1ra-821/16 — art. 187 alin. 2 CP

1ra-821/16 — art. 187 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-821/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cociu Mihail în numele inculpatului Șucanov Alexandr, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19

noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Șucanov Alexandr Nicolaevici,

născut la 16 februarie 1987, originar și

locuitor al mun. Comrat, str. Pușchin 28,

ap.1;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.01.2014-30.07.2015;

Instanța de apel: 06.08.2012-19.11.2015;

Instanța de recurs: 10.03.2016-06.04.2016,

C O N S T A T Ă :

Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), f)

Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu aplicarea amenzii în mărime de 500 unități convenționale.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Popovici Serghei, însă în privința

acestuia hotărîrile nu se contestă cu recurs ordinar.

Alexandr împreună cu Popovici Serghei, la 06 decembrie 2013, aproximativ la ora

19.45, afîîndu-se în mun. Comrat, pe str. Comsomoliscaia, în raionul aflării DAI

UTA Găgăuzia, l-au văzut pe cetățeanul Manolov Mihail, care avea o geantă și

presupunînd că în geanta acestuia pot fi valori materiale, Șucanov A. și Popovici S.

au împărțit între ei rolurile săvîrșirii infracțiunii. Exercitînd intențiile criminale, ei

au început să-l urmărească pe Manolov M. pînă la stradela Școlinîi, unde Șucanov

A. și Popovici S. s-au apropiat de acesta și i-au pus scurta pe cap și deschis au

sustras de la el geanta de piele de culoare neagră, la prețul de 150 Euro,

echivalentul sumei de 2667 lei, în care era pașaportul și carnetul de serviciu a părții

vătănate, cauzîndu-i acestuia prejudiciu material considerabil, după care Șucanov

A. și Popovici S. cu obiectele sustrase au fugit de la locul infracțiunii.

inculpatului Șucanov Alexandr a declarat apel solicitînd casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința de condamnare în privința lui Șucanov A. a fost emisă de către

instanța de judecată în baza declarațiilor lui Popovici S., date la etapa de urmărire

penală, fiind astfel încălcate prevederile art. 24 alin. (3) și art. 101 alin. (4) Cod de

procedură penală, întrucît de către instanța de judecată au fost luate în considerație

probele, la cercetarea cărora nu toate părțile au avut acces în măsură egală, iar

partea apărării lui Șucanov A. atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul

anchetei judecătorești a fost lipsită de posibilitate de a pune întrebări și de a

concretiza declarațiile lui Popovici S., fapt ce certifică despre încălcarea

principiului nemijlocirii cercetării probelor;

- necătînd la existența contradicțiilor esențiale între declarațiile lui Popovici

S. și Șucanov A., în încălcarea cerințelor art. 113 Cod de procedură penală de către

organul de urmărire penală nu a fost efectuată între ei confruntarea, în urma cărui

fapt partea apărării a fost lipsită de posibilitate de a cerceta aceste declarații,

întrucît din cauza ostilității relațiilor între Șucanov A. și Popovici S., ultimul a

putut să-1 calomnieze pe clientul său;

- apelantul a invocat dezacordul cu concluzia instanței de judecată asupra

faptului că, declarațiile de recunoaștere a vinei a lui Popovici S. coroborează cu

materialele dosarului, inclusiv și cu declarațiile părții vătămate și a martorilor,

precum și cu procesul-verbal de examinare la fața locului, întrucît din declarațiile

părții vătămate Manolov M., a martorilor Draganov I. și Ostrov S. nu rezultă

faptul, că infracțiunea împotriva lui Manolov A., a fost săvîrșită de Șucanov A.;

- sunt contradicții între declarațiile lui Popovici S, Draganov I. și Ostrov S,

iar aceste contradicții nu au fost înlăturate și urmează a fi interpretate în beneficiul

lui Șucanov A., cu atît mai mult că, contradictorialitatea declarațiilor părții

vătămate date în instanța de judecată și în cadrul urmăririi penale, referitor la locul

săvîrșirii infracțiunii, numărul de persoane, precum și necorespunderea lor cu

declarațiile lui Popovici S., dezacordul lor cu alte probe la cauză, explicit și

integral certifică că Șucanov A. nu a săvîrșit fapta care i se încriminează;

- inculpatul nu este obligat să prezinte probe referitor la locul unde s-a aflat

în momentul săvîrșirii infracțiunii, ci partea acuzării trebuie să conteste versiunea

acestuia.

noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința

fără modificări.

4.1. Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a calificat

acțiunile inculpatului Șucanov Alexandr în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal, iar argumentele invocate în cererea de apel sunt neîntemeiate și prin urmare,

vinovăția inculpatului este dovedită prin materialele dosarului cercetate în instanța

de fond și apel.

Instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 24 alin. (3) și art. 101 alin. (4)

Cod de procedură penală, întrucît s-au luat în considerație inclusiv și probele

administrate de către organele competente în cadrul urmăririi penale în

conformitate cu cerințele legislației de procedură penală. De asemenea, Șucanov

A. sau apărătorul lui nu au declarat organului de urmărire penală careva, mai mult,

Șucanov A. a refuzat să dea declarații (f.d. 29, 55).

Colegiul penal a considerat că, instanța de fond întemeiat a declarat

admisibile declarațiile date de către Popovici S. în calitate de bănuit și învinuit, în

prezența apărătorului în cadrul urmăririi penale și care coroborează cu materialele

dosarului, inclusiv și cu declarațiile părții vătămate Manolov M., a martorilor

Draganov I. și Ostrov S., precum și cu procesele-verbale de examinare la fața

locului și prin materialele dosarului, care certifică faptul, că Popovici S. și Șucanov

A. au săvîrșit infracțiunea care i se incriminează.

Totodată, Colegiul penal a fost de-acord cu concluzia instanței de judecată și

anume că, conform declarațiilor inculpatului Șucanov A. referitor la aflarea lui în

alt loc în momentul săvîrșirii infracțiunii, urmează a se referi critic, deoarece aceste

declarații sunt ca un mijloc de apărare de la învinuire și un mod de a evita

răspunderea pentru săvîrșirea infracțiunii încriminate, mai mult ca atît, declarațiile

lui Șucanov A. nu pot sta la baza sentinței, deoarece nu coroborează cu probele

administrate la materialele cauzei, iar declarațiile lui Popovici S. nu influențează

asupra veridicității probelor, nu a fost încălcat dreptul inculpaților la apărare și nu

atrag recunoașterea acțiunilor procedurale ca nevalabile.

De asemenea, instanța de apel a precizat că, din învinuire rezultă elementele

calificative a faptei, de aceea organul de urmărire penală nu a putut să stabilească

anume cine din inculpați a aruncat scurta pe partea vătămată, iar sustragerea genții

nu este o circumstanță care influențează asupra compatibilităților acțiunilor

inculpaților cu intenția direcționată la sustragerea deschisă a bunurilor

proprietarului în grup, de aceea, instanța de recurs a conchis, că argumentul indicat

de către apelant este neîntemeiat și nu lezează careva drept al inculpatului.

Astfel, Colegiul a ajuns la concluzia, că de către instanța de judecată în baza

materialelor dosarului veridic a fost constatat faptul, că toate acțiunile procedurale

a organului de urmărire penală au fost efectuate fără careva încălcări procedurale.

Toate probele administrate și prezentate de către partea acuzării de stat sunt

veridice și întemeiat puse la baza sentinței de condamnare a lui Șucanov A. în baza

art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal.

declarat recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din motivul lipsei în faptele lui a

elementelor infracțiunii.

În motivarea recursului se indică:

- din declarațiile lui Șucanov A. și Popovici S. rezultă o contradicție, iar

organul de urmărire penală era obligat să efectueze o confruntare între cei doi și

reieșind din faptul că, la urmărirea penală Șucanov A. și avocatul său nu au avut

acces la declarațiile lui Popovici S, instanța de judecată nu putea să le pună la baza

sentinței, cu atît mai mult că între declarațiile ultimului și declarațiile părții

vătămate suntr divergențe;

- contradicția depozițiilor părții vătămate date în judecată și în cursul

urmăririi penale referitor la locul săvîrșirii infracțiunii, numărul persoanelor care

au săvîrșit infracțiunea, precum și necorespunderea lor cu depozițiile lui Popovici

S. și cu alte probe, atestă faptul că Șucanov A. nu a săvîrșit infracțiunea

încriminată;

- instanța de apel indicînd la netemeinicia argumentelor apelantului nu

aduce nici o argumentare concluziilor făcute, ci pur și simplu indică că este de

acord cu concluziile instanței de fond;

- concluziile Colegiului penal sunt bazate pe presupuneri, deoarece

conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 12.12.2013, ora 13.10-

13.40, în cursul cercetării a fost depistată o geantă neagră, însă despre locul aflării

genții organului de urmărire penală i-a devenit cunoscut de la martorul Draganov

Ivan la audierea acestuia, care a avut loc între orele 16.00-16.40, adică după trei

ore după depistarea genții, ceea ce reprezintă un dubiu în acest sens și o neclaritate;

- conform actului de învinuire infracțiunea a fost săvîrșită de Șucanov

A. împreună cu Popovici S., însă acuzarea nu a prezentat careva probe că anume

Șucanov A. a aruncat scurta pe capul părții vătămate sau că anume dînsul s-a gîndit

că în geantă pot fi obiecte de valoare și prin urmare, învinuirea nu este detaliată și

încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

pentru respingerea acestuia, deoarece temeiurile invocate au constituit obiect de

examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și pe parcursul judecării cauzei au

fost respectate normele de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, avocatul nu invocă careva

eroare de drept prevăzută la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din

textul acestuia rezultă că autorul solicită achitarea inculpatului și critică decizia sub

aspectul aprecierii eronate a probelor care denotă nevinovăția în comiterea

infracțiunii imputate, ceea ce se încadrează în pct. (8) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de

apel atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte

din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul Șucanov Alexandr nu este vinovat de comiterea infracțiunii

imputate, Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține, că instanța de apel judecînd cauza și verificînd probele

în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, menținînd sentința

instanței de fond.

Latura obiectivă a infracțiunii de jaf are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2) urmările

prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv; 3) legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) modul de

deschis.

În speță, conform materialelor cauzei și declarațiilor date de către partea

vătămată și martori, care coroborează cu declarațiile lui Popovici S., se confirmă

prezența elementelor care constituie latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.

187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal în acțiunile lui Șucanov Al. și tot aici, instanța de

recurs respinge argumentul recurentului ca neîntemeiat, precum că la urmărirea

penală nu s-a efectuat confruntare între inculpat și Popovici S, deoarece Șucanov

Al. a refuzat să dea declarații, fapt confirmat prin procesul-verbal de audiere ca

bănuit și ca învinuit (f.d. 29, 55 Vol. I). Mai mult ca atît, careva demersuri din

partea inculpatului sau a avocatului său prin care să se solicite efectuarea unei

confruntări între cei doi nu au fost depuse, iar conform proceselor-verbale a

ședințelor de judecată din instanța de fond și apel, judecarea cauzei a avut loc în

lipsa lui Popovici S., care a refuzat să se prezinte și în privința căruia a fost intentat

dosar de căutare.

Referitor la motivul invocat în recurs precum că, organul de urmărire penală

a aflat de locul aflării genții de la martorul Draganov Ivan, care a fost audiat în

urma cercetării la fața locului, Colegiul penal precizează că, conform procesului-

verbal de cercetare la fața locului din 12.12.2013 și a tabelului-foto anexat (f.d. 14-

18, Vol. I), se dovedește că geanta neagră, care constituie obiectul infracțiunii, a

fost găsit în urma cercetării de către organul de urmărire penală și prin urmare,

temeiul avocatului se respinge ca neîntemeiat și declarativ.

Totodată, conform învinuirii infracțiunea a fost săvîrșită de către Șucanov

Al. împreună cu Popovici S. și acțiunile acestora corect au fost încadrate în baza

art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, deoarece ambii au calitatea de coautori și în

cazul dat acțiunile comiterii faptei nu se delimitează, deoarece ambii au îndeplinit

integral latura obiectivă a infracțiunii de jaf prin înțelegere prealabilă și prin

urmare, este nefondat motivul recurentului precum că, acuzarea nu a prezentat

careva probe că anume Șucanov A. a aruncat scurta pe capul părții vătămate sau

dacă anume dînsul s-a gîndit că în geantă pot fi obiecte de valoare și învinuirea nu

este detaliată și încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Reiterînd cele menționate, instanța de recurs menține soluția instanței de

apel și conchide că în urma cercetării cauzei penale corect s-a constat că în

acțiunile lui Șucanov Al. este prezentă vinovăția manifestată prin intenție directă

cu stabilirea scopului de cupiditate.

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză.

Prin urmare, argumentele invocate de avocat nu au suport probatoriu și

contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit

instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe

motiv că acesta este vădit neîntemeiat

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cociu Mihail în

numele inculpatului Șucanov Alexandr împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 19 noiembrie 2015, în cauză penală în privința lui

Șucanov Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 27 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun