1ra-868/2016 — art. 349 alin. 1/1 CP

1ra-868/2016 — art. 349 alin. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-868/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 07

septembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

decembrie 2015, declarat de inculpatul

Leșan Oleg Tudor, născut la

09 ianuarie 1972 în s. Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă,

locuitor al or. Căușeni, str. Alba Iulia 42,cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.02.2015 – 07.09.2015,

instanța de apel: 16.11.2015 – 04.12.2015,

instanța de recurs: 21.03.2016 – 18.05.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 349 alin. (11) Cod penal la amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, ce constituie 20.000 lei.

realizând scopul sistării activității persoanei cu funcție de răspundere, și anume a

ofițerului de urmărire penală al IP Căușeni, Noroșian N., și schimbării caracterului

acesteia în interesul său și al fratelui său, pe nume Leșan B., în timp ce ofițerul de

urmărire penală Noroșian N. se afla în fața casei acestuia din or. Căușeni, str. Alba

Iulia 42 și documenta un accident rutier, în care a fost implicat automobilul poliției

rutiere al IP Căușeni și automobilul pe care îl conducea Leșan B., inculpatul,

intenționat, i-a aplicat lui Noroșian N. o lovitură cu piciorul în spate și o lovitură

1

cu pumnul în regiunea capului, pricinuindu-i leziuni corporale neînsemnate, în

formă de tumefierea țesuturilor moi ale capului, acțiuni prin care inculpatul a

atentat la relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a cărei egidă acționează

persoana publică care își îndeplinește obligațiile de serviciu.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că nu a lovit

pe nimeni, iar pentru faptul că a înjurat polițiștii a fost sancționat contravențional.

Necătând că inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii incriminate a fost dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Noroșian N. a relatat că, la 13 septembrie 2014,

activând în funcția de ofițer de urmărire penală al IP Căușeni, a investigat cazul

accidentului rutier prin care automobilul inculpatului de model ”Audi Q7” a

tamponat automobilul de serviciu al IP Căușeni și a părăsit locul accidentului rutier.

În timpul examinării automobilelor implicate în accidentul rutier și întocmirii

procesului-verbal, inculpatul, ieșind din ogradă, a numit colaboratorii poliției cu

cuvinte necenzurate, amenințându-i că-i va împușca, neconformându-se cerințelor de

a se liniști. Pe neașteptate, l-a lovit cu piciorul în spate și cu pumnul după cap și

fugind în ogradă, a continuat să înjure și să amenințe colaboratorii poliției cu răfuială

fizică, aruncând cu pietre în ei. Ulterior, inculpatul a fost liniștit de 2 femei care au

intrat în curte. Din cauza comportamentului agresiv al inculpatului a fost în

imposibilitate să finiseze întocmirea procesului-verbal. Față de inculpat are pretenții

de ordin moral.

Martorii Harjevschi A., Cuciuc V., Crîșmari T. și Diacenco S. au dat declarații

analogice cu cele ale părții vătămate.

Martorii Leșan N. și Cebotari I. au confirmat că la poarta domiciliului

inculpatului se aflau colaboratorii poliției, de la care au aflat că automobilul acestuia

a fost implicat în accidentul rutier. Era gălăgie mare, iar inculpatul din ogradă le-a

strigat polițiștilor ”Ce căutați aici? Cărați-vă de la poartă.”.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 199 din 16.09.2014, la partea

vătămată Noroșian N. s-au depistat leziuni corporale neînsemnate sub formă de

tumefierea țesuturilor moi ale capului.

Vina inculpatului a fost dovedită și prin orarul de serviciu al ofițerilor SUP al

IP Căușeni prin care se atestă că partea vătămată a fost implicată în serviciu în ziua

săvârșirii infracțiunii, graficul grupei operative, procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 13.09.2014 cu planșa fotografică, înregistrarea video prin care se atestă

comportamentul agresiv al inculpatului care conștientiza că aplică violență asupra

persoanei publice și acționează din răzbunare.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 349 alin. (11) Cod penal,

ca aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu

funcție de răspundere, săvârșite în scopul sistării activității lor de serviciu ori

schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau al altei persoane.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul a săvârșit o infracțiune

mai puțin gravă, se caracterizează negativ, anterior a mai comis fapte socialmente

periculoase, a conștientizat că aplică violență asupra persoanei publice în timpul

exercitării atribuțiilor de serviciu, acționând din motive de răzbunare.

2

Instanța a concluzionat că sunt neîntemeiate argumentele apărării privind

încetarea urmăririi penale din motiv că nu poate fi sancționat de două ori pentru

aceeași faptă.

Or, nu există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași

acuzație de violență săvârșită în privința lui Noroșian N. în scopul sistării activității

lui de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul său sau al fratelui său. Din

materialul cauzei rezultă că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru

ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, fiind fapte

distincte pentru care survine răspunderea separată conform diferitor norme de drept.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat, din motiv că

există o hotărâre judecătorească prin care a fost pedepsit pentru săvârșirea faptei date.

Apelantul a invocat că în privința lui a fost întocmit proces-verbal pentru

ultragierea ofițerului de urmărire penală aflat în exercițiul funcțiunii și amendat cu

500 lei.

Martorii Leșan N. și Cebotari I. au confirmat că el nu a maltratat polițiștii.

Totodată, prin hotărârea definitivă a Judecătoriei Căușeni din 13 noiembrie

2014, el a fost recunoscut vinovat pentru faptul că la 13 noiembrie 2014, în jurul

orelor 23.45, l-a atins cu palma peste cap, în mod jignitor pe Noroșian N., care își

exercita funcția, documentând accidentul în care a fost implicat fratele său, Leșan B.,

fiind amendat cu 25 u.c.

Astfel, sentința este lovită de nulitate, fiind adoptată în contradicție vădită cu

prevederile art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 Cod de procedură penală, art. 21 din

Constituție, art. 7 al Protocolului nr. 7 al CEDO, deoarece în hotărârea din 13

noiembrie 2014 și sentința din 07 septembrie 2015, învinuirea adusă inculpatului este

una și aceeași, în circumstanțele date, urmând a fi dispusă încetarea procesului penal.

decembrie 2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că urmărirea penală și examinarea cauzei în instanța

de fond s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura legală, nefiind constatate

încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Astfel, starea de fapt și de drept constatată de instanța de fond concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței, care

cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală.

Totodată, probele puse la baza sentinței au fost obținute legal, fiind admisibile

conform art. 95 Cod de procedură penală și apreciate conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală.

Instanța de apel este solidară cu concluziile instanței de fond privind

condamnarea inculpatului, acestea fiind motivate temeinic și legal, sub aspectul că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul

procesului penal, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate.

Instanța de fond corect a determinat și constatat corespunderea exactă între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

3

infracțiune în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, ca aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, săvârșite în

scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui

care aplică violența sau al altei persoane.

Sunt neîntemeiate argumentele inculpatului că în hotărârea din 13 noiembrie

2014 și sentința din 07 septembrie 2015, învinuirea adusă inculpatului este una și

aceeași, fiind indicată aceeași dată și aceeași oră, circumstanțe în care urmează a fi

dispusă încetarea procesului penal.

Or, instanța de fond corect a statuat că inculpatul a fost sancționat

contravențional pentru ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de

drept, fapte distincte pentru care survine răspundere separată conform diferitor norme

de drept.

Astfel, componența de infracțiune prevăzută la art. 349 alin. (11) Cod penal,

conține semnele calificative diferite de cele ale componenței de contravenție

prevăzută la art. 353 alin. (1) Cod contravențional, faptele inculpatului fiind calificate

prin concurs.

Alegațiile inculpatului, precum că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate, sunt nefondate, probele administrate, verificate în instanța de apel,

dovedind, cu certitudine, săvârșirea infracțiunii respective de către inculpat.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie, se combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate, fiind apreciată ca o tentativă de a evita

răspunderea penală pentru fapta săvârșită.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal.

Instanța de fond, amplu și temeinic și-a motivat sentința pronunțată, evaluând

și apreciind probele în raport cu fapta reținută în sarcina inculpatului și fiind în

corespundere cu exigențele art. 6 din CEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (Hotărârea CtEDO, Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra

Franței ).

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat

procesul penal, din motiv că există o hotărâre judecătorească prin care a fost deja

pedepsit pentru săvârșirea faptei date.

Recurentul a indicat că instanțele de fond și de apel au dat faptei săvârșite o

încadrare juridică greșită.

Nu recunoaște vina, iar pentru ultragierea ofițerului de urmărire penală aflat în

exercițiul funcțiunii, în privința lui a fost întocmit proces-verbal, el fiind amendat cu

500 lei.

Martorii Leșan N. și Cebotari I. au confirmat că el nu a maltratat polițiștii.

4

Totodată, instanța de fond nu a apreciat argumentele invocate de către inculpat

în raport cu prevederile legislației pertinente, neglijând faptul că în cazul dat sunt

prezente circumstanțe ce impun soluția încetării procesului, existând o hotărâre a

instanței de judecată asupra aceleiași persoane, pentru aceeași faptă, și anume

hotărârea Judecătoriei Căușeni din 13 noiembrie 2014, prin care a fost recunoscut

vinovat pentru faptul că la 13 noiembrie 2014, în jurul orelor 23.45, l-a atins cu

palma peste cap, în mod jignitor pe Noroșian N., care își exercita funcția,

documentând accidentul, în care a fost implicat fratele său, Leșan B., prin care a fost

amendat cu 25 u.c.

Astfel, sentința este lovită de nulitate, fiind adoptată în contradicție vădită cu

prevederile art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 Cod de procedură penală, art. 21 din

Constituție, art. 7 al Protocolului nr. 7 al CEDO, fiind încălcate drepturile

inculpatului, deoarece în hotărârea din 13 noiembrie 2014 și sentința din 07

septembrie 2015, învinuirea adusă inculpatului este una și aceeași, în circumstanțele

date, urmând a fi dispusă încetarea procesului penal.

Colaboratorii poliției au încălcat flagrant prevederile Constituției și ale

legislației penale, fiindu-i încălcate drepturile și libertățile, iar instanțele de fond și de

apel, ignorând aceste ilegalități, au admis erori, fiind afectate hotărârile adoptate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, persoana condamnată a fost

judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept și pe

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii

contestate, asupra căror motive concrete invocate în apelul inculpatului nu s-ar fi

pronunțat instanța de apel și care ar fi esența împrejurărilor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens.

5

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când persoana

condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate, a martorilor Harjevschi A., Cuciuc V., Crîșmari

T., Diacenco S., Leșan N. și Cebotari I., raportul de expertiză medico-legală nr. 199

din 16.09.2014, orarul de serviciu al ofițerilor SUP al IP Căușeni că partea vătămată

a fost implicată în serviciu în ziua săvârșirii infracțiunii, graficul grupei operative,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.09.2014 cu planșa fotografică,

înregistrarea video prin care se atestă comportamentul agresiv al inculpatului, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, indicându-se motivele pentru care a fost respinse

probele apărării instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

circumstanțelor invocate în apelul de pe rol (pct. 5. din decizie).

Soluția instanțelor coroborează și cu următoarele împrejurări.

Potrivit art. 7 alin. (2) Cod penal, nimeni nu poate fi supus de două ori

urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă. În corespundere cu

art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Conform hotărârii Judecătoriei Căușeni din 13.11.2014, Leșan Oleg a fost

sancționat contravențional pentru faptul că, la 13.09.2014, orele 23.45, aflându-se în

ograda casei sale din or. Căușeni, str. Alba Iulia 42, l-a atins cu palma la cap în mod

jignitor pe Noroșian Nicolai, care se afla în fața porții și documenta automobilul

fratelui făptuitorului, Leșan Boris, adresându-se cu cuvinte necenzurate în adresa

6

angajatului IP Căușeni. În aceeași perioadă de timp, Leșan Oleg, neieșind din

ograda sa, striga în adresa angajaților IP Căușeni și INP, care se aflau în stradă în

apropierea casei sale și documentau un accident rutier, cu cuvinte necenzurate și

arunca cu pietre din ogradă în stradă.

Acțiunile lui fiind încadrate în baza art. 353 Cod contravențional, ca

ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, adică

jignirea premeditată a onoarei și demnității ofițerului de urmărire penală, aflată în

exercițiul funcțiunii, de menținere a ordinii publice și de combatere a criminalității,

exprimată prin acțiune, verbal sau în scris (f.d. 62).

Totodată, potrivit rechizitoriului și a hotărârilor contestate, inculpatul a fost

condamnat pentru că la 13.09.2014, orele 23.45, Leșan O., realizând scopul sistării

activității persoanei cu funcție de răspundere, și anume a ofițerului de urmărire

penală a IP Căușeni, Noroșian N., și schimbării caracterului acesteia în interesul

său și al fratelui pe nume Leșan B., în timp ce ofițerul de urmărire penală Noroșian

N. se afla în fața casei acestuia din or. Căușeni, str. Alba Iulia 42 și documenta un

accident rutier, în care a fost implicat automobilul poliției rutiere al IP Căușeni și

automobilul pe care îl conducea Leșan B., ieșind din ogradă, intenționat i-a aplicat

lui Noroșian N. o lovitură cu piciorul în spate și o lovitură cu pumnul în regiunea

capului, pricinuindu-i leziuni corporale neînsemnate, în formă de tumefierea

țesuturilor moi ale capului.

Acțiunile lui au fost încadrate în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, ca aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, săvârșite în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau al altei persoane (f.d. 86, pct.

1., 2. și 4. din decizie).

În această consecutivitate se reține că Leșan Oleg a fost sancționat

contravențional pentru ultragierea, prin acțiune și verbal, a colaboratorilor

organelor de ocrotire a normelor de drept, deoarece, aflându-se în ograda casei sale,

l-a atins cu palma la cap în mod jignitor pe Noroșian Nicolai, care se afla în fața

porții, adresându-se cu cuvinte necenzurate în adresa angajatului IP Căușeni, și,

neieșind din ograda sa, striga în adresa angajaților IP Căușeni și INP, care se aflau

în stradă în apropierea casei sale, cu cuvinte necenzurate, și arunca cu pietre din

ogradă în stradă.

Pe când, tot el, a fost sancționat penal, deja pentru aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere,

săvârșite în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența sau al altei persoane, deoarece, în timp ce ofițerul

de urmărire penală Noroșian N. se afla în fața casei acestuia, ieșind din ogradă,

intenționat, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în spate și o lovitură cu pumnul în

regiunea capului, pricinuindu-i leziuni corporale neînsemnate, în formă de

tumefierea țesuturilor moi ale capului, potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr. 199 din 16.09.2014 (f.d. 35, 62, 86, pct. 1., 2. și 4. din decizie).

Din cele enunțate se observă clar și cert că semnele faptei prejudiciabile

contravenționale diferă de cele penale săvârșite de Leșan Oleg, în aspectul locului,

7

acțiunilor concrete ale ultimului, scopului, caracterului și gradul prejudiciabil, și

consecințelor survenite.

Prin urmare, aceste două fapte sunt distincte, adică inculpatul nu a fost supus

de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, și

invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal

(pct. 5. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2., 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatul nu a fost judecat anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

8

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Leșan Oleg Tudor,

împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 07 septembrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2015, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integrală la 15 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9