1ra-877/2016 — art. 360 alin.1 CP

1ra-877/2016 — art. 360 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-877/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Leu Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 decembrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Șestacovschi Andrei Andrei, născut la

09 martie 1984, originar r-nul Leova s. Băiuș,

domiciliat or. Leova, str. Independenței 14.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Andrei, a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

urmărire penală, că la data de 29 septembrie 2012, în jurul orei 19:30-20:00,

urmărind scopul evitării efectuării controlului fiscal de către inspectorii fiscali

Dobă Sergiu și Nemțanu Natalia, care activează în cadrul Inspectoratului Fiscal de

Stat din r-nul Leova, a smuls din mâinile inspectorului Nemțanu N. actul de

control fiscal nr. 579654 din 29 septembrie 2012, pe care ultima a început să-l

completeze, rupând o parte din el, apoi s-a apropiat de inspectorul fiscal Dobă S. și

i-a smuls cealaltă bucată a actului de control fiscal, pe care împreună cu decizia

privind inițierea controlului fiscal la fața locului prin verificare operativă nr. 1129

din 28 septembrie 2012, a luat-o de pe tejghea, le-a boțit și le-a aruncat jos, astfel

distrugând aceste documente.

De către organul de urmărire penală, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 360 alin. (1) Cod penal, adică, distrugerea documentelor, care aparțin

întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma

1

juridică de organizare, dacă această faptă a fost săvârșită din interes material și din alte

motive josnice.

acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, ce

constituie 8.000 lei.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- vina inculpatului a fost confirmată prin declarațiile reprezentantului IFS

Leova Donici N., și prin declarațiile martorilor Nemțanu N., Dobă S., Postică G.;

- prima instanță a făcut concluzii pripite referitor la faptul, că organul de

urmărire penală nu a stabilit, nu a descris și nu a imputat semnul calificativ din

”interes material și din alte motive josnice”;

- prima instanță nu a luat în considerație și nu a apreciat la justa valoare

statutul actului deteriorat de către inculpat.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o hotărâre

nouă prin care, Șestacovschi A. a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă – amendă în

mărime de 400 unități convenționale, echivalentul 8.000 lei.

direct probele cauzei penale, analizând argumentele apelului, a considerat necesar

de a-l admite, constatând că în ședința de judecată s-a demonstrat vina

inculpatului în comiterea faptei imputate și anume a infracțiunii prevăzute de art.

360 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a stabilit, că deși inculpatul vina nu a recunoscut-o în

comiterea infracțiunii incriminate, aceasta se confirmă prin: pachet nr. 1 (corp

delict); plângerea înaintată de către IFS Leova din 02 octombrie 2012 (f.d. 6 v. 1);

decizia privind inițierea controlului fiscal nr. 1129 din 28 septembrie 2012 (f.d. 7 v.

1); act nr. 579653 al IFS Leova din 29 septembrie 2012 (f.d. 8 v. 1); raportul de

serviciu din 01 octombrie 2012 (f.d. 9 v. 1); informație telefonică din 29 septembrie

2012 (f.d. 11 v. 1); plângerea înaintată de către IFS Leova din 03 octombrie 2012

(f.d. 12 v. 1); materiale (f.d. 26-29 v. 1); fișa postului IFS Leova (f.d. 46-47, 49-50 v.

1); procesul verbal de ridicare din 28 ianuarie 2013 (f.d. 60 v. 1); procesul verbal de

cercetare a obiectului din 28 ianuarie 2013 (f.d. 61 v. 1); ordonanță de recunoaștere

a obiectelor în calitate de corpuri delicte din 28 ianuarie 2013 (f.d. 62 v. 1); copia

ordinului 67a din 28 decembrie 2010 (f.d. 104 v. 1); copia ordinului nr. 109 din 01

noiembrie 2012 (f.d. 105 v. 1); copia decizie nr. 1674 din 18 octombrie 2012 (f.d. 106

v. 1); copia actului nr. 1-602179 din 14 februarie 2013 (f.d. 171 v. 1); copia actului

nr. 1-545960 din 16 martie 2013 (f.d. 172 v. 1); copia actului nr. 1-578187 din 21

martie 2012 (f.d. 173 v. 1); copia actului nr. 1-579653 din 29 septembrie 2012 (f.d.

174 v. 1); declarațiile reprezentantului IFS Leova Danici N. (f.d. 15-16 v. 2),

2

declarațiile martorilor Dobă S. (f.d. 17-19 v. 2);, Ciobanu L. (f.d. 25-26 v. 2); Postică

G. (f.d. 33-35 v. 2).

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a reținut drept confirmată fapta

incriminată inculpatului precum, că Șestacovschi A. la data de 29 septembrie 2012,

în jurul orei 19:30-20:00, urmărind scopul evitării efectuării controlului fiscal de

către inspectorii fiscali Dobă Sergiu și Nemțanu Natalia, care activează în cadrul

Inspectoratului Fiscal de Stat din r-nul Leova, a smuls din mâinile inspectorului

Nemțanu N. actul de control fiscal nr. 579654 din 29 septembrie 2012, pe care

ultima a început să-l completeze, rupând o parte din el, apoi s-a apropiat de

inspectorul fiscal Dobă S. și i-a smuls cealaltă bucată a actului de control fiscal, pe

care împreună cu decizia privind inițierea controlului fiscal la fața locului prin

verificare operativă nr. 1129 din 28 septembrie 2012, a luat-o de pe tejghea, le-a

boțit și le-a aruncat jos, astfel distrugând aceste documente.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate și încadrate de către instanța de

apel conform prevederilor art. 360 alin. (1) Cod penal, adică, distrugerea

documentelor, care aparțin întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, indiferent de tipul

de proprietate sau forma juridică de organizare, dacă această faptă a fost săvârșită din

interes material și din alte motive josnice.

Totodată, instanța de apel a remarcat și faptul, că prima instanță nu a luat în

considerație declarațiile martorilor, care au afirmat acțiunile inculpatului

întreprinse la momentul efectuării controlului fiscal, prin care acesta a avut scopul

de a se eschiva de la controlul fiscal, astfel prin aceste acțiuni urmărind scopul

material, pentru a evita sancțiuni fiscale cu caracter material pentru întreprinderea

condusă de familia inculpatului. Iar prin acțiunile de smulgere, boțire și aruncare

jos a documentelor fiscale, în prezența inspectorilor fiscali și altor persoane,

inculpatul a manifestat un caracter josnic.

Mai mult, instanța de apel consideră, că prima instanță trebuia să țină cont de

actul deteriorat cât și de statutul pe care actul îl are în cauză, și care a fost

deteriorat intenționat de către inculpat. Astfel, instanța de apel a menționat, că

actul de control fiscal reprezintă în sine o blanchetă de document, ce are o evidență

strictă și căruia îi este asigurat un regim juridic de protecție.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont, că inculpatul a comis o

infracțiune intenționată, din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea

inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai și de faptul că nu are

antecedente penale. Astfel, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 6, 7,

61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii, de motivul acestuia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării celui vinovat, precum și de

condițiile de viață ale inculpatului, a ajuns la concluzia de aplicare a unei sancțiuni

sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale.

Vasile în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței primei instanțe.

3

În motivarea recursului a invocat că:

- în cadrul urmării penale martorul Nemțanu N. a declarat că inculpatul a

smuls actul din mână și nu a permis efectuarea controlului în cadrul întreprinderii,

a deteriorat actul de control și decizia de inițiere a controlului fiscal, iar în cadrul

examinării dosarului penal de către Curtea de Apel Cahul, tot martorul Nemțanu

N. a declarat, că inculpatul i-a sucit mâna și i-a smusl actul de control, după ce la

deteriorat;

- instanța de apel urma să verifice în ansamblu probele administrate și

cercetate în ședința de judecată, prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenței și suficienței acestora;

- element constructiv al infracțiunii incriminate inculpatului este ” fapta a fost

săvârșită din interes material sau din alte motive josnice”, în cadrul cercetării

judecătorești acestea nu și-au găsit confirmarea.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece din textul recursului

depus se denotă faptul, că acesta nu cuprinde o careva motivare sau argumentare

din punct de vedere al temeiurilor invocate.

7.1. În referința depusă de către reprezentantul IFS Leova, privind opinia sa

asupra recursului declarat, se solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece

decizia instanței de apel este bazată pe probe concludente și pertinente,

administrate și verificate în mod corespunzător. Astfel, argumentele recurentului

se limitează la situația de apreciere a circumstanțelor de fapt a cauzei penale, care

în esență sunt similare argumentelor invocate anterior și nu sunt expuse

circumstanțele de fapt și de drept.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul își întemeiază recursul său, în baza pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

4

Din textul recursului rezultă, că apărătorul inculpatului critică hotărârea

instanței de apel, invocând că martorul Nemțanu N. a dat declarații contradictorii

în instanța de apel.

Colegiul penal, analizând decizia recurată, menționează, că conform

materialelor dosarului, proceselor verbale și texului decizie, martorul Nemțanu N.

nu a fost audiată în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, aceasta fiind

plecată peste hotarele țării, fapt confirmat prin explicația lui Nemțanu E. (f.d. 21 v.

1), și extrasul din registrul de stat (f.d. 22 v. 1), astfel criticile recurentului referitor

la declarațiile martorului Nemțanu N. sunt declarative și lipsite de careva suport

legal.

Totodată, instanța de recurs reiterează, că argumentele invocate de către

partea apărării au fost invocate și în instanța de apel cărora le-a fost dat o apreciere

justă, fiind argumentate atât în fapt, cât și în drept și descrise la pct. 5 al prezentei

decizii. Astfel din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea

cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția

inculpatului, în săvârșirea infracțiunii imputate.

Mai mult, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat

și multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute

cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atât, nici partea apărării

nu invocă ilegalitatea obținerii cărorva probe pe parcursul procesului penal.

De menționat este și faptul, că infracțiunea comisă de inculpat întrunește

elementele infracțiunii, adică latura obiectivă – ce se caracterizează prin intenție

directă sau indirectă. Motivele ce-l ghidează pe făptuitor la săvârșirea infracțiunii

date sunt cele enunțate de legiuitor: interesul material sau alte motive josnice.

Colegiul menționează, că nici un alt motiv nu poate fi reținut în vederea calificării

faptei în baza art. 360 alin. (1) Cod penal.

Astfel, interesul material constituie motivul generat de necesitatea

făptuitorului de a-și spori activul patrimonial, de a obține sau de a reține un câștig

material, în asemenea circumstanțe Colegiul penal menționează, că inculpatul prin

distrugerea actelor fiscale a urmărit scopul de a curma activitatea inspectorilor

fiscali, care efectuau un control legal în întreprinderea ce aparținea familiei sale,

pentru a nu fi sancționați astfel având intenția de a reține un câștig material.

Colegiul notează, că prin motive josnice, în cazul de față, inculpatul le-a manifestat

prin boțirea actelor și aruncarea lor jos, astfel a manifestat un caracter de dispreț

față de colaboratorii IFS Leova, care își îndeplineau atribuțiile de serviciu conform

fișei de post.

În opinia Colegiului, instanța de apel, întemeiat a considerat declarațiile

inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal, ca fiind combătute prin materialele

5

cauzei și anume prin cumulul de probe, menționat la pct. 5 al prezentei decizii. În

esență, instanța de recurs consideră, că pe parcursul procesului penal în cauză au

fost administrate suficiente probe, ce dovedesc vinovăția inculpatului privind

săvârșirea infracțiunii imputate.

Deci Colegiul penal statuează, că instanța de apel s-a expus asupra tuturor

argumentelor, elucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând

amănunțit aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea

probelor. Astfel, Colegiul penal reține, că nu se constată prezența a careva dubii

privind nevinovăția inculpatului, în săvârșirea acțiunilor incriminate lui.

Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a

fost stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii

reținute în sarcina lui.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Leu V. în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Leu Vasile în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 23 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Șestacovschi Andrei Andrei,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 18 mai 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6