1ra-317/2016 — art.287 alin.2 lit.b CP

1ra-317/2016 — art.287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-317/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

30 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei Vremea Inga, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iunie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în

cauza penală în privința lui

Vremea Inga Gheorghe,

născută la 13 ianuarie 1985, originară și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Pajurii 13/1, ap. 17.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Vremea Inga a fost condamnată în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal

la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Moraru Dumitru în privința

căruia recurs ordinar nu a fost depus și cauza nu se examinează.

Inga la 01 ianuarie 2013, aproximativ la ora 0500, împreună cu Moraru

Dumitru, s-au deplasat la apartamentul nr. 4 din str. T. Vladimirescu 10/1,

mun. Chișinău, unde, încălcînd grosolan ordinea publică și demonstrînd o

obrăznicie deosebită, fără nici un motiv întemeiat, au inițiat o ceartă cu

1

Ciobanu Oxana, numind-o cu cuvinte necenzurate în prezența altor persoane

existente, după care, intenționat i-a aplicat ultimei lovituri cu palmele peste

diferite regiuni ale corpului.

Totodată, Moraru Dumitru avînd asupra sa un cuțit, intenționat

amenința cu el persoanele prezente, însă în scopul curmării acțiunilor

huliganice ale acestuia, a intervenit Ciobanu Ion, Vanteev Riceard, Vanteeva

Victoria, Ciobanu Oxana, pe care intenționat i-a tăiat peste diferite regiuni ale

corpului și opunea rezistență fizică prin aplicarea loviturilor pe diferite

regiuni ale corpului.

Ca rezultat a acțiunilor violente aplicate de Vremea I. și Moraru D., le-

au fost cauzate cet. Ciobanu O., Ciobanu I., vătămări corporale ușoare, iar lui

Vanteev R., Vanteeva V., vătămări neînsemnate.

inculpatei, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, din motiv că în acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii de

huliganism, posibil ca acțiunile lui Vremea I. să fie încadrate în baza art. 69

alin. (1) Cod contravențional.

Reieșind din declarațiile părților vătămate, a martorilor, inculpatei,

precum și din circumstanțele de fapt stabilite, s-a constatat cu certitudine că

între Vremea I. și partea vătămată Ciobanu O. a existat un conflict și o relație

ostilă anterioară.

Mai mult ca atît, totul s-a început de la faptul că fratele inculpatei

Vremea R., în seara incidentului a fost în ospeție la Ciobanu O., care de fapt

era soția lui, erau în proces de divorț, dar aveau în comun un copil minor, iar

acesta venind cu scopul de a-și felicita feciorul și de ai transmite un cadou, a

fost bătut de către oaspeții părții vătămate Ciobanu O.

Cel mai important moment este că conflictul a început de la martorul

Bumbu L., care a lovit-o prima pe Vremea I. Inculpata nu a perceput ce se

întîmplă, cum au reluat evenimentele, deoarece după ce a fost lovită de

Bumbu L., imediat a fost lovită și de Ciobanu O. care lovea peste tot corpul și

o trăgea și de păr.

Toate aceste circumstanțe denotă un singur lucru că anume părțile

vătămate au avut scopul bine determinat, de a o lovi pe Vremea I.

Astfel, acțiunile inculpatei nu au fost îndreptate asupra încălcării ordinii

publice, aceștia au venit doar cu intenția de a discuta cu Bumbu L., toate

2

evenimentele sau produs în apartament, astfel nicidecum nu pot fi

interpretate ca loc public.

Infracțiunea de huliganism este posibilă numai cu o intenție directă,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică.

În cazul conflictului apărut între inculpați și părțile vătămate toate

aceste elemente lipsesc, atît obiectul juridic special - ordinea publică, cît și

latura subiectivă care este caracterizată prin intenție directă, adică persoana

conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică dorind acest fapt.

Referitor la declarațiile depuse de părțile vătămate, consideră că

urmează a fi apreciate critic, deoarece acțiunile lor au stat la baza inițierii

conflictului, care au fost agresive, violente, dînd dovadă de lipsă de respect

față de bunele moravuri. Instanța a selectat doar unele secvențe din

declarațiile părților vătămate, fără a le da o apreciere amplă.

octombrie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului în numele

inculpatei.

probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatei Vremea I. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2)

lit.b) Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că declarațiile inculpatei precum că ea nu

are nici o vină de cele întîmplate, nu corespund adevărului, sunt mincinoase

și constituie un mijloc de apărare și evitare a pedepsei pentru infracțiunea

comisă, or, declarațiile acesteia sunt combătute prin celelalte probe

administrate în cursul urmăririi penale și cercetate în ședința instanței de fond

și apel.

Argumentul apelantului precum că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, instanța l-a respins, ca

nefondat, deoarece aceste afirmații se combat prin materialele cauzei, precum

și sunt în contradicție cu declarațiile părților vătămate Ciobanu O., Ciobanu I.,

Vanteev R. și a martorului Gontari J., care direct au indicat la inculpata

Vremea I. ca persoana, care la 01.01.2013 împreună cu Moraru D., a încălcat

grosolan ordinea publică și demonstrînd o obrăznicie deosebită au intrat în

apartament, inițiind o ceartă cu Ciobanu O., a numit-o cu cuvinte necenzurate

3

în prezența altor persoane existente, după care, intenționat, i-a aplicat lovituri

cu palmele peste diferite părți ale corpului cet. Ciobanu O., cauzîndu-i

potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 87 din 02.01.2003, vătămări

corporale ușoare.

ordinar avocatul Căpățînă I. în numele inculpatei, care invocînd temeiul de

drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8), 9) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece fapta

inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului a invocat aceleași motive care anterior le-a

menționat în cererea de apel.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă I. în numele inculpatei

Vremea I., considerîndu-l inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, deoarece

recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se

regăsește în prevederile art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursului declarat de avocatul Căpățînă I. în numele

inculpatei Vremea Inga acesta invocă temei de casare a deciziei instanței de

4

apel pct. 8) și 9) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu

este prevăzută de legea penală.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, Colegiul reține că avocatul Căpățînă I. în numele inculpatei,

în recursul declarat critică aprecierea de către instanța de apel a probelor

administrate la caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei

pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Astfel, atît instanța de fond, cît și cea de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Vremea

I. privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal,

să fie întemeiată și legală.

Necătînd la faptul că, inculpata vina nu a recunoscut-o, instanțele de

fond și apel au constatat că vinovăția acesteia pe deplin a fost dovedită prin: -

declarațiile părților vătămate Ciobanu Oxana, Ciobanu Ion, Vanteev Riceard, a

martorului Gontari Janna; - denunțul cet. Vanteeva V. din 01.01.2013, prin care

aceasta solicită atragerea la răspundere a persoanei pe nume Dima, care la

01.01.2013 în urma unui conflict apărut între Ciobanu O., Ciobanu I., Vanteev

R., acesta i-a aplicat lovituri cu cuțitul în diferite regiuni ale corpului părților

5

vătămate, provocîndu-le dureri fizice și leziuni corporale (f.d.7, vol.I); -

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.01.2013 cu planșa fotografică, prin

care s-a cercetat apartamentul nr.4 din str. T. Vladimirescu 10/1, mun.

Chișinău (f.d.8-12, vol.I); - rapoartele de expertiză medico-legale nr. 21, 87, 88, 90

din 02.01.2013 și 04.01.2013, potrivit căreia cet.Vanteev R. și Vanteeva V. le-au

fost cauzate vătămare neînsemnată, iar cet. Ciobanu O. și Ciobanu I., vătămări

corporale ușoare (f.d.32, 63-64, 78-79, 121-122, vol.I).

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și

obiectiv apreciate de instanțele de judecată, confirmă cu certitudine săvîrșirea

de către inculpata I. Vremea a faptelor imputate, care întrunește elementele

infracțiunii de huliganism.

Inculpata atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată a negat

vinovăția, că ar fi comis cu intenție, un act de huliganism în privința părților

vătămate Ciobanu O., Ciobanu I., Vanteev R. și Vanteeva V. Totodată, din

declarațiile părților vătămate rezultă că, Vremea I. a provocat conflictul, care a

trecut într-o ceartă, fapt ce a generat în strigăte, înjurături și aplicare de

lovituri reciproce.

Mai mult ca atît, din declarațiile martorului Gontari J., prietena

inculpatei, rezultă că, “inițiativa de a se duce la Ciobanu O. a fost a inculpatei

Vremea I., care i-a comunicat martorului că: Janna, eu mă duc la Oxana. Ea era

conștientă că se va întîmpla ceva îngrozitor, nefiind de acord ca Inga să plece la

Oxana acasă, însă văzînd că ea era categorică de a merge, a plecat cu ea. Ciobanu O. i-

a spus inculpatei că mai bine să vină în altă zi să se clarifice, iar situația cu Ruslan o

vor discuta a doua zi”. Declarațiile părților vătămate sunt confirmate și prin cele

ale martorului Gontari J. care a confirmat circumstanțele evenimentului din

01.01.2013.

Astfel, inculpata era absolut conștientă de faptul că în apartamentul

respectiv se afla un copil minor, care este nepotul ei.

Concluzia instanțelor de fond și apel privind vinovăția inculpatei în

săvîrșirea infracțiunii de huliganism, în opinia instanței de recurs, este justă și

întemeiată, deoarece legislația în vigoare expres prevede că infracțiunea de

huliganism în afară de prezența acțiunii principale - încălcarea grosolană a

ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii adiacente - acțiune

exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea

cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă

6

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.

Colegiul penal atestă că, infracțiunea de huliganism este posibilă numai

cu o intenție directă, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, fapt stipulat în pct. 3 din hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție

“Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism” nr.4 din 19

iunie 2006, conform căruia prin ordine publică se înțelege un sistem stabil de

relații sociale care asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea

normală a organelor și instituțiilor de stat publice.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice se exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod

grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățeni, prin înjosirea onoarei și

demnității personalității, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice,

zădărnicirea activităților de masă, suspendarea temporară a activității

normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc

etc.

În situațiile de huliganism, făptuitorii înțeleg că încalcă grosolan

ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor cu o

deosebită obrăznicie. Acești făptuitori, nu numai că înțeleg caracterul

infracțional al faptei, dar și doresc săvîrșirea acestor acțiuni și survenirea

consecințelor.

Astfel, argumentele recurentului, precum că nu a fost demonstrată

vinovăția inculpatei în infracțiunea de huliganism (art.287 alin.(2) lit.b) Cod

penal), iar fapta acesteia constituie contravenția administrativă prevăzută la

art. 69 alin. (1) Cod contravențional, adică injuria, sunt neîntemeiate,

deoarece potrivit legislației în vigoare, insultele, loviturile, cauzarea

vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite

în familie, apartament, în privința rudelor, cunoscuților și provocate de

relațiile personale ostile etc., vor fi calificate în baza articolelor Codului penal

ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și sănătății

persoanei.

Însă, în cazurile în care asemenea acțiuni au fost însoțite de o încălcare

grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită

7

lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate drept

huliganism.

Art. 69 alin.(1) CC, prevede injuria adusă în public, adică vorbele sau

faptele care înjosesc onoarea și demnitatea persoanei.

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările avocatului nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate, deoarece acesta urmărește

scopul ameliorării situației inculpatei și stabilirea unei pedepse mai blînde.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției lui Vremea I. în comiterea infracțiunii imputate, iar

temei pentru casarea hotărîrii judecătorești lipsesc.

De asemenea, autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 9) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care inculpata a fost condamnată pentru o faptă care

nu este prevăzută de legea penală.

La capitolul incidenței temeiului invocat de recurent și prevăzut de pct.

9) alin. (1) art. 427 Codul de procedură penală, Colegiul penal relevă că,

condiția esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în

aceea că fapta imputată să fie prevăzută de legea penală ca infracțiune.

Totodată, acest motiv de casare poate fi aplicat și în cazul cînd la momentul

săvîrșirii fapta a fost prevăzută de lege ca infracțiune, însă la momentul

examinării în recurs a încetat a mai fi considerată ca infracțiune, fiind exclusă

din codul penal, fiindcă nu se poate dispune condamnarea pentru o faptă

neîncriminată de lege și nu poate exista pedeapsă fără infracțiune.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către

recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate,

deoarece fapta imputată inculpatei Vremea I. este prevăzută de legea penală

ca infracțiune și anume conform art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca –

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvîrșită de două persoane. De asemenea, instanța de recurs

menționează că fapta săvârșită de către inculpată nu a fost dezincriminată,

neîncetând a mai fi infracțiune și nu a fost exclusă din Codul penal. Prin

urmare, instanța de recurs constată că Vremea I. a fost condamnată pentru o

faptă care este prevăzută de legea penală a Republicii Moldova.

8

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că faptelor

săvîrșite de către Vremea I. li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă,

iar măsura de pedeapsă i-a fost stabilită în limitele sancțiunii normei penale în

baza căreia a fost declarată vinovată, cu respectarea prevederilor art. 61, 75, 90

Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptelor comise, de

persoana vinovatului, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în

numele inculpatei Vremea I., pe motiv că este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă Ion

în numele inculpatei Vremea Inga, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Vremea Inga Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 28 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9