2ra-3821/13 — încasarea sumei restante, penalității, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată

prima instanță: I.Timofei dosarul nr. 2ra-3821/13

instanța de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican

Î N C H E I E R E

18 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Novac

Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ceban

Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Tatiana

împotriva companiei internaționale de asigurări ,,Asito” SA, Parcului de troleibuze

nr.1, intervenient accesoriu Beiu Oleg privind încasarea sumei restante, penalității,

dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2013 prin care s-a respins

apelul declarat de Ceban Tatiana și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 15 octombrie 2012,

c o n s t a t ă

La 02 iunie 2010 Ceban Tatiana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva companiei internaționale de asigurări ,,Asito” SA, Parcului de troleibuze

nr.1, intervenient accesoriu Beiu Oleg privind încasarea sumei restante, penalității,

dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28 august 2009 în urma

accidentului rutier ce s-a produs în mun. Chișinău str. Constituției, a fost deteriorat

autoturismul de marca Toyota Camry cu n/î K AM 709, care-i aparține cu drept de

proprietate. Accidentul rutier s-a produs din vina lui Beiu Oleg care conducea în

calitate de șofer troleibuzul ZIU 9 cu nr. 1220, ce aparține cu drept de proprietate

Parcului de troleibuze nr.1, și care deținea un certificat de asigurare obligatorie de

răspundere civilă eliberat de CIA „Asito” SA cu seria AA nr. 2412534. Vinovăția lui

Beiu Oleg a fost stabilită prin decizia administrativă nr. MAI01042857.

Mai menționează reclamanta că automobilul de model Toyota Camry cu n/î K

AM 709, a fost asigurat conform contractului de asigurare facultativă auto-casco nr.

1

2009-04-0284 din 07.07.2009, în proporție de 48 % la SAR „Donaris Group” SA, iar

ca rezultat al declarării cazului accidentului companiilor de asigurare, la 01.09.2009

automobilul Toyota Camry a fost examinat de reprezentantul CIA „Asito”SA,

reprezentantul SAR „Donaris Group" SA și participanții accidentului rutier.

Ambele companii de asigurare au perfectat actele necesare și au pornit dosarele de

daune, iar întru respectarea obligațiunilor contractuale SAR „Donaris Group” SA a

plătit despăgubirea de asigurare în proporția sumei asigurate în sumă de 11 380,23 lei.

La 25.03.2010 CIA „Asito” SA a achitat către SAR „Donaris Group'" SA suma

de 10 435,69 lei și astfel CIA „Asito” SA și-a onorat obligațiunile sale față de SAR

„Donaris Group”SA. La adresarea de a încasa partea de 52% a despăgubirii de

asigurare, CIA „Asito" SA a comunicat că, prin plata trecută către SAR „Donaris

Group” SA prejudiciul a fost achitat integral.

Consideră reclamanta că, CIA „Asito” SA este în întîrzierea achitării despăgubirii

de asigurare din 02.12.2009 și prin urmare compania de asigurare urmează să achite și

o dobîndă de întîrziere.

Suplimentar reclamanta a indicat că, conform contului prezentat de către păgubit

de la stația autorizată pentru efectuarea lucrărilor de reparații, prejudiciul este estimat

la suma de 29 636,00 lei, dintre care 13 298 lei lucrări și 16 338 piese de schimb, suma

de 11 380 lei au fost achitați de SAR „Donaris Group” SA, prin urmare prejudiciul a

fost acoperit la 38,40%.

Reclamanta a mai indicat că existau mai multe divergențe în privința cuantumului

despăgubirii de asigurare, a fost solicitată numirea unei expertize la Centrul Național

de Expertize Judiciare. Experții au solicitat prezentarea mijlocului de transport pentru

examinare, și pe motiv că automobilul a fost reparat și înstrăinat, prezentarea acestuia

a fost imposibilă.

De asemenea, a indicat că, pentru a nu tergiversa examinarea cauzei, a apelat la

serviciile SRL „Salikhov Consalting” pentru aprecierea și stabilirea cuantumului

prejudiciului, care în opinia companiei respective constituie suma de 24 332 lei, iar

uzura constituie 2 407,62 lei.

Pe parcursul judecării cauzei a fost dispusă efectuarea expertizei merceologice,

conform raportului de expertiză nr. 1780 din 15.08.2011 întocmit de Centrul Național

de Expertize Judiciare, suma prejudiciului material cauzat posesorului automobilului

de model ,,Toyota Camry” n/î KAM 709 constituie 27 185 lei.

Cere reclamanta, inclusiv prin cererea de modificare a cerințelor, încasarea de la

CIA „Asito" SA a sumei restante de 15 804,77 lei, penalității în sumă de 2 844,85 lei,

dobînzii de întîrziere în sumă de 3 327,88 lei, încasarea de la ÎM „Regia Transport

Electric mun. Chișinău" a sumei uzurii de 2 450,70 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 octombrie 2012, cererea

de chemare în judecată a fost admisă parțial, fiind încasa de la CIA,,Asito”SA în

beneficiul Tatianei Ceban suma de 6 075 lei cu titlu de prejudiciu material format din

diferența dintre suma prejudiciului material stabilit de către unitatea specializată

convenită de toate părțile cointeresate și suma achitată anterior asigurătorului de

bunuri. În rest acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Ceban Tatiana a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2013 s-a respins apelul declarat

de Ceban Tatiana și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15

octombrie 2012.

La 05 septembrie 2013 Ceban Tatiana a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea dispozițiilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În susținerea recursului s-a invocat netemeinicia și ilegalitatea hotărîrilor

instanțelor de judecată ca fiind emise cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material, precum și interpretarea eronată a legii.

Susține recurenta drept neîntemeiate concluziile instanțelor de judecată precum că

părțile au convenit că evaluarea costului reparației va fi efectuată la unitatea

specializată ,,Autocomfix”SRL, deoarece la dosar lipsește o atare convenție. Iar

conform procesului-verbal de constatare a daunelor din 01.09.2009, întocmit de

CIA,,Asito” SA, părțile au semnat doar că au luat cunoștință și acceptă rezultatul

examinării, pagubele constatate, estimarea costului real al autovehiculului, cît și

prevederile pct. 4 și 5 din procesul-verbal.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în

cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ceban Tatiana

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

3

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care

nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ceban Tatiana este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că instanțele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu

respectarea normelor de drept material și procedural, și apreciind probele administrate

în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunțat o hotărîre legală și

întemeiată.

Argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului,

deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Instanța de recurs menționează și faptul că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, deasemenea recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în

mod direct starea de lucruri.

Astfel, reieșind din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că atît

prima instanță, cît și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au

verificat și apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept

material și procesual, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ceban

Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ceban Tatiana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Novac

Judecătorii Tatiana Vieru

Valentina Clevadî

5