1ra-202/2016 — art.157 CP

1ra-202/2016 — art.157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-202/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

23 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Furnică Victor în interesele părții civile Ciubotaru Pavel, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 26 mai 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015, în cauza

penală în privința lui

Gorgan Nicolae Nicolae, născut la 02 mai 1978,

originar și domiciliat în r-nul Hîncești, s.

Cărpineni, str. Filatov, 6.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Gorgan Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 200 (două sute) unități convenționale, în sumă de

4000 (patru mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de Ciubotaru Pavel către Gorgan Nicolae privind

repararea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de Ciubotaru Pavel către Gorgan Nicolae privind

repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial și s-a încasat de la Gorgan

1

Nicolae în beneficiul lui Ciubotaru Pavel suma de 3000 (trei mii) lei cu titlu de

despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

de 03.11.2014, aproximativ la ora 18:30, aflîndu-se la poarta gospodăriei

Parascoviei Frija din satul Cărpineni, raionul Hîncești, manifestînd imprudență în

acțiunile sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor, deși putea și

trebuia să le prevadă, l-a izbit pe Ciubotaru Pavel Nicolae, care fiind sub influența

băuturilor alcoolice și-a pierdut echilibrul și a căzut jos, în urma căderii

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 344 „D” din

24.11.2014, fractură a colului femural pe stînga, leziuni ce se califică ca vătămări

corporale medii.

Furnică în interesele părții civile Ciubotaru Pavel, solicitînd casarea sentinței, în

latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie admisă acțiunea civilă cu încasarea de la Gorgan

Nicolae în beneficiul lui Ciubotaru Pavel prejudiciul material în sumă de 3952,82

lei, venitul ratat pe perioada 03.11.2014 - 16.05.2015 în mărime de 16500 lei,

indemnizație lunară în mărime de 1320 lei pentru perioada 17.05.2015 -

17.05.2018, prejudiciul moral în sumă de 250000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 5000 lei.

În motivarea apelului avocatul a invocat, că:

- instanța de fond eronat a conchis doar admiterea în principiu a acțiunii

civile în partea pretenției privind încasarea prejudiciului material, în condițiile în

care la materialele dosarului sunt anexate probe care confirmă că lui Ciubotaru

Pavel i-a fost depistată fractură a colului femural pe stînga, care se află în legătură

cauzală cu acțiunile inculpatului.

- referitor la pretenția cu privire la încasarea venitului ratat și a

indemnizației pentru pierderea capacității de muncă, au fost prezentate probe

concludente.

- suma de 3000 lei pe care instanța de fond a considerat-o ca o satisfacție

echitabilă a suferințelor psihice suportate de partea civilă, o consideră derizorie.

septembrie 2015, a fost respins apelul avocatului Victor Furnică declarat în

interesele părții civile Ciubotaru Pavel și s-a menținut fără modificări sentința

Judecătoriei Hîncești din 26.05.2015 privindu-l pe Gorgan Nicolae.

lui Pavel Ciubotaru adresată la IP Hîncești rezultă că la 03.11.2014 Nicolae

Gorgan l-a trîntit la pămînt pe primul, care căzînd și-a fracturat piciorul drept,

fapt confirmat și prin raportul de constatare medico-legală nr. 337-D din

07.11.2014.

2

La fel, instanța de apel a reținut că conform certificatului nr. 900 eliberat la

20.02.2015 de Primăria Cărpineni r-nul Hîncești, Pavel Ciubotaru a fost angajat la

serviciu la data de 05.12.2014.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că la data comiterii infracțiunii

Ciubotaru P. nu era angajat în serviciu și nu avea venituri salariale respectiv nu

era în drept a face referire la adeverința de salariu eliberată la 23.02.2015, ori

insista că în luna decembrie 2014 nu putea lucra din cauza că piciorul drept era

fracturat.

A mai indicat instanța de apel că nu poate fi apreciată ca formă de salariu

suma de 2496 lei, venit reflectat ca salariu în luna august, ori în acea perioadă

Pavel Ciubotaru a executat pedeapsa muncă neremunerată în folosul comunitătii

și suma dată reflectă calculul pentru orele muncite în folosul comunității.

A reținut instanța de apel că potrivit certificatului de dizabilitate și

capacitate de muncă CN nr. 130351 eliberat pe numele lui Ciubotaru P. rezultă că

acesta a pierdut 60% capacitate de muncă stabilit pe termen de pînă la

01.01.2016.

Instanța de apel a constatat din declarațiile inculpatului și a părții

vătămate, că după pronunțarea sentinței au fost făcute diferite plăți. Inculpatul

insistînd că aceste plăți țineau de compensarea prejudiciului material, iar partea

vătămată insista că acele sume au fost parte de despăgubiri morale din suma de

250000 lei pretinsă de către el.

Astfel, instanța de apel ținînd cont de prevederile art. 1418, art. 1420 Cod

civil, a conchis că pentru stabilirea mărimii despăgubirilor materiale se impune a

verifica posibilitățile persoanei vinovate de a plăti despăgubiri de ordinul celor

solicitate.

A menționat instanța de apel că nu poate fi admisă acțiunea civilă în lipsa

probelor pertinente motiv din care, acțiunea civilă urmează a fi admisă în

principiu și lăsată spre soluționare în ordinea contencioasă.

Instanța de apel a mai indicat că, dat fiind necesitatea administrării de

probe suplimentare, conducîndu-se de prevederile art. 225 alin.(3) Cod de

procedură penală, concluzia primei instanțe de a nu se pronunța asupra sumei

prejudiciului material cerute ca despăgubiri este corectă, ori în baza probelor

prezentate nu este posibil a se pronunța.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de

apel a statuat că prima instanță corect a stabilit cuantumul acestuia și că temei de

a majora suma adjudecată nu este, menținînd dispozițiile sentinței în acest sens.

Or, în corespundere cu prevederile art. 1418, art. 1422, art. 1423 Cod civil,

art. 20 din Constituție, coroborat cu circumstanțele de fapt ale cauzei, starea

materială a inculpatului și a părții vătămate, conduce la concluzia că în cazul dat

cuantumul stabilit corespunde unei satisfacții efective, luînd în calcul și faptul, că

3

pedeapsa penală aplicată inculpatului de asemenea va asigura satisfacția

reparării prejudiciului moral.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că la judecarea cauzei a fost

constatată cu certitudine vinovăția inculpatului N. Gorgan în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal - „vătămarea medie a integrității

corporale sau a sănătății cauzată din imprudență”, fapt constatat din totalitatea

de probe acumulate la cauza penală: declarațiile părții vătămate, și materialele

dosarului, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a statuat, că concluziile instanței de fond cu privire la

stabilirea pedepsei inculpatului corespund principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale prevăzute de art. 7 Cod penal, scopului și

criteriului individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod penal și prima

instanță corect a concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei cu amenda,

dar sub limita minimă a sancțiunii prevăzute de legea penală pentru care

inculpatul a fost condamnat, aplicînd prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală.

interesele părții civile Ciubotaru Pavel la 03.12.2015 declară recurs ordinar,

solicitînd casarea parțială a sentinței Judecătoriei Hîncești din 26 mai 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015 în

latura civilă, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie admisă acțiunea civilă în sensul

solicitat.

În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul invocînd prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, drept temei pentru declararea

recursului, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, a indicat următoarele argumente:

- motivarea deciziei instanței de apel nu este clară, iar concluzia este

confuză.

- instanța de apel eronat a conchis că „nu poate fi apreciată ca formă de

salariu suma de 2496 lei venit reflectat ca salariu în luna august, ori el la acea

perioadă a executat pedeapsa muncă neremunerată în folosul comunității și

suma dată reflectă calculul pentru orele muncite în folosul comunității'', deoarece

la materialele dosarului nu este anexată o sentință pe numele părții vătămate

care ar confirma că acestuia i s-a stabilit pedeapsa cu muncă neremunerată în

folosul comunității.

- instanța de fond și de apel au omis să se expună asupra mijloacelor de

probă ce justifică mărimea prejudiciului material cauzat de Gorgan Nicolae în

urma săvîrșirii infracțiunii părții civile Ciubotaru Pavel.

4

- cuantumul prejudiciului moral încasat de prima instanță și menținut fără

modificări de instanța de apel este derizoriu.

- instanțele judecătorești nu s-au expus asupra pretenției privind încasarea

cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată de avocat.

declarat de avocatul Furnică Victor în interesele părții civile Ciubotaru Pavel,

solicitînd inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind

legală și întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul, în drept, își

întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care se

referă recurentul prevede expres și limitativ patru temeiuri în baza cărora pot fi

supuse recursului hotărîrile instanței de apel: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția; motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii

sau acesta este expus neclar; instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că în recursul înaintat de

apărătorul părții civile Ciubotaru Pavel, nu se face trimitere la vreun temei

concret pentru declararea recursului din cele patru prevăzute exhaustiv de pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă recurentul în argumentarea

cererii își exprimă dezacordul cu faptul admiterea în principiu a acțiunii civile,

neindicarea despre încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru asistența

juridică, precum și considerînd că cuantumul prejudiciului moral este derizoriu,

fără a indica care este eroarea de drept comisă de instanța de apel, ce ar duce la

adoptarea soluției de casare a hotărîrii atacate prin prisma art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei penale rezultă că la 05.03.2015, partea civilă

Ciubotaru Pavel a înaintat acțiunea civilă împotriva lui Gorgan Nicolae cu privire

la repararea prejudiciului material în sumă de 3952,82 lei, venitului ratat pentru

perioada de la 03.11.2014 pînă la 16.05.2015 în mărime de 16500 lei,

5

îndemnizație lunară în sumă de 1320 lei pentru perioada de la 17.05.2015 pînă la

17.05.2018, prejudiciul moral în mărime de 250000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5000 lei (f. d. 75-76).

Colegiul penal constată că, examinînd acțiunea civilă nominalizată,

prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26.05.2015, menținută prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015,

instanțele de fond au admis în principiu acțiunea civilă înaintată de Ciubotaru

Pavel către Gorgan Nicolae privind repararea prejudiciului material, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Totodată acțiunea civilă înaintată de Ciubotaru Pavel către Gorgan Nicolae

privind repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea

de la Gorgan Nicolae în beneficiul lui Ciubotaru Pavel suma de 3000 (trei mii) lei

cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, în rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Colegiul atestă că argumentul recurentului invocat ca temei de casare a

hotărîrilor judecătorești că: “instanța de fond și de apel au omis să se expună

asupra mijloacelor de probă ce justifică mărimea prejudiciului material cauzat de

Gorgan Nicolae în urma săvîrșirii infracțiunii părții civile”, nu poate fi reținut din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 221 alin. (1) Cod penal, acțiunea civilă în procesul

penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei

în orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării

judecătorești.

În conformitate cu prevederile art. 219 alin. (1), (2) și (3) Cod penal, (1)

acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice

sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale și morale.

Conform prevederilor art. 225 alin. (1) Cod penal, judecarea acțiunii civile

în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța

de competența căreia este cauza penală. Alin. (3) prevede că, dacă la soluționarea

acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare

necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a se administra probe

suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Reieșind din aceste prevederi legale în raport cu materialele cauzei,

Colegiul penal conchide că soluția instanțelor de fond cu referire la acțiunea

civilă în speță este corectă, deoarece instanțele au constatat că pentru a stabili

suma despăgubirilor materiale cuvenite părții civile este necesară amînarea

judecării cauzei pentru a se administra probe suplimentare.

6

De asemenea, instanța de recurs ordinar reține, că este corectă și soluția

instanțelor de fond cu privire la admiterea în principiu a cerințelor privind

încasarea cheltuielilor de asistență juridică pretinse de partea civilă Ciubotaru

Pavel în sumă de 5000 lei, urmînd ca asupra cuantumului acestora să se expună

instanța de judecată în ordinea procedurii civile, deoarece încasarea cheltuielilor

de judecată ține nemijlocit de soluționarea acțiunii civile.

În ce privește argumentele recurentului că suma de 3000 lei dispusă spre

încasare din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate cu titlu de

despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat este o sumă derizorie, Colegiul penal

consideră, că cuantumul prejudiciului moral a fost stabilit just de către instanțele

judecătorești, iar acesta corespunde unei satisfacții efective, reieșind și din

faptul, că pedeapsa penală stabilită inculpatului în sine de asemenea constituie

repararea prejudiciului moral. De asemenea, instanța de recurs consideră că

solicitarea părții vătămate de încasare a prejudiciului moral în sumă de 250000

lei poartă un caracter exagerat în ce privește cuantumul acestui prejudiciu.

În acest sens, instanța de recurs reține că art. 1422 alin. (1) și (2) Cod civil,

în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum

și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului patrimonial.

Potrivit art. 1423 Cod civil, (1) Mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

(2) Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, normele legale citate acordă dreptul și prerogativa instanțelor

judecătorești să determine cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat

și simplul dezacord a părții cu cuantumul stabilit nicidecum nu justifică și nu

constituie temei de casare a hotărârii judecătorești.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

7

avocatul Furnică Victor în interesele părții civile Ciubotaru Pavel se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Furnică Victor în

interesele părții civile Ciubotaru Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Gorgan Nicolae Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la data de 21 aprilie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

8