1ra-919/16 — art. 152 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 422, 427 alin. 1 pct. 8,10,12 CPP
1ra-919/16 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-919/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 aprilie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
inculpatul Vlas Ștefan și avocatul acestuia, Crețu Constantin și de partea vătămată
Pascal Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02
februarie 2016, în cauza penală în privința lui
Vlas Ștefan Tudor, născut la 22.12.1965,
originar și domiciliat în or. Strășeni, str.
Chișinăului 12 ap. 15,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 17.09.2012 - 19.11.2015;
instanța de apel: 11.12.2015- 02.02.2016;
instanța de recurs: 29.03.2016 -27.04.2016,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 19 noiembrie 2015, Vlas Ștefan a
fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, pe motiv că
fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, Vlas Ștefan a fost
învinuit de către organul de urmărire penală pentru faptul că, la 24.04.2012, în jurul
orei 09.00, aflîndu-se în fața magazinului cu materiale de construcție „Dăniț", situat
vis-a-vis cu gara feroviară din or. Strășeni, avînd intenția de a cauza leziuni corporale,
intenționat i-a aplicat lui Pascal Vasile lovituri peste diferite părți ale corpului,
lovindu-1 cu picioarele peste picioarele acestuia.
În rezultat, lui Pascal Vasile i s-au cauzat vătămări corporale sub formă de
fractură a fibulei în metafază distală pe stînga, ceea ce conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 113 din 21.05.2012 se califică ca vătămări corporale medii, cu
dereglarea sănătății de lungă durată.
1
Nefiind de acord cu sentința au declarat apeluri în termen procurorul și
partea vătămată, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie
declarat vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 6 luni
închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art.90
Cod penal să fie suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de 3 ani, cu
admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de partea vătămată prin care a solicitat
încasarea sumei de 59500 MDL.
În motivarea apelurilor au invocat că, din probele administrate și examinate în
ședința de judecată și anume: depozițiile părții vătămate, depozițiile martorilor
Croitorii Petru, Rusu Grigore, Ion Gavriluță, Pascal Ana, Avram Anatolie, raportul de
expertiză medico-legală procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultă cu
certitudine că inculpatul a realizat latura obiectivă a infracțiunii încriminate prin
aplicarea unei lovituri cu picioarele peste picioare lui Pascal Vasile, ultimului fiindu-i
cauzate vătămări corporale medii sub formă de fractură a fabulei în metafază distală pe
stânga. Aceste circumstanțe au fost apreciate critic de către prima instanță, fiind
pronunțată o sentință de achitare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie
2016 au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vlas Ștefan a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare.
Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani.
A fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus încasarea din contul inculpatului în
beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 5000 (cinci) mii lei și
cheltuielile de judecată în sumă de 2500 (două mii cinci sute) lei, iar acțiunea civilă
privind încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu urmînd ca asupra
cuantumului să se expună instanța în ordine civilă.
4.1. La rejudecarea cauzei instanța de apel analizînd și apreciind probele, în
strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a constatat că,
Vlas Ștefan la 24.04.2012, în jurul orei 09.00, aflîndu-se în fața magazinului cu
materiale de construcție „Dăniț", situat vis-a-vis cu gara feroviară din or. Strășeni,
avînd intenția de a cauza leziuni corporale, intenționat i-a aplicat lui Pascal Vasile
lovituri peste diferite părți ale corpului, lovindu-l cu picioarele peste picioarele sale. În
rezultat, părții vătămate i s-au cauzat vătămări corporale sub formă de fractură a fibulei
în metafiză distală pe stînga, ceea ce conform raportului de expertiză medico-legală nr.
113 din 21.05.2012 se califică ca vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de
lungă durată.
Astfel, vinovăția lui Vlas Ștefan în comiterea faptelor incriminate a fost dovedită
prin cumulul de probe veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între
2
ele, cum ar fi:
- declarațiile părții vătămate;
- declarațiile martorilor Croitor Petru, Pascal Ana, Gavriliță Ion, Rusu
Grigore;
- declarațiile specialistului, medicul traumatolog Avram Anatolie;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelul din 07.05.2012,
prin care s-a stabilit și s-au fixat locul și circumstanțele cazului de vătămări corporale
medii lui Pascal Vasile de către învinuitul Vlas Ștefan, (f. d. 14, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 113 din 21.05.2012, prin care s-a
stabilit că lui Pascal Vasile i s-au cauzat vătămări corporale medii, cu dereglarea de
lungă durată a sănătății, (f.d. 25, vol. I);
- conținutul procesului verbal de confruntare din 27 iunie 2012, dintre
Pascal Vasile și Vlas Ștefan (f. d. 66, vol. I).
Colegiul penal a considerat că instanța de fond neîntemeiat a dispus achitarea lui
Vlas Ștefan, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, or cele enunțate supra pe
deplin dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate.
Instanța de apel a considerat concluziile instanței de fond eronate, or, potrivit
raportului de expertiză medico-legală, comisia de experți a constatat că, cauzarea
(fracturilor) în rezultatul lovirii (acțiunii) directe cu obiecte dure, în cazul dat cu
piciorul, nu se exclude, fapt confirmat prin aspectul morfologic a fracturilor și lipsa
leziunilor corporale vizibile la acest nivel. Anume aceste concluzii ale experților,
Colegiul penal le-a pus la baza condamnării lui Vlas Ștefan, deoarece coroborează cu
întreaga sistemă de probe.
Referitor la materialele anexate la dosar de către partea apărării și anume decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.12.2015, prin care partea vătămată
a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute la art.78 alin.(2) Cod
Contravențional, fiind încetat procesul contravențional în baza art. 30 Cod
Contravențional pe motivul expirării termenului de prescripție și a deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 14.12.2015 în cauza contravențională în privința
lui Vlas Ștefan, Colegiul penal a considerat că aceste probe nicidecum nu-1
dezvinovățesc pe inculpat de comiterea infracțiunii imputate, or, prin decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14.12.2015 a fost admis recursul
declarat de Vlas Ștefan, casată hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 05.11.2015 în cauza
contravențională intentată în privința lui Vlas Ștefan de comiterea contravenției
prevăzute de art. 69 alin.(l) Cod Contravențional, fiind remisă cauza la rejudecare, în
aceiași instanță, în alt complet de judecată. Această cauză contravențională se referă la
injuria săvîrșită de către inculpat în privința părții vătămate, ceea ce demonstrează doar
relațiile tensionate dintre inculpat și partea vătămată, Vlas Ștefan fiind învinuit de
comiterea acestei contravenții la 01.04.2014, iar în speța dată inculpatul la 24.04.2012,
intenționat i-a aplicat lui Pascal Vasile lovituri peste diferite părți ale corpului. Astfel,
3
Colegiul penal a conchis că această cauză contravențională nu are nici o relevantă cu
speța în cauză.
Referitor la decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.12.2015
în privința părții vătămate, Colegiul penal a reținut faptul că, deși procesul
contravențional în privința lui Pascal Vasile a fost încetat pe motivul expirării
termenului de prescripție, în baza art.30 Cod Contravențional, această decizie a fost
atacată cu recurs de către procuror și partea vătămată și decizia în cauză nu este
irevocabilă.
Raportînd circumstanțele de fapt constatate în ședințele de judecată a instanței
de apel, Colegiul penal a conchis că, în cazul dat persistă latura obiectivă a infracțiunii
și anume vătămarea corporală a părții vătămate a fost dovedită în instanță prin probe
concludente și pertinente, adică a fost stabilit raportul de cauzalitate între acțiunile
inculpatului și vătămarea medie a integrității corporale a părții vătămate Pascal Vasile.
Colegiul penal, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de
prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal și anume, de gravitatea infracțiunii comise,
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că dînsul anterior nu a fost
condamnat, de faptul că circumstanțe atenuante sau agravante nu sunt, nu și-a
recunoscut vina și nu se căiește de cel comise, a considerat că corectarea și reeducarea
lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii, dar fără privarea lui reală de
libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea executării
pedepsei și fixarea unei perioade de probațiune pe o anumită durată.
Colegiul penal a considerat necesar de admis parțial acțiunea civilă înaintată de
partea vătămată privind încasarea prejudiciului moral, ținînd cont de prevederile art.
1423 Cod Civil, deoarece Pascal Vasile a suportat mari suferințe morale și dureri
fizice, în urma aplicării loviturilor de către inculpat, s-a aflat la tratament, a avut
suferințe morale, însă nu au fost prezentate careva probe incontestabile pentru
stabilirea cuantumului concret a prejudiciului material.
Împotriva deciziei inculpatul și avocatul său, Constantin Crețu au declarat
recurs ordinar, în care au invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de
procedură penală, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței de achitare.
În motivarea recursului au indicat:
- instanța de apel incorect a ajuns la concluzia că acțiunile lui Vlas Ștefan
au fost intenționate și că ultimul a comis infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (1)
Cod penal și nu a ținut cont de prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală,
ignorînd probatoriul părții apărării bazîndu-și soluția pe probele prezentate doar de
procuror;
- nu s-a constatat în acțiunile inculpatului latura obiectivă și latura
subiectivă a infracțiunii incriminate, iar instanța de fond analizînd cumulul de probe
administrate la cauza penală corect a ajuns la concluzia de achitare a lui Vlas Ștefan;
4
- incorect a fost admisă acțiunea civilă de către instanța de apel, deoarece
vina inculpatului nu a fost constatată.
5.1. Recurs ordinar împotriva deciziei a depus și partea vătămată, solicitînd
casarea parțială a acesteia în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri prin care inculpatului să fie condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal
la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea recursului indică:
- conform materialelor cauzei nu este temei de aplicare a prevederilor art.
90 Cod penal la stabilirea pedepsei inculpatului, deoarece acesta prezintă pericol
social, a depus efort pentru a se eschiva de la răspundere penală;
- la numirea pedepsei instanța de apel nu a respectat prevederile art. art. 6,
7, 61, 75-78, 90 Cod penal.
Asupra recursului declarat de avocat în numele inculpatului a depus
referință procurorul, prin care s-a expus întru respingerea acestuia, deoarece instanța
de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea
înaintată și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în strictă conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală, iar pedeapsa stabilită este în corespundere
cu prevederile art. 61, 75 Cod penal.
6.1. Referință asupra recursului declarat de partea vătămată a depus inculpatul,
prin care s-a expus întru respingerea acestuia, deoarece avocatul în numele său a
declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel prin care a solicitat casarea
acesteia, cu menținerea sentinței de achitare, pe motiv că nu sunt probe care ar
demonstra vinovăția în săvîrșirea infracțiunii incriminate.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat și de avocatul său
Colegiul penal lecturînd textul recursului reține că, recurenții ai indicat ca
temeiuri pentru casare pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd în acțiunile
inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii și cînd faptei săvîrșite i s-a dat
o încadrare juridică greșită, însă de fapt invocă dezacordul cu aprecierea eronată a
probelor de către instanța de apel.
5
Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de
legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a
faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le
confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu
reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din
situația dosarului, privită ca o stare de fapt.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de
o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,
neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța
între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte
evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care
materialul probator o susține.
Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele
cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei
infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Astfel, verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
lărgit reține, că temeiul invocat nu și-a găsit confirmarea în cauza supusă examinării.
Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu
circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul
hotărîrii atacate.
De asemenea, Colegiul penal lărgit constată, că temeiurile la care se referă
autorii recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentelor erori de drept
care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de
apel, iar argumentele invocate nu pot servi temei de desființare a unei hotărîri legale,
deoarece instanța de apel a constatat și motivat decizia sa și corect a casat sentința
instanței de fond prin care inculpatul a fost achitat neîntemeiat, ajungînd la soluția de
condamnare a lui Vlas Ștefan în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 152 Cod penal se realizează prin
lovituri cu picioarele și prin cauzarea unei vătămări intenționate medii a integrității
corporale sau a sănătății, iar latura subiectivă se realizează prin vinovăție exprimată
prin intenție directă sau indirectă.
În acest context, în speță, Colegiul reține prezența în acțiunile lui Vlas Ștefan a
laturii subiective și laturii obiective, deoarece dînsul cu intenție directă a provocat
părții vătămate leziuni corporale peste diferite părți ale corpului, acest fapt fiind
confirmat atît prin declarațiile martorilor, cît și prin raportul de expertiză medico-
legală nr. 113 din 21.05.2012 prin care se adeverește cauzarea vătămărilor corporale
medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată (f.d. 25, Vol. I), iar instanța de apel
apreciind probele din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
6
veridicității lor și toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,
corect a constatat vinovăția inculpatului Vlas Ștefan în săvîrșirea infracțiunii prevăzută
de art. 152 alin. (1) Cod penal.
Referitor la acțiunea civilă care a fost admisă parțial, instanța de recurs de
asemenea susține soluția instanței de apel, or la soluționarea acțiunii civile au fost
respectate prevederile art. 225 și art. 387 Cod de procedură penală.
Astfel, Colegiul precizează că în cadrul judecării cauzei în instanța de apel au
fost dovedite temeiurile și mărimea parțială a pagubei morale solicitate de către partea
vătămată, fiind stabilit corect mărimea cuantumului încasat de la inculpat, iar în partea
prejudiciului material, urmează a se expune instanța în ordine civilă.
În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de
procedură penală Colegiul evidențiază că temeiul dat se invocă numai în cazul cînd
faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, pe cînd în cazul supus
judecării recurenții își exprimă dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor
imputate inculpatului, solicitînd menținerea sentinței instanței de fond prin care
inculpatul a fost achitat, argument asupra căruia instanța de recurs s-a expus mai sus în
prezenta deciziei.
Reieșind din cele enunțate, Colegiul lărgit apreciază criticile recurenților ca fiind
vădit neîntemeiate, dat fiind că instanța de apel a respectat exigențele prevăzute de art.
414 Cod de procedură penală și a judecat conform legii cauza penală în privința lui
Vlas Ștefan, în fapt și în drept.
Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurenților invocate în recurs
referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de
apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra
tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și
minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.
În același context, motivele aduse precum că instanța de apel nu a dat o
apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca
temei pentru recurs în art. 427 Cod de procedură penală.
În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile
invocate nu persistă în cauză.
7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de partea vătămată
Colegiul penal reține că recurentul în recursul său nu indică careva temei
prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia instanței numai cu referire la pedeapsa aplicată
inculpatului, temei care se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct.10 Cod de
7
procedură penală, potrivit căruia deciziile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Analizînd temeiul invocat în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,
Colegiului consideră că în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța
de apel casînd sentința de achitare a instanței de fond și ajungînd la soluția de
condamnare în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, stabilind inculpatului pedeapsă cu
suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de probațiune, a acordat
deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61,75, 90 Cod penal.
Opozant celor invocate de recurent, instanța de recurs remarcă că, în cazul
săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască
nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis
infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții
generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Colegiul menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege,
de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,
pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o
posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii
penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar după
caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în
special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.
Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei
prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;
circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi
atins și fără executarea acesteia.
Derivînd din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii
prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal se atestă faptul incidenței acestora la
prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunea
săvîrșită cu intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni
deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva.
8
În speță, Colegiul reține faptul că, instanța de apel corect a stabilit inculpatului
pedeapsă sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe
un termen de probă, luînd în considerație persoana acestuia, care anterior nu a fost
judecat, circumstanțe atenuante sau agravante nu sunt, faptul că nu și-a recunoscut vina
și nu se căiește de cele săvîrșite, iar corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără
privarea dînsului de libertate.
Prin urmare, instanța de recurs reține, că pedeapsa numită lui Vlas Ștefan este
una echitabilă și corespunde prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu persistă temeiurile
de casare prevăzute în pct. 8), 10) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală
la care fac referință recurenții și în urma celor expuse, Colegiul penal reține că,
hotărîrea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este
legală și întemeiată, iar motivele de casare invocate nu persistă în cauză.
Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să
concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate, pe motiv că sunt vădit
neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, de inculpatul Vlas Ștefan și
avocatul acestuia, Crețu Constantin și de partea vătămată Pascal Vasile, în cauza
penală în privința lui Vlas Ștefan, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 18 mai 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
9