CASE OF SELAHATTİN DEMİRTAȘ AGAINST TURKEY (No. 2)

Rezoluția provizorie CM/ResDH(2023)36 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Selahattin Demirtaș (nr. 2) împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 9 martie 2023 la ședința 1459 a Deputaților Miniștri) Hotărârea de cerere a concluziei la 14305/17 SELAHATTİN DEMİRTAȘ (nr. 2) 22/12/20 22/12/2020 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Amintind concluziile Curții, în legătură cu arestarea și detenția preliminară a reclamantului între 4 Noiembrie 2016 și 7 decembrie 2018, că instanța internă nu a furnizat fapte specifice sau informații care ar putea da naștere unei suspiciuni rezonabile de faptul că a comis infracțiunile în cauză și de a justifica deținerea sa (violațiile articolului 5, alineatele (1) și (3) din convenție); că modul în care inviolabilitatea sa parlamentară a fost eliminată prin modificarea articolului 83 alineatul (2) din Constituția turcă la 20 mai 2016, precum și deficiențe în raționarea instanțelor pentru ordonarea detenției preliminare,

a încălcat drepturile sale la libertate de exprimare și a stat în calitate de membru al parlamentului (violații la art. 10 și la art. 3 din Protocolul nr. 1) și că detenția preliminară a urmărit, în plus, un scop ulterior, și anume de a respinge pluralismul și de a limita libertatea dezbaterii politice (violația articolului 18 luată în legătură cu art. 5 alin. (1)); Amintind în continuare indicația Curții în temeiul articolului 46 din convenție că natura încălcării în temeiul articolului 18 nu a lăsat nici o alegere reală în ceea ce privește măsurile necesare pentru remedierea acesteia, și că orice continuare a detenției anterioare a reclamantului pentru motive legate de același context factual ar presupune o prelungire a încălcării drepturilor sale, precum și o încălcare a obligației statului contestat de a respecta hotărârea Curții în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Reafirmând că argumentul autorităților turce de a afirma că detenția anterioară actuală a reclamantului nu intră în domeniul de aplicare al hotărârii Curții a fost examinat și respins de către Curte în indicația sa în temeiul articolului 46, precum și de către Comitetul în cadrul reuniunilor sale 1398 și 1419 (9-11 martie 2021 (DH) și, respectiv, 30 noiembrie – 2 decembrie 2021 (DH));

susținând că obligația de a face obiectul unei reunități în temeiul articolului 1398 și 1419 (91-11 martie 2021 (DH) și, respectiv, 30 noiembrie – 2 decembrie 2021 (DH); Restitutio in integrum solicită măsuri de restabilire a reclamantului, în măsura posibilului, a poziției pe care le-ar fi bucurat dacă aceste încălcări nu s-ar fi avut loc și că astfel de măsuri ar trebui să fie compatibile cu concluziile și spiritul hotărârii Curții, implicând buna credință din partea statului interesat, care este de o importanță primordială atunci când Curtea a constatat o încălcare a articolului 18; Amintind observațiile autorităților (DH-DD(2022)40 DH-DD(2022)434 DH-DD(2022)727 ) faptul că Curtea Ankara Assize, din 27 octombrie 2021, refuză cererile reclamantului de eliberare din cauza noilor dovezi în dosarul care, potrivit acestei instanțe, era în substanță diferită de cea examinată de Curtea Europeană în hotărârea sa și se presupune că a demonstrat o intenție deliberată de partea reclamantului de a provoca violență, suspiciunând puternic că a comis presupuse infracțiuni; Amintind în continuare că la 1428 ședința (martie 2022) (DH), Comitetul a considerat că noile dovezi au susținut o întrebare dacă detenția actuală a reclamantului a rămas o consecință negativă a încălcărilor constatate de Curte și, în aceste circumstanțe,

a fost necesară o nouă orientare în această chestiune înainte de a putea efectua evaluarea decisivă a măsurilor individuale și a încurajat autoritățile să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că Curtea Constituțională și-a determinat în termenul cel mai scurt posibil în ceea ce privește detenția în curs; Amintind în cele din urmă că la 1451 ședința (Decembrie 2022) (DH), Comitetul a exprimat regretul profund că, în ciuda apelurilor repetate, Curtea Constituțională nu și-a pronunțat hotărârea și reclamantul a rămas în detenție; de aceea a cerut autorităților, din nou, să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că Curtea Constituțională își face hotărârea privind detenția în curs în termenul cel mai scurt posibil și având în vedere pe deplin concluziile Curții, în special argumentul său în temeiul articolului 18 din Convenție, și să se asigure eliberarea imediată a reclamantului, de exemplu examinarea măsurilor alternative de detenție în vederea încheierii procedurii dinainte de Curtea Constituțională; S-a exprimat îngrijorarea profundă că reclamantul a fost în mod continuu privat de libertate din noiembrie 2016; DEPLORAT absența unei hotărâri de către Curtea Constituțională privind detenția actuală a reclamantului începând cu 7 noiembrie 2019,

în special având în vedere concluzia Curții în temeiul articolului 18 că detenția reclamantului a urmărit scopul ulterior de a stimula pluralismul și de a limita libertatea dezbaterii politice; EXORTA autorităților să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că Curtea Constituțională își face hotărârea privind deținerea în curs de tranziție a reclamantului în cel mai scurt timp posibil și cu respectarea deplină a concluziilor Curții și pentru a asigura eliberarea imediată a reclamantului, de exemplu prin explorarea unor măsuri alternative de detenție în așteptarea încheierii procedurii în fața Curții Constituționale.

Interim Resolution CM/ResDH(2023)36 Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Selahattin Demirtaș (No. 2) against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 9 March 2023 at the 1459 th meeting of the Ministers' Deputies) Application Case Judgment of Final on 14305/17 SELAHATTİN DEMİRTAȘ (No 2) 22/12/2020 22/12/2020 The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Recalling the Court’s findings, in connection with the applicant’s arrest and pre-trial detention between 4 November 2016 and 7 December 2018, that the domestic courts failed to give specific facts or information that could give rise to a reasonable suspicion that he had committed the offences in question and justify his detention (violations of Article 5, paragraphs 1 and 3, of the Convention); that the way in which his parliamentary inviolability was removed by the amendment of Article 83 paragraph 2 of the Turkish Constitution on 20 May 2016, and also deficiencies in the reasoning of the courts in ordering the pre-trial detention,

violated his rights to freedom of expression and to sit as a member of parliament (violations of Article 10 and Article 3 of Protocol No. 1); and that the pre-trial detention moreover pursued an ulterior purpose, namely to stifle pluralism and limit freedom of political debate (violation of Article 18 taken in conjunction with Article 5 paragraph 1); Recalling further the Court’s indication under Article 46 of the Convention that the nature of the violation under Article 18 left no real choice as to the measures required to remedy it, and that any continuation of the applicant’s pre-trial detention on grounds pertaining to the same factual context would entail a prolongation of the violation of his rights as well as a breach of the obligation on the respondent State to abide by the Court’s judgment in accordance with Article 46 paragraph 1 of the Convention; Reiterating that the argument of the Turkish authorities that the applicant’s current pre-trial detention falls outside the scope of the Court’s judgment was examined and rejected by the Court in its indication under Article 46, as well as by the Committee at its 1398 th and 1419 th meetings (9-11 March 2021 (DH) and 30 November – 2 December 2021 (DH) respectively);

Underlining that the obligation of restitutio in integrum calls for measures to restore the applicant as far as possible to the position he would have enjoyed had these violations not occurred and that such measures should be compatible with the conclusions and spirit of the Court’s judgment, involving good faith on the part of the respondent State, which is of paramount importance where the Court has found a violation of Article 18; Recalling the authorities’ submissions ( DH-DD(2022)40 ; DH-DD(2022)434 ; DH-DD(2022)727 ) that the Ankara Assize Court, since 27 October 2021, has been refusing the applicant’s requests for release on account of new evidence in the case-file which, according to this court, was in substance different from that examined by the European Court in its judgment and allegedly demonstrated a deliberate intention on the part of the applicant to provoke violence, raising strong suspicions that he had committed the alleged offences; Recalling further that at its 1428 th meeting (March 2022) (DH),

the Committee considered that the new evidence raised a question whether the applicant’s current detention remained a negative consequence of the violations found by the Court and in these circumstances further guidance on this issue was needed before it could make its decisive assessment as to the individual measures and encouraged the authorities to take all possible steps to ensure that the Constitutional Court made its determination concerning the applicant’s ongoing detention in the shortest possible timeframe; Recalling finally that at its 1451 st meeting (December 2022) (DH), the Committee expressed deep regret that, despite its repeated calls, the Constitutional Court had not delivered its decision and the applicant remained in detention; and accordingly urged the authorities, once again, to take all possible steps to ensure that the Constitutional Court makes its determination concerning the applicant’s ongoing detention in the shortest possible timeframe and with full regard to the Court’s findings, particularly its reasoning under Article 18 of the Convention, and to ensure the applicant’s immediate release, for example by exploring alternative measures to detention pending the completion of the proceedings before the Constitutional Court; EXPRESSED its profound concern that the applicant has been continuously deprived of his liberty since November 2016;

DEPLORED the absence of a decision by the Constitutional Court on the applicant’s current detention since 7 November 2019, particularly in view of the Court’s finding under Article 18 that the applicant’s detention pursued the ulterior purpose of stifling pluralism and limiting freedom of political debate; EXHORTED the authorities to take all possible steps to ensure that the Constitutional Court makes its determination concerning the applicant’s ongoing detention in the shortest possible timeframe and with full regard to the Court’s findings, and to ensure the applicant’s immediate release, for example by exploring alternative measures to detention pending the completion of the proceedings before the Constitutional Court.