1ra-99/2016 — art. 192/1 al. 2 lit. a, 90 CP

1ra-99/2016 — art. 192/1 al. 2 lit. a, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-99/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de partea

vătămată Tulbu Valentin și inculpatul Mînăscurtă Mihail, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Căușeni din 30 martie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 01 iunie 2015, în cauza penală, în privința lui

Mînăscurtă Mihail Ion, născut la 25 august 1993, originar și

locuitor din s. Zaim, r-nul Căușeni.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a)

Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 3 ani, cu ispășirea

ei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 alin. (l) Cod penal pedeapsa cu închisoare aplicată

inculpatului Mînăscurtă Mihail Ion a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă 1 an.

Prin aceiași hotărîre a fost condamnat și Mocan Anatoli Alexandr, în privința

căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

inculpatul Mînăscurtă Mihail la 19.02.2014, în jurul orelor 13.00, împreună cu Mocan

Anatoli, realizîndu-și scopul răpirii automobilului, fără scop de însușire, au răpit

automobilul de model „Volkswaghen Passat” cu numărul de înmatriculare C 767 CM,

ce aparține lui Tulbu Valentin, din s. Zaim, r-nul Căușeni, cauzînd părții vătămate un

prejudiciu echivalent sumei de 91 000 lei.

vătămată Tulbu Valentin au depus apeluri:

- inculpatul Mînăscurtă Mihail, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care în privința lui Mînăscurtă

Mihail să fie încetat procesul penal în legătură cu împăcarea părților.

În motivarea apelului a menționat că la urmărirea penală și-a recunoscut

vinovăția, se căiește de cele întîmplate. Nu a negat faptul că el împreună cu prietenul

său Mocan Anatoli la 19.02.2014, a luat fără știrea unchiului său Tulbu Valentin, care

este fratele mamei sale, automobilul ce-i aparține acestuia și s-au plimbat cu el. La

urmărirea penală, unchiul a declarat că va înainta cerere de împăcare, dar a plecat după

hotare și depunerea cererii nu a avut loc. Nu a știut despre faptul că, cauza penală a

1

fost deferită justiției, crezuse că procesul penal a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților.

Venind acasă la sărbătorile de Paște a fost condamnat la 3 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis și în temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa a

fost suspendată pe un termen de probă 1 an.

Menționează, că cu decizia instanței de fond nu este de acord, deoarece în ședința

de judecată la data de 18 august 2014 Tulbu Valentin, ca parte vătămată pe acest dosar,

a înaintat cerere precum că el nu are pretenții materiale ori morale în privința lui și a

prietenului său Mocan Anatoli și a solicitat încetarea procesului penal în privința

inculpaților.

Instanța de fond în sentința de condamnare nu și-a expus opinia referitor la

cererea de împăcare înaintată de partea vătămată. Art. 109 Cod penal prevede, că

împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară ori

mai puțin gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II-VI din Partea specială, precum și

în cazurile prevăzute de procedura penală.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 332 Cod de procedură penală, în cazul

în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art. art. 275 pct. 2)-9), 285 alin.(l) pct. l), 2), 4), 5) Cod de procedură penală, precum și

în cazurile prevăzute art. art. 53-60 Cod penal instanța prin sentința motivată încetează

procesul penal în cauza respectivă.

În baza art. 285 alin. (1) pct. l) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi

penale are loc în cazurile prevăzute în art. 275 Cod de procedură penală, precum și în

cazul în care se constată că plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată

sau părțile s-au împăcat - în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în

baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea.

- partea vătămată Tulbu Valentin, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care în privința lui

Mînăscurtă Mihail și Mocan Anatoli să fie încetat procesul penal în legătură cu

împăcarea părților.

În motivarea apelului, partea vătămată Tulbu Valentin a invocat că inculpații la

urmărirea penală și-au recunoscut vina, se căiesc de cele întîmplate. La urmărirea

penală a dorit să înainteze cererea pentru încetarea procesului penal în legătură cu

împăcarea părților, dar a plecat urgent la lucru după hotare, astfel depunerea cererii nu

a avut loc. A revenit în țară în luna august 2014, iar la 19 august 2014 a înaintat cerere

precum că nu are pretenții materiale ori morale în privința nepotului său Mînăscurtă

Mihail și a prietenului său Mocan Anatoli, solicitînd încetarea procesului penal în

privința acestora.

Consideră că instanța de fond, în sentința de condamnare nu și-a expus opinia

referitor la cererea de împăcare înaintată de partea vătămată.

fost respins apelul declarat de inculpatul Mînăscurtă Mihail și de partea vătămată

Tulbu Valentin ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just a stabilit

vinovăția inculpaților Mînăscurtă Mihail și Mocan Anatoli în baza art. 1921 alin. (2) lit.

a) Cod penal.

2

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților

care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite de Mînăscurtă

Mihail și Mocan Anatoli încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Astfel, Colegiul consideră că prima instanță a adoptat o sentință corectă,

întemeiată și legală prin care i-a recunoscut pe Mînăscurtă Mihail și Mocan Anatoli

vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal.

La stabilirea mărimii pedepsei inculpatului Mînăscurtă Mihail pentru săvîrșirea

infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, care prevede o pedeapsă cu

închisoare de la 3 la 5 ani, instanța de judecată a aplicat prevederile art. 7 și art. 75 Cod

penal stabilindu-i inculpatului Mînăscurtă Mihail o pedeapsă echitabilă în limitele

Legii și în strictă conformitate cu dispozițiile legale sub formă de închisoare.

Astfel, circumstanțe ce atenuează răspunderea inculpatului, Mînăscurtă Mihail în

comiterea infracțiunii art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal s-au stabilit caracteristica

pozitivă a inculpatului, aflarea unui copil minor la întreținere, săvîrșirea pentru prima

dată a unei infracțiuni mai puțin grave. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală

a lui Mînăscurtă Mihail nu s-au stabilit.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a ținut cont de efectele

circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, cuprinse în art. 78 alin. (l) lit. a) Cod

penal, conform căruia, în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe

atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa principală cu închisoare prevăzută la

articolul corespunzător din partea specială a prezentului cod, care este mai mică de 10

ani, poate fi redusă pînă la acest minim, de aceea instanța de judecată a aplicat

inculpatului Mînăscurtă Mihail, găsit vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

articolul art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3

(trei) ani cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de judecată a reținut că, Mînăscurtă Mihail este un tînăr, are la

întreținere un copil minor, partea-vătămată nu are pretenții față de acesta, a înlăturat

benevol dauna cauzată, de aceea este rațional a-i oferi posibilitatea de a se corecta fără

ispășirea reală a pedepsei cu închisoarea aplicînd în privința lui prevederile art. 90

alin.(l) Cod penal și dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea pe un termen de probă de un an, care potrivit convingerii instanței va

contribui la atingerea scopului pedepsei penale de corectare, de reeducare a lui

Mînăscurtă Mihail și prevenirii săvîrșirii de către el unor noi infracțiuni, dacă el va

aprecia corect șansele oferite pentru viitorul său.

Ce ține de argumentele inculpatului precum că cu sentința în cauză nu este de

acord, pe motivul că partea vătămată - Tulbu Valentin, a înaintat cerere, și acesta nu

are pretenții materiale ori morale în privința inculpatului și a prietenului său Mocan

Anatoli, nu pot fi reținute. În acest sens instanța de apel a făcut trimitere la

recomandarea nr. 56 a Curții Supreme de Justiție, cu privire la aplicarea art. 109 Cod

penal și 276 Cod de procedură penală în cazul împăcării părților.

Potrivit alin. (2) art. 109 Cod penal împăcarea este personală și produce efecte

juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de

judecată pentru deliberare. O primă condiție pentru înlăturarea răspunderii penale în

rezultatul împăcării este voința părții vătămate și a făptuitorului.

Împăcarea părților constituie un act bilateral, implicînd, în mod necesar, acordul

de voință al persoanei vătămate și a inculpatului, în această privință, este de observat

3

că împăcarea are caracter personal și trebuie să fie definitivă, fiind necesar să conțină,

în mod clar, acordul de voință al persoanelor care au hotărît să se împace. Evenimentul

împăcării părților trebuie să aibă loc în fața organului de urmărire penală ori a instanței

de judecată. Acesta poate avea loc prin depunerea unor cereri de către fiecare dintre

părți, conform prevederilor art. 344/1 alin.(l) Cod de procedură penală, ori prin

declarații orale, consemnate intr-un proces-verbal întocmit de organul de urmărire

penală, iar, după caz, în procesul-verbal al ședinței de judecată. În acest ultim caz,

declarațiile cu privire la voința de-a se împăca, este rezonabil să fie, separat, semnate

de către părți.

Argumentul invocat de către inculpatul Mînăscurtă Mihail precum că instanța de

fond în sentința de condamnare nu și-a expus opinia referitor la cererea de împăcare

înaintată de către partea vătămate, nu poate fi reținut de către Colegiul penal, deoarece

acesta în ședința instanței de fond a stipulat doar că nu are pretenții față de inculpați,

cu aceștia sau împăcat și a solicitat încetarea urmăririi penale, pe cînd inculpatul

Mînăscurtă Mihail în ședința instanței de fond nu s-a prezentat fiind dispusă

examinarea cauzei penale date în absența sa.

Astfel, în ședința instanței de fond, partea vătămată, și inculpatul trebuia să

solicite instanței pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare admiterea

cererii cu privire la împăcarea părților și încetarea procesului penal ceea ce nu a avut

loc, deoarece inculpatul Mînăscurtă Mihail în ședința instanței de fond nu s-a prezentat

fiind dispusă examinarea cauzei penale date în absența sa.

Instanța de apel a reținut că, în ședințele instanței de fond, inculpatul Mînăscurtă

Mihail nu s-a prezentat, în privința acestuia fiind dispusă aducerea silită, și ambii

inculpați eschivîndu-se de la organul de urmărire penală, nefiind stabilit locul aflării

lor.

Astfel, partea vătămată și inculpatul trebuia să fie prezenți la judecarea cauzei

penale pentru a pune în discuție cererea cu privire la împăcarea părților și încetarea

cauzei penale.

declară recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri, prin care să

fie încetat procesul penal în legătură cu împăcarea părților. Recurentul invocă că,

prima instanță nu s-a expus asupra cererii de împăcarea părților, motivul care și a fost

contestat în apel; hotărîrea judecătorească nu a devenit definitivă, ori recurentul face

trimitere la practica judiciară, unde a fost admisă împăcarea părților și în faza judecării

cauzei în instanța de apel.

5.1. Partea vătămată Tulbu Valentin, la fel a declarat recurs ordinar, făcînd

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri, prin care în privința lui Mînăscurtă

Mihail să fie încetat procesul penal în legătură cu împăcarea părților. Recurentul

invocă aceleași motive invocate în apel și în recursul inculpatului Mînăscurtă Mihail.

5.2. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de

către partea vătămată Tulbu Valentin și inculpatul Mînăscurtă Mihail, solicitînd

respingerea acestora, deoarece decizia instanței de apel este corectă și corespunde

legii.

4

vătămată Tulbu Valentin în raport cu actele cauzei, Colegiul lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia că ele urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

instanța, judecînd recursul este în drept de a-l admite, să caseze total hotărîrea atacată

și să dispună încetarea procesului penal, în cazurile prevăzute de prezentul cod.

Reieșind din conținutul recursurilor, autorii nu contestă vinovăția și încadrarea

juridică a infracțiunii imputate inculpatului Mînăscurtă Mihail, asupra cărora Colegiul

nu se va expune.

Recurenții își exprimă dezacordul cu hotărîrile adoptate de către instanțele de

fond și apel, invocînd că, la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut vina, s-a împăcat

cu partea vătămată, care a și solicitat încetarea procesului penal, fapt permis de

prevederile legale, ce a fost neglijat de către instanțele de judecată.

Analizînd materialele cauzei instanța de recurs constată că inculpatul a fost

învinuit și condamnat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a)

Cod penal – răpirea mijlocului de transport săvîrșit de două persoane, fapt necontestat

de către recurenți.

Potrivit art. 109 alin. (1), (2) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul

minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din

Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală. Împăcarea este

personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la

retragerea completului de judecată pentru deliberare.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond la 19 august 2014 (f.d. 116), partea vătămată Tulbu Valentin, a depus

cerere de încetarea procesului penal în privința lui Mînăscurtă Mihail și Mocan

Anatoli, în legătură cu faptul că s-au împăcat. Pe tot parcursul judecării cauzei partea

vătămată a solicitat încetarea procesului penal.

Totodată din materialele cauzei se evidențiază că, pe parcursul judecării cauzei în

prima instanță, inculpatul Mînăscurtă Mihail nu se afla pe teritoriul R. Moldova (f.d.

127-130), iar prin încheierea din 16.10.2014, a fost anunțat în căutare cu aplicarea

măsurii preventive, obligarea de a nu părăsi localitatea.

Potrivit procesului-verbal din 18.02.2015, instanța a dispus începerea examinării

cauzei în lipsa inculpatului, ulterior instanța a anunțat întrerupere a ședinței pentru

deliberare și pronunțarea sentinței pentru data de 12.03.2015, iar din motiv că

judecătorul s-a aflat în concediu medical, ședința de judecată s-a contramandat pentru

30.03.2015.

La data de 30.03.2015, inculpatul Mînăscurtă Mihail benevol s-a prezentat în

ședința de judecată , fapt confirmat în procesul-verbal(f.d. 166), însă instanța nu a luat

în considerație acest fapt și fără a i se oferi dreptul la ultimul cuvînt inculpatului s-a

retras în camera de deliberare și a pronunțat sentința.

În corespundere cu art. 339 Cod de procedură penală, instanța purcede la

deliberare și adoptarea sentinței în conformitate cu prevederile art. 382-398, avîndu-se

în vedere că poate fi adoptată atît sentința de condamnare, cît și de achitare ori de

încetare a procesului penal, supuse căilor de atac în condiții generale.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 383 Cod de procedură penală,

dacă în cursul deliberării instanța constată că o anumită circumstanță necesită

5

concretizare pentru justa soluționare a cauzei, instanța poate relua cercetarea

judecătorească prin încheiere motivată. După terminarea cercetării judecătorești

suplimentare, instanța ascultă din nou dezbaterile judiciare și oferă ultimul cuvînt

inculpatului.

Ultimul cuvînt al inculpatului reprezintă un moment distinct al judecății care dă

inculpatului posibilitatea să-și exprime liber și public opinia în legătură cu fapta

reținută, vinovăția sa și întregul fond al cauzei. Dacă din cele exprimate de inculpat

rezultă fapte sau împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța poate

dispune reluarea cercetării judecătorești pentru verificarea lor.

Astfel, la prezentarea în ședință a inculpatului, prima instanță urma să reia

cercetarea judecătorească, și să-i ofere ultimul cuvînt. Or, în acest caz, inculpatul a

fost lipsit de dreptul la apărare și expunerea lui asupra fondului cauzei, inclusiv și a

cererii de împăcarea părților depusă de partea vătămată. Mai mult, prima instanță în

sentința nici nu s-a expus asupra cererii de împăcare.

Ulterior, inculpatul Mînăscurtă Mihail și partea vătămată Tulbu Valentin au atacat

cu apeluri sentința primei instanțe solicitînd încetarea procesului penal invocînd

aceleași argumente precum că acesta nu s-a expus în sentința despre acest fapt.

Însă instanța de apel a respins apelurile motivînd că împăcarea nu poate avea loc

deoarece inculpatul Mînăscurtă Mihail nu a fost în instanța de fond și nu s-a expus

asupra cererii de împăcare depusă de partea vătămată.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit procesului-verbal al instanței de

apel (f.d. 189, 192) inculpatul recunoaște vina și solicită împăcarea, iar partea vătămată

susține cererea de împăcare (f.d. 191).

Deci, instanța de apel a trecut cu vederea prezența inculpatului Mînăscurtă Mihail

la ședința de judecată la data de 30.03.2015, acest fapt rămînînd neelucidat nici de

curtea de apel, unde inculpatul a fost prezent.

Rezumînd cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit atestă că la momentul

examinării cauzei în instanța de fond au fost prezente condițiile de admitere a cererii

de împăcare înaintată de partea vătămată cu încetarea procesului penal, prevăzut la art.

109 Cod penal, însă prima instanță a omis să soluționeze această chestiune. Împăcarea

este o problemă de drept, deci ține de legalitatea sentinței instanței de fond, astfel că

eroarea comisă urma să fie examinată în ordinea căii de atac apelul.

În eventuala situație, cînd nici instanța de apel nu a soluționat în mod legal

această eroare de drept, comisă de instanța de fond, soluțiile instanțelor cad sub

incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală ca temei

pentru declararea recursului, cînd a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de

lege.

Instanța de recurs menționează că alegația invocată în recurs, în acest sens, și-a

găsit confirmare și se atestă că, instanța de apel nu a constatat și apreciat

circumstanțele de drept privind încetarea procesului penal în privința inculpatului, pe

motivul împăcării părților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și de drept material.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată netemeinicia soluției instanței de apel

de inadmisibilitate a cererii de încetare a procesului penal în privința inculpatului, pe

motivul împăcării părților.

În baza considerentelor expuse mai sus, Colegiul penal lărgit conchide de a

admite recursurile ordinare și să caseze parțial sentința primei instanțe și total decizia

6

instanței de apel, în privința lui Mînăscurtă Mihail, cu încetarea procesului penal, în

legătură cu împăcarea părților.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare, declarate de partea vătămată Tulbu Valentin și

inculpatul Mînăscurtă Mihail, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 iunie 2015 și parțial sentința Judecătoriei Căușeni din 30 martie 2015,

în partea condamnării lui Mînăscurtă Mihail Ion în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod

penal și dispune încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 109 Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 22 martie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

7