1ra-1369/2018 — art. 201/1 alin. 1 Cod penal

1ra-1369/2018 — art. 201/1 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1369/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Ciubotaru Grigore, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în cauza

penală în privința lui

Ciubotaru Grigore XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 08.09.2016 - până la 05.02.2018

instanța de apel:

de la 21.02.2018 - până la 14.03.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 11.06.2018 – până la 25.09.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza materialelor cauzei,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

februarie 2018, procesul penal privind faptul comiterii de către

Ciubotaru Grigore a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod

penal, a fost încetat.

Prin aceiași sentință, Ciubotaru Grigore a fost recunoscut vinovat

de comiterea contravenției prevăzute de art. 781 Cod contravențional și a

fost liberat de răspundere contravențională în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

1

Ciubotaru Grigore la 16.04.2016, aproximativ în jurul orelor 13:20, în timp

ce se afla în blocul locativ care este amplasat în mun. Chișinău, str.

Grădinilor nr.60, a inițiat un conflict cu soția sa, Conișescu Maria,

numind-o cu cuvinte necenzurate, după care i-a aplicat ultimei lovituri cu

mâna pe suprafața corpului, cauzându-i în rezultat, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 1741/D din 27.06.2016, traumă craneo-

cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor

moi la nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui

criteriu, se califică ca vătămare ușoară. Provocarea leziunilor corporale

prin mutilare sau în rezultatul căderii corpului din poziție verticală în

lipsa altor leziuni pe părțile proeminente ale corpului, este puțin

probabil.

data de 13 februarie 2018 a declarat apel procurorul în Procuratura

Rîșcani, Carajeleascov Cristina, care a solicitat casarea integrală a

sentinței din motivul ilegalității acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Ciubotaru Grigore, să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin.(1) lit. a) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, și cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pe

un termen de 2 ani.

3.1. În motivare, apelantul a invocat că, prima instanță a efectuat o

interpretare eronată a probelor, denaturând conținutul lor, fără a aprecia

multilateral și obiectiv probele prezentate în cadrul cercetării

judecătorești. A susținut că, acuzatorul de stat care a participat la

examinarea cauzei în cadrul susținerilor verbale, a dus instanța de

judecată în eroare, solicitând încetarea procesului penal în privința

inculpatului, bazându-se pe modificările operate prin Legea nr. 196 din

28.07.2016, pe motiv că fapta constituie contravenția prevăzută la art. 781

Cod contravențional, cu liberarea inculpatului de sancțiune pe motivul

expirării termenului de prescripție, or, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 1741/D din 23.06.2016, s-a constatat trauma crainico-

cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală; edem al țesuturilor

moi la nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice

a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

2

indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară. Luând în considerație

localizarea anatomică și caracterul morfologic al leziunilor corporale

depistate, producerea acestora în rezultatul căderii corpului din poziție

verticală în lipsa altor leziuni pe părțile proeminente ale corpului este

puțin probabil. Regiunile anatomice unde sunt localizate leziunile

corporale depistate sunt accesibile pentru mână proprie.

A invocat că, vătămările corporale care au fost stabilite prin

raportul de expertiză se cataloghează a fi ușoare, însă atât acuzatorul de

stat, cât și instanța de judecată fac referire la vătămări neînsemnate, fapt

ce nu corespunde concluziei expertului judiciar medico-legal. Totodată,

consideră că, instanța de judecată a fost părtinitoare la emiterea sentinței

și în rezultatul recalificării faptei inculpatului Ciubotaru G. conform art.

2011 alin. (1) Cod penal a încetat procesul penal, motivând că prin legea

nr. 196 din 28.07.2016 a fost înlăturat caracterul prejudiciabil al faptei,

adică faptul că lipsește urmarea prejudiciabilă, însă raportul de expertiză

medico-legală nr. 1741/D, indică expres faptul că vătămările se califică

fiind ușoare.

A susținut că, instanța de judecată a examinat superficial prezenta

cauză, nefiind analizată gravitatea agresiunii la care a fost supusă partea

vătămată Conișescu M. și pericolul violenței, precum și faptul că nu a

fost aplicată o pedeapsă echitabilă în privința lui Ciubotaru G., cu scopul

de a-1 împiedica să comită acte de violență pe viitor, de asemenea

instanța de fond, nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor faptice,

eronat a recalificat fapta inculpatului și a încetat procesul penal și

procesul contravențional, prin ce a pronunțat o sentință ilegală.

martie 2018, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care:

Ciubotaru Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod Penal și în baza acestei

Legi, i-a fost numită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

1 (un) an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 1 (un) an.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel, a susținut că a

analizat în ansamblu probele cauzei prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

3

coroborării lor, care au permis instanței de apel de a concluziona despre

existența în acțiunile inculpatului Ciubotaru G. a indicilor infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, potrivit elementelor

constitutive: „Violența în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată verbal și fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui

alt membru al familiei, soldată cu vătămarea ușoară a integrității

corporale”.

Instanța de apel, în urma audierii participanților la proces și

verificării legalității și temeiniciei sentinței atacate, pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și probelor

cercetate, prezentate instanței de apel, precum și probelor administrate

de instanța de fond, cercetate suplimentar în ședința instanței de apel, a

constatat cu certitudine faptul că, Ciubotaru Grigore la 16.04.2016,

aproximativ în jurul orelor 13:20, în timp ce se afla în blocul locativ care

este amplasat în mun. Chișinău, str. Grădinilor nr.60, a inițiat un conflict

cu soția sa Conișescu Maria, numind-o cu cuvinte necenzurate, după

care i-a aplicat ultimei lovituri cu mâna pe suprafața corpului, cauzându-

i în rezultat, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1741/D

din 27.06.2016, traumă craneo-cerebrală închisă manifestată prin comoție

cerebrală, edem al țesuturilor moi la nivelul feței, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, ce condiționează dereglarea sănătății

de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară.

Provocarea leziunilor corporale prin mutilare sau în rezultatul căderii

corpului din poziție verticală în lipsa altor leziuni pe părțile proeminente

ale corpului este puțin probabilă.

Astfel, instanța de apel, a încadrat acțiunile inculpatului conform

prevederilor art. 2011 alin. (1) Cod penal, în vigoare la momentul

comiterii faptei, și anume ,,Violența în familie, adică acțiunea

intenționată, manifestată verbal și fizic, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, soldată cu vătămarea ușoară a

integrității corporale”

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a

efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind

administrarea probelor, iar instanța de fond a dat o apreciere greșită și

eronată probelor administrate.

În ședință, inculpatul nu s-a prezentat, însă instanța de apel a

reținut declarațiile ultimului, date în cadrul urmăririi penale și în

instanța de fond. În pofida faptului că, inculpatul Ciubotaru G. nu și-a

4

recunoscut vina, instanța de apel, a considerat că vinovăția acestuia a

fost demonstrată integral prin probele acumulate legal în cadrul

urmăririi penale, care au fost examinate în instanța de judecată și

recercetate și verificate în cadrul instanței de apel.

Concomitent, instanța de apel a criticat referirea primei instanțe la

faptul că în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare învinuirea adusă

inculpatului Ciubotaru Grigore în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal,

considerând că acțiunile comise de către Ciubotaru Grigore, au o

gravitate mai redusă decât infracțiunea și încadrând acțiunile lui în

temeiul prevederilor art. 781 Cod contravențional, deoarece prin acțiunile

sale inculpatul a comis o contravenție.

În acest sens, instanța de apel a reținut că la emiterea sentinței de

încetare a procesului penal din motivul că fapta constituie o

contravenție, prima instanță a dat o apreciere eronată circumstanțelor de

fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești.

Cu privire la calificarea faptei, instanța de apel a descris procesul

de încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului Ciubotaru

Grigore în componența de infracțiune prevăzută de art. 2011 alin. (1) Cod

Penal, bazându-se pe probele administrate la caz dintre care sunt:

declarațiile părții vătămate Conișescu M. care au fost confirmate și prin

procesul-verbal de confruntare dintre Ciubotaru G. și Conișescu M., și

raportul de constatare medico-legal nr. 1121 /D din 04.05.2016, potrivit

căruia în rezultatul examenului medico-legal al documentelor medicale a

cet. Conișescu M. s-a constatat traumă craneo-cerebrală închisă

manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor moi la nivelul

feței care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Sub acest aspect, instanța de apel nu a reținut alegațiile

apărătorului inculpatului în instanță, precum că inculpatul nu a aplicat

careva lovituri lui Conișescu M., or, acest fapt este în contradicție cu

toate materialele cauzei.

Instanța de apel, a luat în considerație concluzia raportului de

constatare medico-legal nr. 1121 /D din 04.05.2016 și în acest context a

considerat că nu poate fi reținută poziția instanței de fond, potrivit căreia

acțiunile inculpatului Ciubotaru Grigore urmează a fi recalificate în

prevederile art. 781 Cod contravențional, or, în speță nu sunt întrunite

elementele constitutive ale contravenției menționate și anume existența

5

vătămărilor corporale neînsemnate, deoarece potrivit raportului

menționat supra, vătămările corporale depistate la Conișescu M., sunt

calificate ca vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a menționat că, argumentele reținute ca motivație

în sentință sunt declarative și nefondate, fără careva suport probatoriu,

care contravin probelor administrate și cercetate în ședința instanței de

fond și verificate în ședința instanței de apel.

Analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și

cercetate în cadrul întregului proces penal, instanța de apel a considerat

că vinovăția inculpatului pe deplin este dovedită și acțiunile lui, expuse

în actul de învinuire, corect au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1)

Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a menționat că a ținut cont de

modificările operate de legiuitor prin legea nr.196 din 28 iulie 2016 la art.

2011 Cod penal, în vigoare din 16.09.2016 și de raportul de constatare

medico-legal nr. 1121 /D din 04.05.2016.

Astfel, instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului

Ciubotaru Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1)

Cod penal a fost confirmată fără nici un dubiu iar nerecunoașterea

vinovăției de către acesta, o consideră ca o metodă de apărare și un

mijloc de eschivare de la răspundere penală, întrucât afirmațiile

ultimului nu au fost probate.

La aprecierea măsurii și mărimii pedepsei, instanța de apel, a

menționat că a ținut cont de prevederile art. 16, 75 Cod Penal, precum și

de persoana inculpatului Ciubotaru Grigore, atitudinea acestuia față de

fapta comisă, absența antecedentelor penale, caracteristica pozitivă a

făptuitorului, considerând neîntemeiată solicitarea părții acuzării privind

dispunerea executării reale a pedepsei închisorii, astfel instanța de apel, a

ajuns la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa cu

închisoare, real, la caz fiind oportună dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

În acest sens, în viziunea instanței de apel, inculpatul a

conștientizat urmările faptei sale, acesta anterior nu a fost judecat,

infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor ușoare și prin

urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei, luând în

considerație în special politica penală a statelor europene ce derivă din

recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei potrivit

căreia instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse

alternative detențiunii când este cazul, instanța de apel, a ajuns la

6

concluzia aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal.

aprilie 2018, la data de 10 mai 2018, a declarat recurs ordinar inculpatul

Ciubotaru Grigore, care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 4), 5), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

și emiterea unei nou hotărâri de achitare.

În susținerea recursului declarat, inculpatul a expus următoarele:

- nu este de acord cu decizia instanței de apel deoarece în acțiunile

acestuia nu au fost întrunite elementele infracțiunii și concomitent

susține că, faptei imputate i-a fost dată o încadrare juridică greșită;

- în fața instanței de judecată nu au fost prezentate probe suficiente

și concludente că inculpatul a comis fapta încriminată și nu a fost

demonstrat însăși existența faptei infracționale;

- sentința instanței de fond nu a fost contestată de acesta, nu din

cauza că a recunoscut vinovăția, ci din considerentul că urmărire penală

și contravențională în privința acestuia a fost încetată la cererea

procurorului, iar inculpatul nu a dorit să provoace întinderea proceselor

neplăcute și nedorite nici de el nici de fosta soție;

- despre examinarea cauzei penale în instanța de apel, nu a

cunoscut și nu a fost înștiințat din cauza că citația a fost expediată de

instanță, pe str. Grădinarilor și nu pe str. Grădinilor, unde are viza de

reședință, iar ne cătând la faptul că, avocatul acestuia, a adus la

cunoștința instanței că nu a reușit să facă legătura cu inculpatul și să

comunice despre declararea apelului de către procuror și data

examinării, instanța de apel a parcurs la judecarea cauzei fără audierea

inculpatului;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 413 alin. (1) Cod de

procedură penală, deoarece nu l-a audiat în ședință precum și pe

martorul declarațiile căruia au stat la baza emiterii deciziei de

condamnare, astfel încălcându-i dreptul la apărare și un proces echitabil;

- martorul XXXXX., audiat în prima instanță, a confirmat că la data

de 16.04.2016 a avut loc un conflict între recurent și fosta soție, însă a

declarat că nu a văzut ca inculpatul să aplice față de Conișescu M. care-

va lovituri, Conișeseu M. nu i-a comunicat că ultimul i-a aplicat careva

lovituri și martorul a văzut cum Conișescu M. a plecat de sine stătător,

fără careva urme de leziuni corporale pe față. Astfel, instanța de apel

punând la baza învinuirii declarațiile unui martor nici măcar nu le-a citit

și nu a dat apreciere respectivă conținutului celor declarate;

7

- instanța de apel a ignorat faptul că, raportul de expertiză medico-

legală nr. l741/D din 23.06.2016, care de asemenea s-a pus la baza

învinuirii, se constată existența unei traume ușoare doar din cuvintele

părții vătămate, constatând lipsa semnelor exterioare iar chiar și

existența ipotetică a vătămărilor descrise, nu înseamnă că apariția lor

poate fi imputată inculpatului cu atât mai mult că Conișeseu M., a

refuzat să depună declarații în fața instanței și să mențină propria

plângere;

- concluzia instanței de apel cu privire la aplicarea vătămărilor de

către inculpat, este declarativă, fără demonstrarea legăturii cauzale între

acțiunile reale a acestuia și consecința indicată, fără aprecierea critică a

declarațiilor martorului ocular, fără analiza circumstanțelor concrete a

cauzei, fără aprecierea critică a circumstanțelor în care a fost întocmit

raportul de expertiză medico-legală (doar din cuvintele părții vătămate

și în lipsa semnelor vizibile – reiese din textul raportului) și în lipsa

declarațiilor persoanei, căreia se pretind că au fost cauzate vătămările

corporale. Astfel, în lipsa probelor de legătură cauzală directă, instanța

de apel a pus la baza învinuirii o ipoteză nedemonstrată, atribuindu-i un

grad de probabilitate înalt, prin ce practic a încălcat principiul

prezumpției nevinovăției și interpretării în favoarea inculpatului tuturor

dubiilor existente;

- la emiterea deciziei de condamnare, instanța de apel nu a avut la

dosar probe suficiente și pertinente în vederea demonstrării vinovății

inculpatului;

- nu a aplicat niciodată față de nici o femeie, inclusiv fată de fosta

soție Conicescu M., forța fizică, și sub acest aspect susține că, instanța de

apel, nu a luat în considerație faptul că, prima instanță în urma cercetării

nemijlocite a tuturor probelor anexate la materialele cauzei, inclusiv

comportamentului părților la proces, aprecierii critice a circumstanțelor

în care a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală, a putut să

ajungă la concluzia că inculpatului poate fi imputată doar provocarea a

leziunilor corporale neînsemnate și nu ușoare, or, în astfel de

circumstanțe, concluzia instanței de fond privind încetarea urmării

penale cu tragerea la răspundere contravențională în baza art. 781 Cod

contravențional este perfect legală și întemeiată;

- susține că această mențiune nu înseamnă că a recunoscut vina în

aplicarea violenței sau că acest fapt a fost demonstrat, acesta nu a comis

careva acțiuni care ar putea fi calificate ca infracțiune sau contravenție și

la materialele cauzei nu există nici o probă în acest sens.

8

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de

Justiție, Sergiu Crijanovschi, a depus referință prin care a susținut că

recursul declarat pe caz, este neîntemeiat, fiind bazat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei, nefiind

indicate careva erori concrete de drept clar definite. Aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt mod decât cel care îl propune

recurentul este o competență și prerogativă exclusivă și legală a acestei

instanțe care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și astfel invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este la fel lipsită de orice suport legal.

De asemenea procurorul a susținut că instanța de apel nu a comis

careva erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și decizia

contestată conține motive clare și legale pe care își întemeiază soluția

privind încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului.

În contextul dat, a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului

ordinar declarat, deoarece este vădit neîntemeiat.

cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că

acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să admită

recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate, cu dispunerea

rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când judecata a avut loc

fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului,

interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie

potrivit legii.

Din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că respectiva

cauză parvenind în instanța de apel, a fost repartizată la 21.02.2018, iar

soluția a fost emisă la 14.03.2018, astfel judecarea a avut loc într-un

termen restrâns, fapt ce este binevenit și este în interesul justițiabililor,

însă a fost petrecută o singură ședință de judecată pentru care instanța

de apel nu a dispus de dovada citării legale a inculpatului și în mod

pripit a ajuns la concluzia dispunerii judecării apelului declarat de către

partea acuzării în lipsa inculpatului Ciubotaru Grigore, fără a ține cont

9

de prevederile art. 321 Cod de procedură penală, potrivit cărora: alin. (1)

,,Judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea

inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.” iar la alin.

(2) „Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul: 1) când

inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță; 2) când inculpatul, fiind în

stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul

lui este confirmat și de apărătorul lui; 3) examinării unor cauze privitor la

săvârșirea unor infracțiuni ușoare când inculpatul solicită judecarea cauzei în

lipsa sa”.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit nu a stabilit la materialele

cauzei nici o cerere din partea inculpatului Ciubotaru Grigore prin care

ultimul ar fi solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, iar opinia avocatului

Leptilov Natalia, privind posibilitatea examinării apelului procurorului

prin care se solicita condamnarea inculpatului, fără participarea

inculpatului pe care îl reprezenta, urma a fi apreciată critic de către

instanța de apel, iar ultima la rândul său, potrivit conținutului

procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 162-167), nu a expus

temeiurile de drept ce au stat la baza dispunerii prin încheiere

protocolară a examinării cauzei în lipsa inculpatului, limitându-se la o

singură frază nemotivată.

Concluzia asupra faptului că inculpatul a solicitat examinarea în

lipsa acestuia, nu reiese nici din expunerea avocatului la etapa

soluționării acestei chestiuni de către instanța de apel, or, avocatul a

susținut că inculpatul cunoaște că are loc ședința de judecată, însă nu și

faptul că ultimul solicită examinarea în lipsa sa.

Concomitent, analizând procedura de judecare a apelului declarat,

Colegiul penal lărgit a stabilit că la materialele cauzei (f.d. 161) sunt

prezente declarațiile părții vătămate Conișescu Maria care, fiind

avertizată asupra răspunderii ce o poartă în conformitate cu art. 312, 313

Cod penal, a fost audiată conform regulilor prevăzute de art. 369 Cod de

procedură penală. Declarațiile acesteea au fost colectate și semnate

separat procesului-verbal, însă din conținutul ultimului nu reiese că

instanța de apel a reluat cercetarea judecătorească conform ordinii

stabilite pentru prima instanță în vederea audierii participanților la

proces, fapt care a fost petrecut în lipsa inculpatului, în așa fel

îngrădindu-i-se accesul la aceste declarații precum și dreptul de a acorda

întrebări, fapt ce reprezintă o eroare admisă de instanța de apel.

Colegiul penal lărgit constată că omisiunea judecării apelului cu

participarea inculpatului a rezultat în ignorarea prevederilor art. 413

10

alin. (1) Cod de procedură penală – deoarece instanța de apel nu a audiat

inculpatul. Mai mult, Colegiul penal lărgit constată că un martor al

acuzării, a cărui declarații au stat la baza emiterii deciziei de

condamnare, la fel nu a fost audiat.

Astfel de situație denotă nerespectarea dreptului inculpatului la un

proces echitabil și apărare efectivă.

Potrivit principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității

judecării cauzei stipulate la art. 314 Cod de procedură penală, instanța de

judecată, la judecarea cauzei creează părții acuzării și părții apărării

condițiile necesare pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a

circumstanțelor cauzei.

Totodată, art. 66 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează că,

inculpatul are dreptul la apărare și instanța de judecată îi asigură

posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele și

metodele neinterzise de lege.

Colegiul penal lărgit menționează că una din garanțiile desfășurării

procesului de judecare a cauzei bazat pe principiul contradictorialității

este asigurarea dreptului la apărare al inculpatului.

Analizând aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că

inculpatul Ciubotaru Grigore, în instanța de apel, a fost lipsit de o

apărare concretă și efectivă, ignorându-se întreprinderea acțiunilor

necesare de către instanță pentru asigurarea prezentării acestuia la

judecarea apelului.

Colegiul penal lărgit notează că instanța de apel nu a stabilit că

inculpatul lipsește nemotivat și a decis judecarea cauzei și condamnarea

în absența inculpatului în lipsa unui temei legal din cele prevăzute la art.

321 alin. (2) Cod de procedură penală. Prezența inculpatului Ciubotaru

Grigore la examinarea apelului era una obligatorie, deducându-se din

prevederile art. 321 alin. (1) Cod de procedură penală, care este o normă

imperativă, în coroborare cu prevederile art. 412 Cod de procedură

penală, care la alin. (3) prevede că „Judecarea apelului se face cu citarea

părților și înmânarea copiilor de pe apel” iar la alin. (6) „Dacă este necesar,

instanța de apel poate recunoaște prezența părților obligatorie și ia măsurile

corespunzătoare pentru asigurarea prezenței lor.” În speță nu s-a regăsit baza

legală pentru dispunerea judecării apelului părții acuzării în lipsa

inculpatului. În scopul asigurării examinări obiective, multilaterale și

juste a cauzei, este absolut necesară prezența inculpatului în ședința

judiciară cu atît mai mult, cînd urmează casarea unei sentințe de încetare

cu pronunțarea unei sentințe de condamnare.

11

Conform practicii CEDO, (cauza Russu c. Moldovei, din 13

noiembrie 2008), s-a menționat că articolul 6 al Convenției, interpretat în

ansamblu, garantează dreptul persoanei acuzate de a participa efectiv la

procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar dreptul de a fi

prezent, dar și de a asculta și a urmări procesul (cauzele Stanford v.

Regatul Unit, hotărâre din 23 februarie 1994, Seria A nr. 282-A, § 26;

Barberà, Messegué și Jabardo v. Spania, hotărâre din 6 decembrie 1988,

Seria A nr. 146, § 78). Acest drept face implicit parte din esența

conceptului procedurii contradictorii și poate fi, de asemenea, dedus din

garanțiile prevăzute în subparagrafele (c), (d) și (e) ale paragrafului 3 al

articolului 6 CEDO.

Instanța de apel, examinând apelul depus, l-a admis stabilind

vinovăția inculpatului, fără a-l audia asupra învinuirii aduse. Astfel,

instanța de apel care a fost sesizată în cauză, în fapt și în drept a încălcat

dreptul lui Ciubotaru Grigore la judecarea în mod echitabil a cauzei sale,

drept ce rezultă din prevederile art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În lumina celor menționate, Colegiul penal lărgit consideră că,

erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în procesul

de judecării cererii de recurs, deoarece nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale

penale.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul invocat de

recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

La judecarea apelului, participarea inculpatului este obligatorie sau

dispunerea judecării apelului poate fi efectuată numai prin întrunirea

condițiilor legale iar nerespectarea acestei reguli constituie o eroare de

drept, care se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. (4) Cod de

procedură penală.

Rejudecând cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație

cele expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege

menționate, să respecte procedura de judecare a cauzei în instanța de

apel, cu înștiințarea corespunzătoare a inculpatului și asigurarea

prezenței acestuia în instanța de apel, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, să verifice minuțios, sub toate

aspectele, complet și obiectiv toate probele în strictă conformitate cu

12

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, să supună analizei în

întregime, de fapt și de drept, a declarațiilor inculpatului, părții vătămate

și să emită o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Ciubotaru

Grigore XXXXX, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 martie 2018, în propria cauză penală și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 25

octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

13