AFFAIRE SELAHATTİN DEMİRTAȘ CONTRE LA TURQUIE (N° 2)

Rezoluția interimară CM/ResDH(2023)36 Execuția Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Selahattin Demirtaș (nr. 2) împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 martie 2023, cu ocazia celei de a 1459-a ședințe a delegaților miniștrilor) Cerere Cauza Hotărârea Definitivului la 14305/17 SELAHTT Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Reamintind concluziile Curții, referitoare la arestarea și reținerea provizorie a recurentului între 4 noiembrie 2016 și 7 decembrie 2018, potrivit cărora instanțele interne nu au prezentat niciun fapt sau nicio informație specifică care să determine o suspiciune rezonabilă că a comis infracțiunile în cauză și să justifice deținerea sa (violările articolului 5 alineatele (1) și (3) din convenție); întrucât modul în care inviolabilitatea sa parlamentară a fost eliminată prin modificarea articolului 83 alineatul (2) din Constituția turcă la 20 mai 2016, precum și deficiențele în raționamentul instanțelor pentru a dispune de detenție provizorie, și-au încălcat drepturile la libertatea de exprimare și a fi membru în Parlament [violarea articolelor 10 și 3 din Protocolul nr. 1]; și că detenția provizorie urma, în plus, un scop neavuit, de a sufoca pluralismul și de a limita jocul liber al dezbaterii politice [violarea articolului 18 coroborat cu art. 5 alineatul (1) ]; Reamintind, de asemenea, indicarea Curții în temeiul art. 46 din Convenție conform căreia natura încălcării art. 18 nu oferă o alegere reală cu privire la măsurile necesare pentru remedierea acestora și că orice menținere a deținerii provizorii a reclamantului din motive care țin de același context de fapt ar implica o prelungire a încălcării drepturilor sale, precum și o încălcare a obligației statului pârât de a se conforma hotărârii Curții, în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Reiserând că argumentul autorităților turce potrivit căruia reținerea provizorie actuală a reclamantului nu intră în domeniul de aplicare al hotărârii Curții a fost examinat și respins de Curte în indicarea sa la art. 46, precum și de Comitet la 1398 și 1419 de reuniuni (DH) (9-11 martie 2021 și, respectiv, 30 noiembrie - 2 decembrie 2021) ; Subliniind că obligația de restitutio in integrum solicită măsuri pentru restabilirea reclamantului, în măsura posibilului, în situația de care ar fi beneficiat dacă aceste încălcări nu ar fi avut loc și că aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu concluziile și spiritul hotărârii Curții, implicând buna credință a statului pârât, ceea ce este de o importanță primordială atunci când Curtea a constatat o încălcare a articolului 18 ; Reamintind comunicările autorităților (DH-DD(2022) 40 DH-DD(2022) 434 DH-DD(2022) 727 ) conform căreia Curtea de Assesie de la Ankara refuză, începând cu 27 octombrie 2021, cererile de eliberare în libertate a reclamantului din cauza noilor dovezi ale dosarului care, potrivit acestei instanțe, ar fi, în esență, diferite de cele examinate de Curtea Europeană în hotărârea sa și ar fi demonstrat o intenție deliberată a reclamantului de a provoca acte de violență, generând suspiciuni puternice cu privire la existența infracțiunilor reproșate; Reamintind, de asemenea, că la 1428 ședința (martie 2022) (DH), Comitetul a considerat că noile elemente de probă ridicau problema dacă deținerea actuală a reclamantului rămâne o consecință negativă a încălcărilor constatate de Curte și că, în aceste circumstanțe, erau necesare informații suplimentare cu privire la această chestiune înainte de a putea efectua evaluarea sa decisivă a măsurilor individuale și a încurajat autoritățile să ia toate măsurile posibile pentru ca Curtea Constituțională să se pronunțe cu privire la menținerea în detenție a reclamantului cât mai curând posibil; Reamintind în cele din urmă că la 1451 Ședința (decembrie 2022) (DH), Comitetul și-a exprimat regretul profund că, în ciuda cererilor sale repetate, Curtea Constituțională nu și-a pronunțat decizia și că reclamantul este încă în detenție; și, prin urmare, a îndemnat autoritățile, încă o dată, să ia toate măsurile posibile pentru ca Curtea Constituțională să se pronunțe asupra menținerii în detenție a reclamantului cât mai curând posibil și ținând seama pe deplin de concluziile Curții, în special de raționamentul său în temeiul articolului 18 din Convenție, și să asigure eliberarea imediată a reclamantului, de exemplu prin explorarea altor măsuri decât deținerea în fața Curții Constituționale; EXPRIMĂ îngrijorarea profundă cu privire la faptul că reclamantul este privat în mod continuu de libertate din noiembrie 2016; DEPLORĂ lipsa unei decizii a Curții Constituționale cu privire la detenția actuală a reclamantului începând cu 7 noiembrie 2019, în special având în vedere concluzia Curții în temeiul articolului 18 potrivit căreia detenția reclamantului urmărea obiectivul nerecunoscător de a înăbuși pluralismul și de a limita liberul joc al dezbaterii politice; EXHORTE autoritățile să ia toate măsurile posibile pentru ca Curtea Constituțională să se pronunțe asupra menținerii în detenție a reclamantului cât mai curând posibil și ținând seama pe deplin de concluziile Curții și pentru a asigura eliberarea imediată a reclamantului, de exemplu prin explorarea altor măsuri decât detenția, în așteptarea încheierii procedurii în fața Curții Constituționale.

Résolution intérimaire CM/ResDH(2023)36

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des droits de l'homme

Selahattin Demirtaș (n°2)

contre Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 9 mars 2023,

lors de la 1459

e

réunion des Délégués des Ministres)

Requête

Affaire

Arrêt du

Définitif le

14305/17

SELAHATTİN DEMİRTAȘ (n° 2)

22/12/2020

Grande Chambre

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»,

Rappelant les conclusions de la Cour, relatives à l'arrestation et à la détention provisoire du requérant entre le 4 novembre 2016 et le 7 décembre 2018, selon lesquelles les juridictions internes n'ont présenté aucun fait ni aucune information spécifiques de nature à faire naître une suspicion raisonnable qu'il avait commis les infractions en question et à justifier sa détention (violations de l'article 5, paragraphes 1 et 3, de la Convention) ; que la manière dont son inviolabilité parlementaire a été supprimée par l'amendement de l'article 83 paragraphe 2 de la Constitution turque le 20 mai 2016, ainsi que les déficiences dans le raisonnement des juridictions pour ordonner la détention provisoire, ont violé ses droits à la liberté d'expression et à siéger en tant que membre du Parlement (violations des articles 10 et 3 du Protocole n° 1) ; et que la détention provisoire poursuivait en outre un but inavoué, à savoir étouffer le pluralisme et limiter le libre jeu du débat politique (violation de l'article 18 combiné avec l'article 5 paragraphe 1) ;

Rappelant en outre l'indication de la Cour au titre de l'article 46 de la Convention selon laquelle la nature de la violation de l'article 18 n’offre pas de choix réel quant aux mesures requises pour y remédier, et que tout maintien de la détention provisoire du requérant pour des motifs relevant du même contexte factuel impliquerait une prolongation de la violation de ses droits ainsi qu’un manquement à l'obligation pour l'Etat défendeur de se conformer à l'arrêt de la Cour, conformément à l'article 46 paragraphe 1 de la Convention ;

Réitérant que l'argument des autorités turques selon lequel la détention provisoire actuelle du requérant ne relève pas du champ d'application de l'arrêt de la Cour, a été examiné et rejeté par la Cour dans son indication sous l'article 46, ainsi que par le Comité lors de ses 1398

e

et 1419

e

réunions (DH) (respectivement 9-11 mars 2021 et 30

novembre - 2 décembre 2021) ;

Soulignant que l'obligation de

restitutio in integrum

appelle des mesures visant à rétablir le requérant dans la mesure du possible dans la situation dont il aurait bénéficié si ces violations n'avaient pas eu lieu et que ces mesures doivent être compatibles avec les conclusions et l'esprit de l'arrêt de la Cour, impliquant la bonne foi de l'État défendeur, ce qui revêt une importance primordiale lorsque la Cour a constaté une violation de l'article

18 ;

Rappelant les communications des autorités (

DH-DD(2022)40

,

DH-DD(2022)434

,

DH-DD(2022)727

) selon lesquelles la Cour d'assises d'Ankara refuse, depuis le 27 octobre 2021, les demandes de mise en liberté du requérant en raison de nouveaux éléments de preuve du dossier qui, selon cette juridiction, seraient en substance différents de ceux examinés par la Cour européenne dans son arrêt et auraient démontré une intention délibérée du requérant de provoquer des violences, faisant naître de forts soupçons quant à l'existence des infractions reprochées ;

Rappelant en outre que lors de sa 1428

e

réunion (mars 2022) (DH), le Comité a considéré que les nouveaux éléments de preuve soulevaient la question de savoir si la détention actuelle du requérant restait une conséquence négative des violations constatées par la Cour et que, dans ces circonstances, des informations supplémentaires sur cette question étaient nécessaires avant qu'il puisse procéder à son évaluation décisive des mesures individuelles, et a encouragé les autorités à prendre toutes les mesures possibles pour que la Cour constitutionnelle se prononce sur le maintien en détention du requérant dans les plus brefs délais ;

Rappelant enfin que lors de sa 1451

e

réunion (décembre 2022) (DH), le Comité a profondément regretté que, malgré ses appels répétés, la Cour constitutionnelle n'ait pas rendu sa décision et que le requérant soit toujours en détention ; et a donc invité instamment les autorités, une fois de plus, à prendre toutes les mesures possibles pour que la Cour constitutionnelle se prononce sur le maintien en détention du requérant dans les plus brefs délais et en tenant pleinement compte des conclusions de la Cour, en particulier de son raisonnement au titre de l'article 18 de la Convention, et pour assurer la mise en liberté immédiate du requérant, par exemple en explorant d’autres mesures que la détention en attendant la fin de la procédure devant la Cour constitutionnelle ;

EXPRIME sa profonde préoccupation quant au fait que le requérant est privé de liberté de manière continue depuis novembre 2016 ;

DÉPLORE l'absence de décision de la Cour constitutionnelle sur la détention actuelle du requérant depuis le 7 novembre 2019, en particulier au vu de la conclusion de la Cour au titre de l'article 18 selon laquelle la détention du requérant poursuivait l'objectif inavoué d'étouffer le pluralisme et de limiter le libre jeu du débat politique ;

EXHORTE les autorités à prendre toutes les mesures possibles pour que la Cour constitutionnelle se prononce sur le maintien en détention du requérant dans les plus brefs délais et en tenant pleinement compte des conclusions de la Cour, et pour assurer la mise en liberté immédiate du requérant, par exemple en explorant d’autres mesures que la détention en attendant la fin de la procédure devant la Cour constitutionnelle.