, la UP acesta declară ca banii sus menționați erau în sacoșă, în sacoșă păstra

și gentuța cu cardurile bancare și bani (f.d.15,21,v.1), de asemenea prin declarațiile

acestuia (f.d.157 veso la UP) se confirmă ca banii erau în gentuță, iar cardurile în

aceiași gentuță în buzunar separat. Prin urmare nu se exclude faptul că gentuța a

fost sustrasă de altcineva, luați banii, nefiind observate și cardurile din buzunarul

separat, fiind ulterior aruncată gentuța și găsită de inculpatul Talpă Ion.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului nu a îndeplinit cerințele legii

cu privire la prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a

probelor de către instanța de apel, or apelul declarat conține descrierea probelor

administrate în cadrul cercetării judecătorești, cu interpretarea acestor probe în

8

formă tendențioasă, ca de altfel și recursul declarat fiind unul identic și formal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei,

temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce

impune soluția inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2016, în cauza penală în privința

lui Talpă Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 18 mai 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

9