1ra-403/2016 — art. 165 al.2 lit.d CP

1ra-403/2016 — art. 165 al.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-403/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 iunie 2015

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015,

declarat de avocatul Gheorghe Cobzac, în numele inculpatului

Nigai Nicolai Nicolai, născut la

25 septembrie 1987, originar și locuitor al s. Todirești,

r-nul Anenii Noi, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

în instanța de fond: 08.04.2015 – 18.06.2015,

în instanța de apel: 28.07.2015 – 10.11.2015,

în instanța de recurs: 12.01.2015– 05.04.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Nigai Nicolai a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități turistice și

recrutare de personal pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis, de la reținere, deducându-se durata aflării în arest preventiv din 14 ianuarie

2015 până la 16 ianuarie 2015.

1

N., prin înțelegerea prealabilă cu alte persoane, urmărind scopul de exploatare

sexuală comercială a lui Glod V., prin înșelăciune, folosindu-se de poziția de

vulnerabilitate a acesteia, au recrutat-o, după care, la 12 noiembrie 2014, au

înlesnit transportarea ei în Emiratele Arabe Unite, or. Dubai, prin intermediul

Aeroportului Internațional Chișinău, unde Glod V. a fost adăpostită și supusă

exploatării sexuale comerciale.

Instanța a reținut că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în ședința de

judecată, acesta fiind anunțat în căutare.

În baza probelor administrate, instanța a concluzionat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, transferul,

adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără consimțământul acesteia, în

scop de exploatare sexuală comercială, acțiune săvârșită de mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie achitat.

Apelantul a invocat, că nu au fost prezentate probe care să confirme

vinovăția lui, acuzarea bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate, care

provoacă dubii referitor la veridicitatea lor, această figurând în calitate de parte

vătămată și în alte cauze penale în privința altor persoane, cu aceeași învinuire.

Instanța a neglijat faptul că partea vătămată practică prostituția ca

îndeletnicire, obținând profituri, iar în cazul probării vinovăției, acțiunile

inculpatului urmau a fi calificate în baza art. 220 Cod penal.

Totodată, nu a fost luat în considerație că partea vătămată a confirmat

relațiile anterioare de prietenie cu inculpatul, că ea l-a rugat s-o ajute să plece în

Dubai, existând posibilitatea ca partea vătămată, declarând instanței atât de fluent

și cu precizie în timp, să dea declarații mincinoase.

Astfel, aceasta a indicat că inculpatul a venit la ea, având la el biletul pentru

avion, însă nu a fost elucidat cine a procurat biletul și cine a achitat pentru acesta.

La fel, nu a fost dovedită intenția inculpatului de a obține careva profit și că

acesta a întreprins acțiuni privind constrângerea părții vătămate, într-un mod

oarecare, de a practica prostituția și a-i aduce venituri.

Potrivit sentinței, vina inculpatului a fost probată prin informația de la bancă,

potrivit căreia inculpatul a primit transferuri bănești din Emiratele Arabe Unite, or.

Dubai, această informație fiind interpretată în detrimentul inculpatului.

Instanța nu a ținut cont de perioada în care au fost efectuate transferurile,

unele din ele fiind efectuate mult mai devreme decât a plecat partea vătămată din

țară, instanța nemotivându-și poziția asupra transferului din 03.11.2014, când nu se

cunoștea despre acordul părții vătămate de a pleca.

2

În perioada 26.07.2013 – 14.01.2015, inculpatul a activat în funcția de

comandant al plutonului 2 al companiei de carabinieri a Unității militare 1045 a

Trupelor de Carabinieri, cu gradul militar – locotenent.

În conformitate cu prevederile art. 270 alin. (1) lit. f) Cod de procedură

penală în coroborare cu art. 37 pct. 2) Cod de procedură penală, procurorul exercită

urmărirea penală în privința persoanelor atestate din efectivul Trupelor de

Carabinieri.

Potrivit art. 270 alin. (4) Cod de procedură penală, este competent să

exercite urmărirea penală în cazurile prevăzute la art. 270 alin. (1) Cod de

procedură penală și să efectueze conducerea activității de urmărire penală

procurorul în procuratura de același nivel cu instanța căreia, potrivit legii, îi revine

judecarea cauzei în primă instanță, iar în conformitate cu art. 37 pct. 2) Cod de

procedură, judecătoria militară judecă în primă instanță cauzele privind

infracțiunile, prevăzute de Partea specială a Codului penal, săvârșite de persoane

atestate din efectivul Trupelor de Carabinieri.

Art. 25 alin. (3) lit. a), b) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din

25.12.2008 prevede că, procuraturile militare, prin procurorii militari: a) exercită

urmărirea penală în cauzele penale privind infracțiunile prevăzute de Partea

specială a Codului penal, săvârșite de persoane din efectivul de soldați, din corpul

de sergenți și din corpul de ofițeri al Armatei Naționale, din efectivul trupelor de

carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne.

Conform art. 271 alin. (2) Cod de procedură penală, dacă organul de

urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat,

dar nu mai târziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea

urmăririi penale pentru a o transmite organului competent.

Astfel, procurorul care exercita urmărirea penală pe caz, după constatarea

faptului vă nu este competent a efectua urmărirea penală era obligat în termen de 3

zile să transmită cauza organului competent, însă nu a făcut-o, deși inculpatul a

fost luat de pe teritoriul unității dislocate în or. Comrat.

A fost încălcată competența efectuării urmăririi penale, prevăzută la art. 270

alin. (4) Cod de procedură penală, care atribuie competența procuraturii militare de

nivelul judecătoriei militare în privința persoanelor atestate din instituțiile

penitenciare, actul de învinuire fiind înaintat de un procuror care nu avea

competența de întreprinde acțiuni de urmărire penală în privința subiectului

principal.

În circumstanțele date, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (2) Cod

de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la competență după

materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia

și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii,

la prezența interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage

nulitatea actului procedural.

În conformitate cu art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală, nulitatea

prevăzută în alin. (2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă

3

a procesului de către părți, și se ia în considerație de instanță, inclusiv din oficiu,

dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa

soluționare a cauzei.

Având în vedere că urmărirea penală a fost exercitată cu încălcarea

competenței nemijlocit de către ofițerul de urmărire penală ți procuror după

calitatea persoanei, fiind sesizată cu încălcare Judecătoria Botanica, mun. Chișinău,

în loc de Judecătoria Militară, care a examinat contrar competenței prevăzute în

art. 37 Cod de procedură penală, toate acțiunile de urmărire penală efectuate,

inclusiv și sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău sunt lovite de nulitate

absolută, inculpatul urmând a fi achitat.

noiembrie 2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, just concluzionând că inculpatul a săvârșit infracțiunea

incriminată și corect a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod penal, ca traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, transferul,

adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără consimțământul acesteia, în

scop de exploatare sexuală comercială, acțiune săvârșită de mai multe persoane,

aplicându-i o pedeapsă echitabilă.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea probelor administrate,

corect apreciate de instanța de fond, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Astfel vina inculpatului a fost dovedită integral prin declarațiile părții

vătămate, iar la motivarea soluției instanța de fond nu a comis careva omisiuni,

erori sau viciu fundamental, stabilind și aplicând acestui o pedeapsă echitabilă,

corespunzătoare circumstanțelor cauzei.

acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

procesul penal să fie încetat

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de cererea prin care

s-a solicitat achitarea inculpatului pe motiv că a fost încălcată competența specială

după calitatea subiectului la urmărirea penală și în instanța de judecată.

Potrivit învinuirii, inculpatul a fost acuzat că în luna noiembrie 2014 a comis

traficarea lui Glod V. pentru exploatare sexuală. În perioada 26.07.2013 –

14.01.2015, inculpatul a activat în funcția de comandant al plutonului 2 al

companiei de carabinieri a Unității militare 1045 a Trupelor de Carabinieri, cu

gradul militar – locotenent.

În conformitate cu prevederile art. 270 alin. (1) lit. f) Cod de procedură

penală în coroborare cu art. 37 pct. 2) Cod de procedură penală, procurorul exercită

urmărirea penală în privința persoanelor atestate din efectivul Trupelor de

Carabinieri.

Potrivit art. 270 alin. (4) Cod de procedură penală, este competent să

exercite urmărirea penală în cazurile prevăzute la art. 270 alin. (1) Cod de

procedură penală și să efectueze conducerea activității de urmărire penală

4

procurorul în procuratura de același nivel cu instanța căreia, potrivit legii, îi revine

judecarea cauzei în primă instanță, iar în conformitate cu art. 37 pct. 2) Cod de

procedură, judecătoria militară judecă în primă instanță cauzele privind

infracțiunile, prevăzute de Partea specială a Codului penal, săvârșite de persoane

atestate din efectivul Trupelor de Carabinieri.

Art. 25 alin. (3) lit. a), b) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din

25.12.2008 prevede că, procuraturile militare, prin procurorii militari: a) exercită

urmărirea penală în cauzele penale privind infracțiunile prevăzute de Partea

specială a Codului penal, săvârșite de persoane din efectivul de soldați, din corpul

de sergenți și din corpul de ofițeri al Armatei Naționale, din efectivul trupelor de

carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne.

Conform art. 271 alin. (2) Cod de procedură penală, dacă organul de

urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat,

dar nu mai târziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea

urmăririi penale pentru a o transmite organului competent.

Astfel, organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Botanica,

procurorul care exercita urmărirea penală pe caz, după constatarea faptului vă nu

este competent a efectua urmărirea penală era obligat în termen de 3 zile să

transmită cauza organului competent, însă nu a făcut-o, deși inculpatul a fost luat

de pe teritoriul unității dislocate în or. Comrat.

A fost încălcată competența efectuării urmăririi penale, prevăzută la art. 270

alin. (4) Cod de procedură penală, care atribuie competența procuraturii militare de

nivelul judecătoriei militare în privința persoanelor atestate din instituțiile

penitenciare, actul de învinuire fiind înaintat de un procuror care nu avea

competența de întreprinde acțiuni de urmărire penală în privința subiectului

principal.

În circumstanțele date, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (2) Cod

de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la competență după

materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia

și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii,

la prezența interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage

nulitatea actului procedural.

Organul de urmărire penală, cunoscând că inculpatul este militar, nu a

respectat intenționat dispozițiile procesuale privind competența specială.

Având în vedere că urmărirea penală a fost exercitată cu încălcarea

competenței nemijlocit de către ofițerul de urmărire penală și procuror după

calitatea persoanei, fiind sesizată cu încălcare Judecătoria Botanica, mun. Chișinău,

în loc de Judecătoria Militară, care a examinat contrar competenței art. 37 Cod de

procedură penală, toate acțiunile de urmărire penală efectuate, inclusiv și sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău sunt lovite de nulitate absolută.

Instanța de apel nu s-a expus asupra cererii și probelor noi administrate de

apărare, urmând să se aprecieze în decizia adoptată Ordinul de eliberare a lui Nigai

N. din rândul Departamentului Trupelor de Carabinieri.

5

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 10 noiembrie 2015,

apărarea a înaintat cererea de încetare/achitare a inculpatului, cu invocarea nulității

tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate cu încălcarea competenței și a

sentinței.

Instanța de apel nu s-a expus în decizie asupra cererii de achitare, făcând

referire doar la temeiurile invocate în cererea de apel, constatând că instanța de

fond corect a apreciat probele din dosar, aplicând inculpatului o pedeapsă corectă.

Astfel, fiind admisă cererea apărării și anexele prezentate, instanța de apel

nu s-a expus în decizie asupra lor, fapt ce contravine art. 414 alin. (1), (5) Cod de

procedură penală care prevede că instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel, precum și asupra probelor noi prezentate în ședință

Totodată, au fost ignorate ți prevederile pct. 22.2 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel, potrivit cărui, în cazul când instanța de apel, la cererea părților, a administrat

probe noi, ea urmează să le descrie în textul deciziei, cu aprecierea lor.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției este expusă neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit art. 394

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În

corespundere cu art. 368 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, citirea

declarațiilor inculpatului depuse în cursul urmăririi penale, poate avea loc când

cauza se judecă în lipsa inculpatului. Conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor.

6

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală,

sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 2. din decizie):

a) încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, transferul,

adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără consimțământul acesteia, în

scop de exploatare sexuală comercială, acțiune săvârșită de mai multe persoane, nu

s-a pronunțat asupra elementelor obligatorii prevăzute în acest articol la alin. (1)

lit. b) și c), cum ar fi săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate;

b) nu s-a pronunțat asupra chestiunilor privind competența efectuării

urmăririi penale și judecării cauzei în raport cu funcția deținută de inculpat în

perioada comiterii infracțiunii incriminate - comandant al plutonului 2 al

companiei de carabinieri a Unității militare 1045 a Trupelor de Carabinieri, cu

gradul militar – locotenent, cât și asupra declarațiilor lui depuse în cursul urmăririi

penale, dat fiind că cauza s-a judecat în lipsa inculpatului, adică nu a apreciat

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Deci, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2) și (5), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal,

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței național, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

7

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, le-a repetat întocmai, inclusiv nu s-a

pronunțat asupra elementelor obligatorii prevăzute în art. 165 alin. (1) lit. b) și c)

Cod penal, cum ar fi săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate,

nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință ilegală, nemotivată și

neîntemeiată;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5. din decizie, in special asupra

chestiunilor privind competența efectuării urmăririi penale și judecării cauzei în

raport cu funcția deținută de inculpat în perioada comiterii infracțiunii incriminate -

comandant al plutonului 2 al companiei de carabinieri a Unității militare 1045 a

Trupelor de Carabinieri, cu gradul militar – locotenent, asupra probelor noi

prezentate de apărare în apel – actele care confirmă acest statut al inculpatului,

asupra declarațiilor inculpatului depuse în cursul urmăririi penale, dat fiind că

cauza s-a judecat în lipsa inculpatului, adică nu a apreciat fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel

nepronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar

este unul întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

8

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghe Cobzac, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015, în

privința inculpatului Nigai Nicolai Nicolai, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 26 aprilie

2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9