1re-14/2016 — art. 163 ali. 2 lit. b Cod penal

Termenul de examinare a cauzei: prima instanță: 28.10.2014 - 17.02.2015; instanța de recurs: 23.03.2015 - 05.08.2015; instanța de recurs în anulare: 22.09.2015 - 22.03.2016 Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală legal executată. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 17 februarie 2015, procesul penal în privința lui Burlaca I. învinuită în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat, deoarece părțile s-au împăcat. 2. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la o dată și oră neidentificată de către organul de urmărire penală, în perioada 01.04.2014 - 07.04.2014, Burlaca I. fiind conștientă de vîrsta fragedă a copilului său Burlaca B. și că acesta se poate afla într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsit de posibilitatea de a se salva datorită vîrstei fragede, intenționat, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al inacțiunii sale, prevăzînd urmările prejudiciabile și admițnd în mod conștient survenirea lor, încălcînd prevederile art. 48 alin (2) din Constituție și prevederile art. 60 alin. (2) din Codul familiei, precum și prevederile art. 18 alin. (1), (2) ale Legii nr. 338, din 15.12.1994, privind drepturile copilului, afîndu-se în locuința din mun. Bălți, str. Taras Șevcenco, 76, ap. 2, a lăsat copilul născut la 15.01.2014, fără supraveghere permanentă, fapt care a dus la traumarea acestuia în circumstanțe neidentificate de către organul de urmărire penală. În continuare, Burlaca I. prevăzînd urmările prejudiciabile și admițînd în mod conștient survenirea lor, l-a lăsat pe Burlaca B. fară ajutor, neapelînd la asistența medicală și neasigurînd acordarea oportună a ajutorului medical 1 copilului și ca rezultat a leziunilor corporale primite, care potrivit raportului de examinare medico-legală a cadavrului nr. 181 din 09.04.2014, poartă calificativul grave și care la 09.04.2014, au provocat din imprudență decesul copilului. Instanța de fond luînd în considerație prevederile art. 109 Cod penal, art. 77 alin. (1), 78 pct. 2 alin. (4) lit. b), 81 alin. (1), 276 alin. 6) Cod de procedură penală, art. 19, 22 Cod civil și faptul că pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare, succesorul părții vătămate și inculpata prin cerere scrisă la 17.01.2015, au solicitat încetarea procesului pe motivul că s-au împăcat, precum și că legea permite împăcarea în baza art. 109 Cod penal și art. 285 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia că cauza penală în privința inculpatei Burlaca I. în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, urmează a fi încetată.

Sentința a fost atacată cu recurs de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui Burlaca I. în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisori să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. În argumentarea recursului, procurorul a menționat că, Burlaca O. este succesor al părții vătămate decedate și nicidecum nu este reprezentant legal al acesteia, statut, care nu-i permite să acționeze în corespundere cu prevederile art. 109 Cod penal ori art. 276 Cod de procedură penală, astfel instanța de fon neîntemeiat a făcut analogie între statutul de reprezentant legal cu cel al succesorului părții vătămate, interpretînd eronat prevederile art. 77 alin. (1), 78 pct. 2) alin. (4) lit. b), 81 alin. (1), 276 alin. (6) Cod de procedură penală și art. 19, 22 alin. (1) Cod civil.

Prin decizia Colegiului penala la Curții d Apel Bălți din 05 august 2015, a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea fără modificări a sentinței.

Instanța de apel a apreciat drept una corectă soluția instanței de fond privind încetarea procesului penal în privința Burlaca I. învinuită în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, or procedura de împăcare a fost inițiată și susținută de către părți, în strictă conformitate cu prevederile legale. Totodată, instanța de apel analizînd circumstanțele cauzei, a conchis că, deschiderea căii de apel asupra sentinței, este o poziție greșită a primei instanțe și a acuzatorului de stat, care a declarat apel împotriva acesteia, care a fost emisă de către prima instanță în lipsa unei cercetări judecătorești. Calea de atac apelul, poate fi o cale de atac în scopul unei noi judecări, pe cînd în lipsa examinării probelor de către prima instanță, această cale nu poate fi deschisă, iar legalitatea acestei sentințe poate fi controlată doar folosind calea de atac recursul.

Împotriva deciziei instanței de apel, declară recurs procurorul, care, fără a invoca vre-un temei de drept din cele prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în aceiași instanță de apel. 2 În motivarea recursului, procurorul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în cererea de recurs, suplimentar menționînd următoarele: - la adoptarea deciziei de încetare a procesului penal în privința lui Burlaca I., instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 109 Cod penal, interpretînd eronat prin racordare la speță norma respectivă; - instanța de apel nu a dat apreciere nici într-un fel faptului că Burlaca O. nu este doar reprezentant al victimei infracțiunii, dar este și succesor în drepturi și obligațiuni al părții vătămate decedate, prin ce nu s-a expus din toate punctele de vedere asupra instituției împăcării; - în speța nu sunt aplicabile prevederile art. 276 Cod de procedură penală, la care face referire instanța de apel, deoarece urmărirea penală nu a fost pornită la plîngerea victimei, ci la constatarea faptului de lăsare în primejdie, cu bună-știință fără ajutor a unei persoane care se afla într-o stare periculoasă pentru viață și era lipsită de putință de a se salva din cauza vîrstei fragede și inculpata însuși l-a pus pe minor într-o situație periculoasă pentru viață, faptă care a provocat din imprudență decesul victimei; - argumentul instanței de apel precum că, în speță a fost deschisă calea de atac - apelul asupra sentinței, cauza penală s-a examinat în ordine de recurs, este un greșită, or cauzei penale i-a fost atribuit nr. 1a-598/15, de către cancelaria penală a Curții de Apel și în atare situație urma să fie examinată în ordine de apel, sau dacă ar fi fost înregistrată ca recurs, atunci soluția propusă de acuzator ar fi fost de a remite cauza la o nouă rejudecare în instanța de fond. 6.1. Referință asupra recursului au declarat inculpata Burlaca I. și reprezentantul părții vătămate Burlaca O., care au pledat pentru inadmisibilitatea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel, deoarece din conținutul recursului declarat nu se relevă existența a careva încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Totodată, împăcarea încheiată în cadrul procesului penal, este rezultatul atitudinii comune a soților Burlaca de a pune capăt tragedii întîmplate și evitarea uni proces judiciar de durată.

Cu toate că acuzatorul de stat contestă decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți cu recurs ordinar, Colegiul penal lărgit îl va examina ca recurs în anulare. Astfel, judecînd recursul în anulare declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în 3 anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Raportînd normele menționate la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu invocă un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se cu desăvîrșire argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens, dar critică soluția instanței de recurs privind menținerea sentinței de încetare a procesului penal în privința lui Burlaca I., invovînd că instanța de recurs nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 109 Cod penal, deoarece încetarea procesului penal nu poate avea loc între inculpat și succesorul în drepturi și obligații a părții vătămate defuncte. Așadar, se constată că autorul recursului nu a respectat cerințele legale și a neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală - cea mai esențială cerință față de recurs - nu a invocat concret unul din temeiurile prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere nu al stării de fapt, ci al problemei de drept, ce este incidentă cauzei și dacă aceasta are importanță pentru jurisprudență. Or, în atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că recursul în anulare, declarat de acuzatorul de stat, nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucît, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. 4 Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1), art. 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015, în cauza penală în privința lui Burlaca Irina Gheorghi, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2016. Președinte (semnătura) Petru Ursache Judecătorii (semnătura) Constantin Alerguș (semnătura) Vladimir Timofti (semnătura) Ghenadie Nicolaev (semnătura) Nadejda Toma 5