1ra-969/16 — art.328 alin.3 CP

1ra-969/16 — art.328 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-969/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte : Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, în

cauza penală în privința lui

Conișescu Andrei Ion, născut la 18.01.1952,

originar din satul Sofia, r-nul Drochia, domiciliat

în mun. Chișinău, str. Studenților 7/3, ap.41 ;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 16.04.2014-19.10.2015;

- instanța de apel: 04.11.2015-27.01.2016;

- instanța de recurs: 11.04.2016-09.08.2016;

C O N S T A TĂ:

inculpatul Conișescu Andrei, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin.(3), lit. d) Codul Penal a fost achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

organul de urmărire penală inculpatul Conișescu Andrei este învinuit de faptul că, în

perioada 15-26 iulie 2010, deținînd funcția de consultant principal al Comisiei

economie, buget și finanțe a Parlamentului Republicii Moldova, numit în funcție

publică prin Ordinul Președintelui Parlamentului SC-2 nr.5 din 01 februarie 2010,

depășind în mod vădit atribuțiile de serviciu, contrar pct.1.3 alin. (2) al Instrucțiunii

privind lucrul cu documentele în Parlamentul Republicii Moldova, aprobată prin

Hotărîrea Biroului Permanent al Parlamentului nr.1.3-XVI din 07.12.2005 (în

continuare Instrucție), care prevede că respectarea regulilor stabilite în ea este

obligatorie pentru deputații în Parlament, pentru funcționarii Aparatului Parlamentului,

pentru consilierii conducerii Parlamentului, pentru consultanții și referenții din

comisiile permanente și fracțiunile parlamentare, pct.8.4.2 din Instrucțiune care

1

stabilește că lucrul nemijlocit cu actele legislative intră în obligațiunile funcționarilor

din comisiile permanente, din Direcția documentare parlamentară și din Direcția

juridică, pct.8.4.3 din Instrucțiune care prevede că consultanții responsabili din

comisiile permanente prezintă legile și hotărîrile, împreună cu fișa de însoțire (anexa

nr.32) Secției de redactare a Direcției documentare parlamentară, pct.8.4.5 din

Instrucțiune care stipulează că actele legislative prezentate spre redactare în secția de

redactare de către consultanții responsabili din comisiile permanente vor fi imprimate

pe file de hîrtie albă de formatul A4 pe o singură pagină și pct.8.4,7-8.4.8 din

Instrucțiune care stabilește că actul legislativ redactat se restituie consultantului

responsabil din comisia permanentă, care urmează în mod obligatoriu să-l verifice,

înainte de a fi semnate de conducere, ilegal, modificînd conținutul stenogramei ședinței

în Plenul Parlamentului din 15 iulie 2010, a redactat și imprimat pe foi de hîrtie textul

final al Legii nr.176 din 15 iulie 2010, conform căruia în Anexa la lege, la pct. 1) lit. e)

s-a introdus următorul cuprins: e) întreținerea cazinourilor pînă la 6 mese inclusiv,

cuantumul taxei constituie 180 000 lei pentru fiecare masă de joc, iar începînd cu a 7-

ea, cuantumul taxei constituie 360 000 lei.

Tot el, este învinuit de faptul că, depășind în mod vădit atribuțiile acordate prin

lege, în scopul de a urgenta intrarea în vigoare a actului normativ menționat, ilegal a

introdus modificări în pct. III al Legii nr.176 din 15 iulie 2010, care prevedea că legea

intră în vigoare peste 3 luni de la data publicării, cu excepția articolului 1 punctul 18,

în partea ce se referă la punctul l litera e) din anexă, care intră în vigoare la data

publicării.

Ulterior, cet. Conișescu Andrei, în pofida faptului că modificările menționate nu

au fost acceptate de Comisia economie, buget și finanțe a Parlamentului Republicii

Moldova nu au fost examinate și votate în ședința în Plen a Parlamentului, ducînd în

eroare personalul din Direcția documentare parlamentară, ilegal le-a introdus în redacția

finală a textului Legii nr.176 din 15 iulie 2010, care a fost promulgată prin Decretul

Președintelui Interimar al Republicii Moldora Mihai Ghimpu nr.464-V din 30 iulie

a modificărilor în cauză în textul Legii nr.176 din 15 iulie 2010, potrivit informației

prezentate de către Camera de Licențiere, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de

5 973 165 lei, ce constituie urmări grave.

Acțiunile inculpatului Conișescu Andrei, au fost încadrate de acuzare în baza

art.328 alin.(3), lit. d) Cod penal, după indicii calificativi: depășirea atribuțiilor de

serviciu, adică săvîrșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, faptă ce a cauzat

urmări grave intereselor publice.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Conișescu Andrei să fie recunoscut vinovat și

2

condamnat în baza art. 328 alin.(2) lit. d) Cod penal la 8 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei complimentare -

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în organele administrației publice

centrale și locale și de a exercita astfel de activitate pe un termen de 10 ani.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de fond cu toate că a dispus achitarea lui Conișescu Andrei, a enumerat

în sentință toate probele prezentate de acuzare și care incontestabil dovedesc vina

ultimului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin. (2), lit. d) Codul penal și

nici nu a găsit de cuviință să-și motiveze poziția or, instanța, la emiterea sentinței de

condamnare sau achitare este obligată să-și expună părerea asupra probelor prezentate

de către părți;

- prima instanță neavînd nici o probă pertinentă și concludentă, cu toate că organul

de urmărire penală a acumulat probele în conformitate cu prevederile legale, nefiind

constatată nici o încălcare, a considerat necesar să aprecieze critic probele prezentate și

susținute de către acuzatorul de stat în ședința judiciară, iar afirmațiile inculpatului

referitor la prejudiciul cauzat poartă un conținut declarativ;

- în cazul infracțiunilor contra justiției, gravitatea infracțiunilor săvîrșite trebuie

de delimitată în sensul, că aceste infracțiuni, comparativ cu alte categorii prezintă un

pericol deosebit de grav pentru societate și securitatea statului, deoarece gradul

prejudiciabil al lor periclitează activitatea normală a statului prin intermediul

reprezentanților acestuia, iar obiectul juridic nemijlocit îl constituie relațiile sociale a

căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea relațiilor sociale.

Un rol important în consolidarea sectorului public li se acordă mijloacelor legale,

înainte de toate, se au în vedere reglementările care statuează funcțiile și competențele

persoanelor cu funcție de răspundere, stabilind cele mai importante aspecte ale

activității lor și prevăzînd măsurile adecvate de influențare ce pot fi aplicate celor

vinovați de nesocotirea disciplinei de serviciu. Or, activitatea de serviciu trebuie

exercitată în limitele competenței acordate de normele care circumstanțiază statutul

juridic al persoanei cu funcție de răspundere, aceasta fiind una dintre condițiile de bază

ale funcționării normale a sectorului public, în aceste împrejurări, dacă persoana cu

funcție de răspundere săvîrșește acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege, prin aceasta cauzînd daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice, se atestă o gravă perturbare a activității de serviciu într-o întreprindere,

instituție, organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune

a lor. Pe cale de consecință, se justifică intervenția legii penale în planul incriminării,

la art.328 Cod penal, a faptei de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței instanței de fond.

3

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a invocat că, la pronunțarea sentinței

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt, și de drept și just a tras

concluzia că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor.

Nici una din probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței

de fond și apel nu au confirmat vina inculpatului de comiterea infracțiunii imputate

inculpatului și anume:

- declarațiile inculpatului Conișescu Andrei (f. d. 189-196, vol. 17), care instanța

de apel le-a considerat corespunzătoare adevărului, deoarece atît la urmărirea penală,

cît și în ședințele instanței de fond și acelei de apel dînsul a dat declarații consecvente,

concludente, care coroborează cu întreaga sistemă de probe și demonstrează cu

certitudine nevinovăția lui, iar pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra

vinovăția inculpatului Conișescu Andrei în comiterea infracțiunii imputate, sau ar

combate declarațiile acestuia, ci, dimpotrivă, s-a constatat cu certitudine că dînsul, n-a

acționat contrar pct.1.3 alin. (2) al Instrucțiunii privind lucrul cu documentele în

Parlamentul Republicii Moldova, aprobată prin Hotărîrea Biroului Permanent al

Parlamentului nr.13-XVI din 07.12.2005 și nu și-a depășit în mod vădit atribuțiile de

serviciu, n-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 5 973165 lei, care în opinia părții

acuzării constituie urmări grave;

- declarațiile reprezentantului părții vătămate Muntean Silvia (f. d. 90, 91, vol.

17) și a martorului LAZAR Valeriu (f. d. 79, vol. 17), asupra cărora Colegiul a conchis

că acestea nu pot servi drept bază la atragerea lui A. Conișescu la răspunderea penală

or, dînsele nu demonstrează vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate lui.

Mai mult ca atît, acești martori și reprezentantul părții vătămate Muntean Silvia n-au

dat declarații în instanța de apel, acuzatorul n-a adus aceste persoane în ședința instanței

de apel, pentru a fi interogate pe viu și astfel, aceste probe, dobîndite la urmărirea penală

și în instanța de fond, care au stat la baza sentinței de achitare, nu pot fi, conform

prevederilor art. 415 alin. 2/1 Cod de procedură penală, puse la baza unei decizii de

condamnare;

- declarațiile martorului Ionița Veaceaslav (f. d. 80, 81, vol. 17), pe care Colegiul

le-a considerat că acestea nu pot servi drept probe care ar demonstra vina inculpatului

Conișescu Andrei în comiterea infracțiunii încriminate, or presupusele acțiuni ilegale

ale inculpatului au fost considerate și apreciate ca fiind absolut legale și întemeiate,

venite să combată monopolizarea genului de activitate respectiv și că amendamentele

date au fost votate în ședința Parlamentului corect, avînd ca temei scrisoarea oficială a

Președintelui Comisiei buget, economie și finanțe nr.CEB 576 din 21.09.2010, dl.

4

Veaceslav Ioniță, care a indicat despre caracterul legal al modificărilor operate și care

a confirmat că aceste modificări au fost cunoscute de d-lui. Or, prin aceasta se combate

versiunea acuzării despre acționarea unipersonală a inculpatului, precum și că

modificările introduse de acesta nu au fost cunoscute de alte persoane responsabile;

- declarațiile martorului Untila Veaceslav (f. d. 82, vol. 17), pe care instanța le-a

considerăat că și acestea nu pot servi drept probe care ar demonstra vina inculpatului,

or presupusele acțiuni ilegale ale acestuia au fost considerate și apreciate ca fiind legale

și întemeiate, venite să combată monopolizarea genului de activitate. Astfel, prin

aceasta se combate versiunea acuzării despre acționarea unipersonală a inculpatului,

precum și că modificările introduse de acesta nu au fost cunoscute de alte persoane

responsabile;

- declarațiile martorilor Urecheanu Serafim (f. d. 83, vol. 17), Esinenco Tamara

(f. d. 4, vol. 17), Enciu Angela (f. d. 85, 86, vol. 17), Lupan Ion (f. d. 87, voi. 17),

Ganaciuc Maxim (f. d. 88, vol. 17), Mardare Lidia (f. d. 88, vol. 17), Ohotnicov

Alexandru (f. d. 92, vol. 17), Iliaș Cezar (f. d. 93, 94, voi. 17), Săcăreanu Mariana (f.

d. 95, vol. 17); Prisăcaru Alina (f. d. 96, vol. 17), Ciobanu Sergiu (f. d. 97, vol. 17),

Creangă Ion (f. d. 98-100, vol. 17), Rotaru Tatiana (f. d. 101, 102, vol. 17), Fetescu

Adrian (f. d. 168, 169, vol. 17), Ghimpu Mihai (f. d. 172,173, vol. 17), Costandache

Andrei (f d. 180, vol. 17); Cernean Iurie (f. d. 181, vol. 17), Malțeva Lidia (f. d. 188,

vol. 17), care instanța le-a considerat că acestea nu pot servi drept probe care ar

demonstra vina inculpatului Conișescu Andrei în comiterea infracțiunii încriminate,

deoarece acestea se combat de întreaga sistemă de probe și care combate și versiunea

acuzării despre acționarea unipersonală a inculpatului, precum și că modificările

introduse de acesta nu au fost cunoscute de alte persoane responsabile, mai mult ca atît,

acești martori nu au dat declarații în instanța de apel, acuzatorul n-a adus aceste

persoane în ședința instanței de apel, pentru a fi interogate pe viu și astfel, aceste

probe,dobîndite la urmărirea penală și în instanța de fond, care au stat la baza sentinței

de achitare, nu pot fi, conform prevederilor art. 415 alin. 2/1 Cod de procedură penală,

puse la baza unei eventuale decizii de condamnare.

Instanța de apel a conchis de asemenea, că nu pot servi ca probe care ar demonstra

vinovăția lui Conișescu Andrei în comiterea infracțiunii imputate lui, invocate de

apelant, deoarece nici una din ele nu indică direct sau indirect la el că ar fi comis

infracțiunea imputată, cum ar fi:

- procesul - verbal de ridicare din 29.10.2012 a SD-lui firmei producătoare

„BENQ" cu înregistrări audio și video a ședinței parlamentului RM din 15 iulie 2010

,ridicat de la Radu Chivriga reprezentantul au „Privesc.Eu" (f.d. 236-238, vol. III);

- procesul - verbal de examinare din 29.10.2012 a secvențelor video și audio a

ședinței Parlamentului Republicii Moldova din 15 iulie 2010, înregistrată de AO

„Privesc.Eu" pe un CD-R de model "BENQ", cu capacitatea de 700 Mb. în rezultatul

examinării s-a constatat că, pe CD-ul supus examinării sunt stocate secvențele audio-

5

video într-un singur fișier cu denumirea "(15-07.2010) parlament", efectuat de un

dispozitiv de luat vederi. Fișierul dat conține informație cu capacitatea de 381 Mb.

Durata înregistrărilor este de 2 ore și 47 minute. La minutul 31 a înregistrărilor audio-

video, la tribuna Parlamentului Republicii Moldova a ieșit deputatul Veaceslav Ioniță,

care spune următoarele: Comisia economie, buget și finanțe a examinat proiectul de

lege nr.1798 și propune pentru a doua lectură de a fi comasat cu proiectul Domnului

Bodrug. Aici noi lărgim aria și gradul de independență a autorităților publice locale,

în ceea ce privește prestarea și organizarea serviciilor publice. Această Lege vine...,

după care este întrerupt de către președintele ședinței Parlamentului Republicii

Moldova Serafim Urecheanu, care a spus că sunt întrebări și a dat cuvîntul persoanei

de la microfonul nr. 4. Imediat a luat cuvîntul deputatul Veaceslav Untilă, care a spus

că la 1161, p. 18 a fost o propunere și minimalelor la comisia de stat și Veaceslav Ioniță

a acceptat să dea gradual ceea ce ține de p.18., la care Veaceslav Ioniță a răspuns ca

să citească tot amendamentul. Tot el, a spus ca Veaceslav Untilă să explice pentru

deputați Legea privind licențierea activității de întreprinzător. D-nul Untilă avea un

amendament care nu a reușit să-1 citească acum, pentru stenogramă trebuie să fie citit.

Aici, a intervenit Veaceslav Untilă, care a menționat că amendamentul este la art.18,

p. 1.L, gradual se dau taxe pînă la un nivel și al doilea nivel, Guvernul RM tot a susținut

chestia asta. Mulțumesc. Apoi, Veaceslav Ioniță a spus că aceasta este pentru

stenograma la Legea precedentă, iar la Legea aceasta nu-s. Aici, președintele ședinței

Parlamentului Republicii Moldova Serafim Urecheanu a spus: Da mulțumesc frumos,

nu-s întrebări. După aceste cuvinte, s-a trecut la examinarea altui proiect de lege (f.d.

239, vol. III);

- procesul-verbal de ridicare din 01.03.2012 a stenogramei ședințelor

Parlamentului Republicii Moldova, legislatura XVIII-a volumele 5,7,8 pe 913 file, a

XLX-a volumele 3 și 4 pe 533 file, proiectele de Legi și Hotărîri ale Parlamentului și

documente adiționale în 3 volume pe 773 file, procesele-verbale ale Comisiei economie,

buget și finanțe, pe 197 file, materialele Comisiei de Anchetă a Parlamentului privind

elucidarea circumstanțelor votării și semnării Legii nr.176 din 15.07.2010 pentru

modificarea și completarea Legii nr.45i-XV din 30.07.2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător, alte materiale aferente acestui caz pe 703 file

(f. d. 143145. vol. II);

- procesul-verbal de examinare din 02.03.2012 a stenogramelor ședințelor

Parlamentului Republicii Moldova, legislatura XVIII-a volumele 5,7,8 pe 913 file, a

XLX-a volumele 3 și 4 pe 533 file, proiectele de Legi și Hotărîri ale Parlamentului și

documente adiționale în 3 volume pe 773 file, procesele-verbale ale Comisiei economie,

buget și finanțe, pe 197 file, materialele Comisiei de Anchetă a Parlamentului privind

elucidarea circumstanțelor votării și semnării Legii nr.176 din 15.07.2010 pentru

modificarea și completarea Legii nr.45l-XV din 30.07.2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător, alte materiale aferente acestui caz pe 703 file.

6

Materialele în cauză conțin date referitoare la procedura de înaintare a inițiativei

legislative de modificare și completare a Legii nr.45i-XV din 30.07.2001 privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, examinarea acesteia în

Comisiile parlamentare de profil, Plenul Parlamentului, procedura de redactare a

modificărilor și completărilor la lege, semnare, promulgare, contestarea la Curtea

Constituțională etc. Conform acestor materiale este constatat mecanismul de

introducere a modificărilor la Legea nr.176 din 15.07.2010 pentru modificarea și

completarea Legii nr.451-XV din 30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător, votată în lectura finală de către Plenul Parlamentului

Republicii Moldova și promulgată de către Președintele Republicii Moldova (f.d. 146,

vol. II);

- raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind elucidarea circumstanțelor

votării și semnării Legii nr.176 din 15.07.2010 pentru modificarea și completarea Legii

nr.451-XV din 30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător, conform căruia s-a constatat că, proiectul de Lege nr.176 din

21.04.2010 a fost adoptat în lectura a II-a la ședința plenară a Parlamentului din

15.07.2010, în redacția în care nu se conținea amendamentul deputatului Veaceslav

Untilă, devenind Legea nr.176 din 15.07.2010 pentru modificarea și completarea Legii

nr.451-XV din 30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător. Regulamentul Parlamentului a fost încălcat la capitolul adoptarea

legilor prin admiterea de către Președintele ședinței, Serafim Urechean a intervenirii

cu amendament în timpul dezbaterii altui proiect de lege și acceptarea intervenției

întîrziate de modificare/completare a unui act legislativ deja adoptat. În procesul

pregătirii legii, după votarea acesteia în lectura a II-a, în text a fost inclus nejustificat

amendamentul deputatului Veaceslav Untilă. Declarațiile președintelui comisiei

Veaceslav Ioniță și consultantului comisiei Andrei Conișescu precum că amendamentul

a fost aprobat în mod tacit, nu pot fi reținute și Comisia de anchetă constată că

amendamentul nu a fost votat de Parlament. Procesul de contrasemnare a purtat un

caracter iresponsabil, acesta fiind consecința organizării nesatisfacătoare a activității

Parlamentului și Secretariatului Parlamentului de către Președintele Mihai Ghimpu și

Secretarul General al Pralamentului Adrian Fetescu. Există lacune și omisiuni în

Instrucțiunea privind lucrul cu documentele în parlamentul RM, care necesită

modificată, indicînd o procedură clară de lucru cu documentele, stabilind expres

ordinea în care trebuie să fie semnat un document, numele semnatarilor, semnătura,

data și responsabilitatea fiecărui etc. Lipsesc reglementările în actele interne ale

Aparatului Președintelui, care sunt depășite de timp, precum și fișele de post ale

funcționarilor Aparatului, care reglementa clar responsabilitatea în procedura de

verificare a constituționalității legilor venite spre promulgare. Președintele Comisiei

economie, buget și finanțe Veaceslav Ioniță depășindu-și atribuțiile, din numele

Parlamentului a adresat Guvernului răspunsul CEB 567 din 21.09.2010 la scrisoarea

7

Prim-ministrului din 01.09.2010, prin care confirmă faptul cunoașterii introducerii

amendamentului, califlcîndu-1 drept acceptat de Parlament și fiind în unison cu

politica promovată de Guvern. Ministrul Economiei Valeriu Lazăr a contrasemnat

textul final al legii care conținea abateri de la normele constituționale, astfel

manifestînd iresponsabilitate în îndeplinirea obligațiilor de serviciu (f.d. 106-162, vol.

I);

- potrivit caracteristicii de serviciu, învinuitul Andrei CONIȘESCU exercită

funcția de consilier al Directorului general a Agenției Rezerve Materiale începînd cu

data de 13.11.2012 și pînă în prezent. La locul de muncă se caracterizează pozitiv (f.d.

116-117, voi. IV).

În urma cercetării, instanța de apel a conchis că, atît in instanța de fond cît și în

cea de apel nu s-a dovedit faptul că Conișescu Andrei și-a depășit atribuțiile de serviciu

Mai mult, instanța a menționat că, potrivit învinuirii aduse, fapta imputată lui

Conișescu Andrei fost săvîrșită în perioada 15-26 iulie 2010. La acel moment erau în

vigoare prevederile art. 123 Cod penal, în redacția Legii din 2002, care, la alin.(1)

conținea următoarea definiție a persoanei cu funcție de răspundere: persoana căreia,

într-o întreprindere, instituție, organizație de stat sau a administrației publice locale

ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea

legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice sau a acțiunilor administrative de

dispoziție ori organizatorico-economice.

Astfel, legea citată stabilea în calitate de persoane cu funcții de răspundere:

deputații, membrii guvernului, consilierii, judecătorii, procurorii și adjuncții acestora,

ofițerii de urmărire penală, executorii judecătorești, colaboratorii organelor de poliție și

ai serviciului de informație și securitate, colaboratorii diferitelor inspecții de stat sau de

supraveghere (inspecția fiscală, garda forestieră, serviciul protecției muncii etc).

Reieșind din definiția acestei legi, nu sunt persoane cu funcții de răspundere din

organele de stat lucrătorii organizațiilor de stat care exercită numai funcții pur

profesionale sau tehnice, cu excepția cazurilor cînd aceste persoane, concomitent cu

îndeplinirea funcțiilor, sunt învestite și cu funcții de ordin administrativ, de dispoziție

sau organizatorico-economice.

La momentul săvîrșirii acțiunilor imputate erau în vigoare prevederile art.328 Cod

penal, în redacția Legii din 2002, reieșind din care era sancționat de legea penală

excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvîrșirea de către o

persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

Prin urmare, Conișescu Andrei, deținînd funcția de consultant principal al

Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului Republicii Moldova, nu întrunea

8

calitățile unei persoane cu funcții de răspundere, iar prin aceasta el nu poate fi subiectul

infracțiunii prevăzute de art.328 Cod penal în redacția Legii din 2002.

Totodată, art.328 Cod penal în redacția Legii din 2012, care prevede răspundere

pentru săvîrșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice, a intrat în vigoare începînd cu 03 februarie 2012 și

această normă nu are putere retroactivă asupra situației care a avut loc în luna iulie

2010.

Astfel, instanța de apel a conchis că Conișescu Andrei nu este subiectul

infracțiunii imputate, prin urmare fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii în vigoare la data săvîrșirii acestora.

Mai mult ca atît, presupusele acțiuni ilegale ale inculpatului au fost considerate și

apreciate ca fiind absolut legale și întemeiate, venite să combată monopolizarea genului

de activitate respectiv și că amendamentele date au fost votate în ședința Parlamentului

corect, avînd ca temei scrisoarea oficială a Președintelui Comisiei buget, economie și

finanțe nr.CEB 576 din 21.09.2010, dl. Veaceslav Ioniță, care a indicat despre

caracterul legal al modificărilor operate și care a confirma că aceste modificări au fost

cunoscute de d-lui. Or, prin aceasta se combate versiunea acuzării despre acționarea

unipersonală a inculpatului, precum și că modificările introduse de acesta nu au fost

cunoscute de alte persoane responsabile.

De asemenea, instanța a apreciat ca fiind nefondat și prejudiciul imputat lui

Conișescu Andrei care a fost cauzat, deoarece, pentru ca un prejudiciu să fie coroborat

cu o faptă, acesta trebuie să fie real, însă, din materialele cauzei reiese că acest

prejudiciu a fost unul ipotetic, dat fiind că, modificările aduse legii prin acțiunile

imputate inculpatului - prevederile pct. 1 lit. e) din Anexa la Legea 176/2010, au fost

declarate ca fiind neconstituționale prin Hotărîrea Curții Constituționale nr. 5 din

18.02.2011. Ulterior, Parlamentul a adoptat Legea nr. 42 din 17.03.2011 cu privire la

modificarea anexei la Legea M.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător, prin care s-a revenit la situația de pînă la

10.08.2010, deci efectele Legii 176/2010 nu au cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice.

Mai mult, întreprinderile și instituțiile în privința cărora au fost aplicate

prevederile pct.l lit. e) din Anexa la Legea 176/2010, au fost obligate să efectueze

recalculările corespunzătoare și să achite în bugetul de stat diferența la taxe, care s-a

produs. Acest fapt a fost confirmat și prin hotărîri irevocabile ale instanțelor de judecată,

prin care s-a dispus încasarea în bugetul de stat a sumelor restante.

În cazul dat acțiunile lui Conișescu Andrei de fapt reprezintă o activitate de

înscriere de către un funcționar al autorității publice care nu este persoană cu funcție de

răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor

9

astfel de documente, însă, Colegiul Penal este în imposibilitate de ai modifica învinuirea

și de a recalifica acțiunile inculpatului în prevederile art.332 alin.(1) Cod penal în

redacția Legii din 2002, or potrivit art. 325 alin.(1) Cod procedură penală judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Este de menționat și faptul că art.332 alin. (1) Cod penal în redacția Legii din

2002, care era în vigoare la data săvîrșirii acțiunilor, prevede răspundere pentru falsul

în acte publice doar dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interes material sau din alte

interese personale.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea

acesteia și rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului indică că instaneța de apel nu a apreciat probele prezenate

de către acuzare prin prisma art.101 Cod de procedură penală, care confirmă, pe deplin,

vina inculpatului în comiterea infracțiunii impuatate, de asemenea instanța de apel nu

s-a expus în nici un fel asupra motivelor desfășurate de către acuzare în susținerea

apelului precum și a învinuirii.

numele inculpatului Andrei Conișescu care a solicitat respingerea acestuia ca fiind

neîntemeiat pe motiv că hotărîrile sunt întemeiate și legale, iar faptul comiterii de către

Andrei Conișescu a infracțiunii imputate este neconfirmat, adică în acțiunile lui nu

persistă careva semne caracteristice ale respectivei componențe de infracțiune,

învinuirea fiindu-i ilegală, în baza unor presupuneri.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate, cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze parțial sau total, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărîri ilegale.

În corespundere cu art. 448 Cod de procedură penală instanța de recurs, judecînd

recursul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din

dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

10

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor nominalizate, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar nepronunțarea instanței de

apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

astfel decizia urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, din următoarele considerente:

În primul rînd, Colegiul reține, că la examinarea cauzei instanța de apel nu a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99-101 Cod procedură penală,

nu a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de acuzare, nu le-a verificat

minuțios, prin prisma pertinenței, concludentei, iar în ansamblul, din punct de vedere al

coroborării lor, nu a apreciat fiecare probă separat adusă de procuror în susținerea

învinuirii și nu s-a expus în mod convingător de ce respinge aceste probe.

În speță, soluția de respingere a apelului declarat de procuror este neargumentată

și necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atît a primei instanțe, cît și a celei de apel, în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, în cazul în care instanța

de apel a respinge apelul procurorului, decizia urmează să cuprindă analiza probelor pe

care s-a bazat instanța și pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele

urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe. La fel, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar și poate administra, la cererea părților, orice probe noi pe

11

care le consideră necesare, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, care au fost

indicate de către ultimul și în apel, rezultă că instanța de apel și-a argumentat soluția

superficial privitor la respingerea și aprecierea critică a mai multor probe ale acuzării.

Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu a verificat minuțios

probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și nu au fost

supuse analizei în coroborare, la baza deciziei adoptate fiind reținute aceleași probe care

au fost cercetate de instanța de fond și doar enumerate în decizie, neexaminînd sub

toate aspectele hotărîrea primei instanțe.

Tot aici, Coelgiul referindu-se la examinarea cauzei în instanța de fond

menționează că potrivit procesului verbal al ședinței de juedacată au fost date citirii un

șir de probe care nu sunt reflectate în sentință și asupra cărora instanța de fond nu s-a

expus, nu a indicat motivele pentru care respinge aceste probe aduse în sprijinul

învinuirii, ca de alt fel cum a procedat și instanța de apel la rîndul său, neexpunîndu-se

asupra respingerii probelor acuzării, întemeindu-și decizia în exclusivitate pe poziția

apărării și doar pe declarațiile inculpatului Conișescu Andrei, evitînd să se expună sau

s-a expus declarativ asupra raportului Comisiei parlamentare de anchetă privind

elucidarea circumstanțelor votării și semnării Legii nr.176 din 15.07.2010 pentru

modificarea și completarea Legii nr.451-XV din 30.07.2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător, precum că acesta nu confirmă în nici un fel

vinovăția inculpatului.

Colegiul reține că, instanța de apel făcînd referire la declarațiile martorilor, la

general s-a expus asupra acestora, precum că nu se confirmă vinovăția inculpatului

Conișescu Andrei, fără a intra în esența lor.

De asemenea, instanța de apel expunîndu-se în decizie prin fraza: ”…. presupusele

acțiuni ilegale ale inculpatului au fost considerate și apreciate ca fiind absolut legale

și întemeiate, venite să combată monopolizarea genului de activitate respectiv și că

amendamentele date au fost votate în ședința Parlamentului corect, avînd ca temei

scrisoarea oficială a Președintelui Comisiei buget, economie și finanțe nr.CEB 576 din

21.09.2010, dl. Veaceslav Ioniță, care a indicat despre caracterul legal al modificărilor

operate și care a confirma că aceste modificări au fost cunoscute de d-lui. Or, prin

aceasta se combate versiunea acuzării despre acționarea unipersonală a inculpatului,

precum și că modificările introduse de acesta nu au fost cunoscute de alte persoane

responsabile.”, a evitat declarațiile martorului Ionință Veaceslav date în instanța de

fond potrivit cărora, acesta confirmă ca amendamentul în plen nu a fost votat și a semnat

legea fără să citească, avînd încredere în consultantul responsabil, iar conform

raportului Comisiei parlamentare de anchetă la întrebarea concretă a comisiei, dacă

introducerea amendamentului în textul legii a fost sau nu coordonată cu președintele

comisiei Ioniță, atît Conișescu, cît și Ioniță la aceste întrebări au răspuns evaziv.

12

În aceiași ordine de idei Colegiul reține, că potrivit raportului de anchetă s-a

constat că scrisoarea Guvernului din 01 septembrie 2010, semnată de Prim-ministru

Vladimir Filat, este adresată Parlamentului, iar răspunsul din numele Președintelui

Comisiei buget, economie și finanțe nr.CEB 576 din 21.09.2010, dl. Veaceslav Ioniță,

a fost efectuat cu depășirea atribuțiilor și anume în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit.

g) din Regulamentul Parlamentului, Președintele parlamentului reprezintă Parlamentul

în relații cu Președintele RM și Guvernul.

Astfel, în urma audierilor petrecute în comisie cît și în cadrul procesului penal

martorii au formulat mai multe răspunsuri și au făcut mai multe declarații care se

contrazic reciproc cît și cu prevederile Regulamentului, instrucțiunii privind lucrul cu

documentele în Paramentul RM, contradicții care nu au fost înlăturate de către instanța

de apel.

În acest context, Colegiul penal menționeză prevederile art. 100 alin. (4) și art.

101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, cît și doctrina juridică națională, potrivit

căreia, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strînse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării

atît datele de fapt, cît și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică

atît prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cît și printr-o

analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

În al doilea rind, Colegiul atestă că, instanța de apel de fapt preluînd motivarea

sentinței de achitare, a preluat și contradicțiile acesteia și anume prin faptul că inițial

se indică: ”…. presupusele acțiuni ilegale ale inculpatului au fost considerate și

apreciate ca fiind absolut legale și întemeiate….” ulterior se menționează „…în cazul

dat acțiunile lui Conișescu Andrei de fapt reprezintă o activitate de înscriere de către

un funcționar al autorității publice care nu este persoană cu funcție de răspundere, în

documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de

documente, însă, Colegiul Penal este în imposibilitate de ai modifica învinuirea și de

a recalifica acțiunile inculpatului în prevederile art.332 alin.(1) Cod penal în redacția

Legii din 2002, or potrivit art. 325 alin.(1) Cod procedură penală judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.” Prin urmare, nu este clară poziția

instanțelor de fond care, pe de o parte se referă la legalitatea acțiunilor inculpatului și

tot aici indică la ilegalitatea acțiunilor lui și încadrarea greșită a acestora în baza art.328

Cod penal, făcînd trimitere doar la actul de învinuire.

În al treilea rînd, instanța de recurs remarcă că de către instața de apel s-au luat

în considerație afirmațiile inculpatului precum că acesta la momentul comiterii

13

infracțiunii nu era persoană cu funcție de răspundere, însă concomitent omite faptul că

prin declarațiile menționate se prezumă că ultimul tacit recunoaște faptul comiterii

acțiunilor ilegale de care este învinuit, dar își exprimă dezacordul, motivînd că nu era

subiect al infracțiunii.

Tot la acest capitol, Colegiul reține pripită achitare a inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate din motiv că la momentul săvîrșirii acțiunilor erau în vigoare

prevederile art.328 Cod penal în redacția Legii din 2002, potrivit cărora era sancționat

de legea penală excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvîrșirea

de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice, iar Conișescu Andrei, deținînd funcția de consultant

principal al Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului Republicii Moldova,

nu întrunea calitățile unei persoane cu funcții de răspundere, și de aceea el nu poate fi

subiectul infracțiunii prevăzute de art.328 Cod penal în redacția Legii din 2002.

În acest context Colegiul reține:

a) într-adevăr la momentul săvîrșirii pretinsei infracțiuni art.328 Cod penal

nu prevedea noțiunea de „persoană publică”, deoarece art.328 alin.(l) Cod penal în

redacția din 24.12.2008 prevedea săvîrșirea de către o persoană cu funcție de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotit de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

situație menționată în decizia Curții de Apel. De rînd cu aceasta, în contextul dat,

instanța de apel omite cu desăvîrșire să se expună asupra adresării secretarului general,

Președinte al Comisiei de disciplină Adrian Fetescu către Președintele Parlamentului

RM Domnului Marian Lupu din 18.11.2011, unde se specifică că Andrei Conișescu,

consultant principal în Comisia economie, buget și finanție a încălcat normele de

conduită a funcționarului public în exercitarea funcției publice, atribuții ce cad și sub

incidența legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 –

XVI din 04.07.2008 (f.d.149-151, v.2).

Totodată de către instanță s-a evitat, după cum a fost deja menționat mai sus,

expunerea și analiza concluziilor raportului Comisiei parlamentare de anchetă din

15.07.2010 care expres indică: „…Procesul de contrasemnare a purtat un caracter

iresponsabil, acesta fiind consecința organizării nesatisfacătoare a activității

Parlamentului și Secretariatului Parlamentului de către Președintele Mihai Ghimpu și

Secretarul General al Pralamentului Adrian Fetescu. Există lacune și omisiuni în

Instrucțiunea privind lucrul cu documentele în parlamentul RM, care necesită

modificată, indicînd o procedură clară de lucru cu documentele, stabilind expres

ordinea în care trebuie să fie semnat un document, numele semnatarilor, semnătura,

data și responsabilitatea fiecărui etc. Lipsesc reglementările în actele interne ale

14

Aparatului Președintelui, care sunt depășite de timp, precum și fișele de post ale

funcționarilor Aparatului, care ar reglementa clar responsabilitatea în procedura de

verificare a constituționalității legilor venite spre promulgare…”

În același context, Colegiul mai indică și asupra faptului că instanțele în general

nu s-au referit la modalitatea de numire în funcția de consultant principal al Comisiei

economie, buget și finanțe a Parlamentului Republicii Moldova a lui Conișescu Andrei,

or nu a fost supus vizionării și cercetării Ordinul Președintelui Parlamentului SC-2 nr.5

din 01 februarie 2010 precum și fișa de post a ultimului, care ar fi permis a concluziona

despre împuternicirile și statutul acestuia.

b) art.123 alin. 1) Cod penal în vigoare în trecut și în prezent, prin „persoană

cu funcție de răspundere” se înțelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituție,

organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se

acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în

virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-

economice;

c) modificările efectuate la art.328 Cod penal raportat la prevederile art.123

alin.(2) Cod penal, prin „persoană publică" se înțelege: funcționarul public, inclusiv

funcționarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al

serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice, altă

persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul autorităților publice

autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor

persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de

demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele

acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public, Astfel, după

modificările art.123 Cod penal (din 03.02.2012) cu substituirea sintagmei „ persoanei

cu funcție de răspundere” cu sintagma „persoană publică” nu influențează calitatea

persoanei, subiecții menționați și-au păstrat statutul special de „persoană publică”,

potrivit cărora legiuitorul, ulterior a prevăzut tragerea la răspundere penală în baza

art.328 Cod penal;

d) indiferent de calitatea persoanei în sensul art.328 și 123 Cod penal, oricine

din subiecții menționați poară răspundere pentru ansamblul atribuțiilor și obligațiilor

stabilite prin Constituția Republicii Moldova și alte acte normative în conformitate cu

instrucțiunile de serviciu, iar modificările efectuate la art.328 Cod penal nu

discriminează acțiunile inculpatului.

În al cincilea rînd, Colegiul atestă eronată concluzia instanței de apel referitor la

prejudiciul imputat lui Conișescu Andrei, or, întreprinderile și instituțiile în privința

cărora au fost aplicate prevederile pct.l lit. e) din Anexa la Legea 176/2010, au fost

obligate să efectueze recalculările corespunzătoare și să achite în bugetul de stat

diferența la taxe, care s-a produs. Acest fapt a fost confirmat și prin hotărîri irevocabile

15

ale instanțelor de judecată, prin care s-a dispus încasarea în bugetul de stat a sumelor

restante. Prin urmare acțiuni benevole, în sensul achitării în bugetul de stat a diferenței

la taxe, care s-a produs, din partea întreprinderilor și instituțiilor menționate nu s-au

întrevăzut.

În concluzie, Colegiul constată, că instanța de apel și-a argumentat soluția de

condamnare fără să aprecieze fiecare probă în parte și să se expună asupra admisibilității

sau inadmisibilității acesteia, și deși instanța de apel a menționat prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a respectat anume

aceste prevederi la adoptarea deciziei recurate.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a susținut o

poziție eronată a instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptînd niște

concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor precum și

probelor materiale expuse mai sus.

În speță, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei

probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererea de apel, în baza evaluării

proprii, juste, a probelor administrate în cadrul urmăririi penale, a celor readministrate

în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești

și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților la această fază

procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția sau nevinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptelor acestuia. În viziunea Colegiului, erorile

procesuale admise de către Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală -– că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel, or nepronunțarea asupra motivelor invocate în apel echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului și în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu

rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod procedură penală, întrucît o

asemenea eroare juridică nu poate fi corectată în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care expres prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel, să țină cont de

motivele casării hotărîrii recurate indicate în decizia instanței de recurs, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate

cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

16

înaintate, și ca urmare să se expună în modul cuvenit asupra prezenței sau lipsei

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont și de prevederile Hotărîrilor Plenului

Curții Supreme de Justiție și ca urmare să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată

potrivit prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Conișescu Andrei și

dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

17