- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 martie 2023
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
Horvatovich împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE HORVATOVICH c. HUNGARY (Documentul nr. 12141/16) JUDGMENT STRASBOURG 9 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Horvatovich c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková , Președintele Péter Paczolay, Gilberto Felici , judecători și Liv Tigerstedt, Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 12141/16) împotriva Ungariei depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 29 februarie 2016 de către un național maghiar, dl Péter László Horvatovich („reclamantul”), născut în 1972 și locuiește în Groningen, reprezentat de D.A.
Karsai, avocat practicant în Budapesta; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul maghiar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției; observațiile părților; după ce a deliberat în particular la 14 februarie 2023, emite următoarea hotărâre, adoptată la această dată: Cazul se referă la plângerea reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție, potrivit căreia autoritățile maghiare nu au pus în aplicare deciziile privind drepturile de contact cu fiica sa. La 24 octombrie 2002, Curtea de district Budapesta II și III a dizolvat căsătoria reclamantului cu A. și a aprobat acordul părților cu privire la drepturile de custodie în ceea ce privește fiica cuplului, B, născut în 1997. În conformitate cu termenii acordului, reclamantul a fost acordat contact cu B. în fiecare al doilea weekend și în timpul sărbătorilor de Crăciun și a fost autorizat să sune la B. în fiecare joi.
Autoritatea de Supraveghere a districtului Budapesta II („Autoritatea de Gardiene”) a amendat ulterior A. în cel puțin două ocazii pentru a nu fi respectat termenii acordului. Reclamantul nu a avut nici un contact cu fiica sa între 1 septembrie 2005 și 8 La 29 august 2011, Curtea de District Budapesta II și III a constatat că A. este vinovat de a pune în pericol un minor și a eliberat-o cu un avertisment. Se pare că ulterior întrunirile dintre reclamant și fiica sa au avut loc în mod regulat. La 27 decembrie 2012 B. nu a apar la o întâlnire programată cu tatăl ei și la 18 ianuarie 2013 reclamantul a depus o cerere de executare la Autoritatea de Garantări. Autoritatea de Garantărie a auzit de la A. și B. de mai multe ori.
A decis să suspende procedura la 2 iulie 2013 de când A. a depus o cerere de modificare a drepturilor de contact ale reclamantului. În urma apelului reclamantului, Autoritatea Guvernamentală din Budapesta a anulat decizia de primă instanță și a ordonat Autorității de Garantări să continue procedura de punere în aplicare la 18 noiembrie 2013. Între timp, reclamantul a depus o cerere de punere în aplicare în ceea ce privește o vizită care ar fi trebuit să aibă loc la 1 iunie 2013; procedurile de aplicare au continuat în ceea ce privește ambele cereri.
În paralel, reclamantul a introdus o procedură care solicită plasarea copilului sub protecție temporară în două ocazii (2 august 2013 și 10 Iunie 2014). Prima cerere a fost respinsă și nici o decizie finală nu a fost luată în al doilea set de proceduri până la data de 8 decembrie 2015. La 29 iulie 2014 a fost numit un psiholog expert în legist pentru a efectua o evaluare psihologică a A. și B. Un nou expert a fost numit la 28 ianuarie 2015 deoarece B. nu a respectat măsura. La 6 iulie 2015, un psiholog legist a efectuat o evaluare psihologică a B. și a reclamantului. La 9 iulie 2015, Autoritatea de Tutelă a ordonat părților să participe la procedurile de mediere. 10. La 1 septembrie 2015, Autoritatea de Garantie a întrerupt procedura de executare de la B. avea 18 ani.
În acest moment, reclamantul nu a avut nici un contact cu fiica sa timp de trei ani. 11. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că autoritățile interne Curtea constată că această plângere nu este, în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive, admisibilă. 13. Deși art. 8 nu conține cerințe procedurale explicite, procesul decizional implicat în măsurile de interferență trebuie să fie corect și să asigure respectarea corespunzătoare a intereselor protejate de art. 8 (a se vedea Fernández Martínez c. Spania) [GC], nr. 56030/07, § 147, CEDH 2014 (extracte)]. Principiile relevante în ceea ce privește procedurile referitoare la relația unui părinte cu copilul său au fost rezumate, printre altele, în T.C.
c. Italia (n. 54032/18, §§ 57-58, 19 mai 2022). 14. Curtea consideră că întrebarea decisivă din acest caz este dacă autoritățile maghiare își îndeplinesc sau nu datoria de a acționa rapid și de a exercita o diligență excepțională pentru a facilita aplicarea modalităților de contact prevăzute în hotărârile judecătorești. 15. Curtea observă că hotărârea Curții de District privind acordurile de contact a fost în vigoare, dar nu a fost pusă în aplicare începând cu 27 decembrie 2012 (data de la care reclamantul a fost în măsură să își exercite drepturile de contact în ceea ce privește fiica sa) până când B. a ajuns la vârsta adultă. Ianuarie 2013 dar a fost suspendată aproape șase luni mai târziu de către Autoritatea de Gardiene.
În plus, în ciuda instrucțiunilor autorității de a doua instanță de a continua procedura, singurele măsuri procedurale pe care Autoritatea de Garanție pare să le fi luat auzul B. Într-o ocazie și ordonând părților să participe la medierea, la mai mult de trei ani de la deschiderea procedurii. Autoritatea de Gardienți a comis, de asemenea, un aviz de experți psihologici care, din nou, a fost depus doar în cadrul procedurii cu privire la B. aproximativ trei ani. Nu s-a făcut nici o încercare de aplicare și nici o decizie finală nu a fost luată în acest caz până la 1 septembrie 2015, atunci când procedurile au fost întrerupte în totalitate, B. fiind ajunsă la adultă. În acest moment, reclamantul nu a avut nici un contact cu fiica sa de aproape trei ani.
17. După cum s-a demonstrat în acest caz, întârzierile procedurii interne s-au dovedit decisive pentru viitoarele relații ale reclamantului cu fiica sa și, prin urmare, au avut o calitate specifică de irreversibilitate. Durerea considerabilă a timpului pentru care acordul de contact a rămas neexecut a frustrat drepturile reclamantului și, în cele din urmă, a însemnat că trecerea timpului a dus la de facto 18. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea concluzionează că autoritățile naționale nu au luat toate măsurile care ar putea fi necesare în mod rezonabil pentru aplicarea drepturilor de contact ale reclamantului. 19. Prin urmare, Curtea constată că a existat o încălcare a art. 8 din Convenție.
Reclamantul a solicitat 20 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 5,200 EUR plus TVA în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 21. Guvernul a contestat aceste afirmații. 22. Curtea constată că reclamantul trebuie să fi susținut unele morale. prejudiciu material, care nu este suficient de compensate de constatarea unei încălcări a Convenției. Evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, îi acordă suma de 8.000 EUR plus orice impozit care poate fi taxabil. 23. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil acordarea de 4000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 8.000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 4000 EUR (patru mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție.
Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 9 martie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF HORVATOVICH v. HUNGARY (Application no. 12141/16) JUDGMENT STRASBOURG 9 March 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Horvatovich v. Hungary, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková , President , Péter Paczolay, Gilberto Felici , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 12141/16) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 29 February 2016 by a Hungarian national, Mr Péter László Horvatovich (“the applicant”), born in 1972 and living in Groningen, who was represented by Mr D.A.
Karsai, a lawyer practising in Budapest; the decision to give notice of the application to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice; the parties’ observations; Having deliberated in private on 14 February 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The case concerns the applicant’s complaint under Article 8 of the Convention that the Hungarian authorities had failed to enforce decisions in relation to his contact rights with his daughter.
On 24 October 2002 the Budapest II and III District Court dissolved the applicant’s marriage with A. and approved the parties’ agreement about custody rights concerning the couple’s daughter, B, born in 1997. Under the terms of the agreement the applicant was granted contact with B. every second weekend and during the Christmas holidays and was allowed to call B. every Thursday. The Budapest II District Guardianship Authority (“the Guardianship Authority”) subsequently fined A. on at least two occasions for not having complied with the terms of the agreement. The applicant did not have any contact with his daughter between 1 September 2005 and 8 April 2007. On 29 August 2011 the Budapest II and III District Court found A. guilty of endangering a minor and issued her with a warning. It appears that subsequently meetings between the applicant and his daughter took place regularly.
On 27 December 2012 B. failed to appear at a scheduled meeting with her father and on 18 January 2013 the applicant lodged an enforcement request with the Guardianship Authority. The Guardianship Authority heard from both A. and B. several times. It decided to suspend the proceedings on 2 July 2013 since A. had lodged a request that the applicant’s contact rights be amended.
Following an appeal by the applicant, the Budapest Governmental Authority overturned the first-instance decision and ordered the Guardianship Authority to continue the enforcement proceedings on 18 November 2013. Subsequently, A. was heard once by the Guardianship Authority.
In the meantime, the applicant had lodged an enforcement request in respect of a visit that should have taken place on 1 June 2013; enforcement proceedings continued in respect of both requests.
In parallel, the applicant had brought proceedings seeking the child’s placement under temporary protection on two occasions (2 August 2013 and 10 June 2014). The first request was dismissed, and no final decision was taken in the second set of proceedings until after 8 December 2015.
On 29 July 2014 a forensic expert psychologist was appointed to carry out a psychological assessment of A. and B. A new expert was appointed on 28 January 2015 because B. had not complied with the measure.
On 6 July 2015 a forensic psychologist carried out a psychological evaluation of B. and the applicant.
On 9 July 2015 the Guardianship Authority ordered the parties to participate in mediation proceedings.
On 1 September 2015 the Guardianship Authority discontinued the enforcement proceeding since B. had turned eighteen years old. At that point the applicant had had no contact with his daughter for three years.
The applicant complained under Article 8 of the Convention that the domestic authorities had failed to make sufficient efforts to enforce the contact arrangement in respect of his daughter, in breach of his right to respect for his family life.
THE COURT’S ASSESSMENT
12. The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
While Article 8 contains no explicit procedural requirements, the decision-making process involved in measures of interference must be fair and ensure due respect for the interests safeguarded by Article 8 (see Fernández Martínez v. Spain [GC], no. 56030/07, § 147, ECHR 2014 (extracts)). The relevant principles in respect of proceedings concerning a parent’s relationship with his or her child have been summarised in, inter alia, T.C. v. Italy (no. 54032/18, §§ 57-58, 19 May 2022).
The Court considers that the decisive question in the present case is whether or not the Hungarian authorities fulfilled their duty to act swiftly and exercise exceptional diligence to facilitate the enforcement of the contact arrangements set out in the court decisions.
The Court observes that the District Court’s decision on contact arrangements was in force but not implemented from 27 December 2012 (the date from which the applicant was unable to exercise his contact rights in respect of his daughter) until B. reached adulthood.
It also notes that the enforcement proceedings began on 18 January 2013 but were suspended almost six months later by the Guardianship Authority. Furthermore, despite the instruction of the second ‑ instance authority to continue the proceedings, the only procedural measures the Guardianship Authority appears to have taken were hearing B. on one occasion and ordering the parties to participate in mediation, more than three years after the proceedings had been opened. The Guardianship Authority also commissioned a psychological expert opinion which, again, was only submitted in respect of B. some three years into the proceedings. No enforcement attempts were made, and no final decision was taken in the case until 1 September 2015 when the proceedings were discontinued altogether, B. having reached adulthood. At this point the applicant had had no contact with his daughter for almost three years.
As demonstrated by the facts of the case, the delays in the domestic proceedings proved decisive for the applicant’s future relations with his daughter and thus had a particular quality of irreversibility. The considerable length of time for which the contact arrangement remained unenforced frustrated the applicant’s rights and eventually meant that the passage of time led to the de facto determination of the matter.
Having regard to the above considerations, the Court concludes that the national authorities did not take all the steps which could reasonably be required to enforce the applicant’s contact rights.
The Court therefore finds that there has been a violation of Article 8 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
20. The applicant claimed 20,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage and EUR 5,200 plus VAT in respect of costs and expenses incurred before the Court.
The Government contested these claims.
The Court finds that the applicant must have sustained some non ‑ pecuniary damage which is not sufficiently compensated for by the finding of a violation of the Convention. Making its assessment on an equitable basis, it awards him the sum of EUR 8,000 plus any tax that may be chargeable.
Having regard to the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award EUR 4,000 in respect of costs and expenses incurred during the proceedings before the Court, plus any tax that may be chargeable to the applicant. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 8 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 8,000 (eight thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 4,000 (four thousand euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 9 March 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Deputy Registrar President