1re-123/2016 — art. 313 CPP

Dosarul 1re-123/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Coban Igor în numele părții vătămate S.A. ”BTA-27”, prin care se

solicită casarea încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 octombrie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie

2014,

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 21.07.2014 - 13.10.2014;

instanța de recurs: 11.11.2014 - 17.12.2014;

instanța de recurs în anulare: 03.06.2016 - 02.11.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinare plângerea înaintată de către Culicov A. declarată împotriva

ordonanței procurorului adjunct al Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl. din 17

iunie 2014, privind anularea ordonanței procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, Plugaru V. din 11 iulie 2012, de scoatere de sub urmărirea penală a

bănuitului Culicov A. în cadrul cauzei penale nr. 2010012274.

2014, a fost admisă plângerea lui Culicov A., înaintată în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală, declarată nulă ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii

mun. Chișinău, Lupu Vl. din 17 iunie 2014, de anulare a ordonanței procurorului

în Procuratura mun. Chișinău, Plugaru V. din 11 iulie 2012, privind scoaterea de

sub urmărire penală a lui Culicov A. cu reluarea urmăririi penale în privința

persoanei menționate și ordonanței procurorului-șef al secției control al urmăririi

penale a Procuraturii Generale, Mircos A. din 01 august 2014, prin care s-a

respins plângerea lui Culicov A., cu menținerea ordonanței contestate.

Au fost declarate nule toate acțiunile de urmărire penală efectuate în cauza

penală nr. 2010012274, ulterior emiterii ordonanței procurorului adjunct al

Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl. din 17 iunie 2014 și ordonanței

1

procurorului-șef al secției control al urmăririi penale a Procuraturii Generale,

Mircos A. din 01 august 2014, în privința lui Culicov A.

al secției exercitare și conducere a urmăririi penale a Procuraturii mun. Chișinău,

Zanevici N., care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie respinsă ca

neîntemeiată plângerea lui Culicov A., invocând că, actele procesuale contestate

au fost efectuate în conformitate cu legea.

17 decembrie 2014, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea

încheierii.

În motivarea soluției instanța a indicat că, concluzia primei instanțe este pe

deplin fondată, iar în speță nu sunt temeiuri de anulare a ordonanței din 11 iulie

2012, privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Culicov A. în cadrul cauzei

penale nr. 2010012274, or, la emiterea ordonanței procurorului adjunct al

Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl. din 17 iunie 2014, nu au fost invocate

careva aspecte sau argumente care să conducă la necesitatea depășirii termenului

imperativ de examinare reglementat de art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală, iar din aceste motive, prin reluarea procesului penal va fi viciat

mecanismul legal de reluare a urmăriri penale prevăzut de articolul menționat.

Adițional, instanța de recurs a menționat că, conform prevederilor art. 230

alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

din 13 octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 decembrie 2014, declară recurs în anulare reprezentantul părții vătămate S.A.

”BTA-27”, avocatul Coban Igor, care, indicând temei de drept prevederile art.

453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a plângerii lui Culicov A.

declarată în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală, împotriva

ordonanței procurorului adjunct al Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl. din

17 iunie 2014.

Totodată, recurentul solicită aprecierea recursului ca fiind depus în termen

sau, după caz, repunerea în termenul de atac, în ordinea prevăzută de art. 234

alin. (1) Cod de procedură penală, dat fiind faptul că actele judecătorești de

dispoziție atacate i-au fost aduse la cunoștință părții vătămate la 24 noiembrie

2015.

În motivarea recursului declarat avocatul invocă următoarele argumente:

- ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Culicov A., emisă de

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Plugaru V., nu a fost adusă la

2

cunoștință părților vătămate pe dosar, limitându-se astfel dreptul acestora de a

contesta decizia dată, în conformitate cu prevederile legale;

- judecătorul de instrucție, a interpretat eronat prevederile art. 274 alin. (4)

Cod de procedură penală și a calculat greșit termenul prevăzut de articolul

menționat, a pronunțat o încheiere prin care a anulat ordonanța procurorului

adjunct al Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl. din 17 iunie 2014;

- ipotetic, în cazul în care ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a

fost adoptată ilegal, persoana îndreptățită poate cere anularea ei indiferent de

timpul scurs de la data emiterii, însă în intervalul de 15 zile din momentul ce i s-a

adus la cunoștință ordonanța în cauză - pornindu-se de la efectul principiului

legalității și de la prevederile art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală;

- dat fiind faptul că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost

adoptată ilegal, ordonanța procurorului ierarhic superior din 17 iunie 2014,

nicidecum nu poate fi considerată ca fiind emisă tardiv, deoarece plângerea

părții vătămate în acest sens a fost înaintată în termenul legal (actul procedural i-

a fost adus la cunoștință cu întârziere), or, la baza ordonanței anulate, procurorul

ierarhic superior nici nu a pus descoperirea unui viciu fundamental, ci anume

lipsa temeiurilor pentru scoatere de sub urmărire penală, adică ilegalitatea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală;

- recursul declarat de procuror a fost examinat formal, or, decizia

contestată nu conține referiri la argumentele invocate în recurs, ci doar repetă

argumentele primei instanțe, lucru total inadmisibil, astfel, nu s-a realizat un

control judecătoresc așa cum trebuia să se întâmple, afectându-se grav drepturile

procedurale ale părții vătămate, garantate de CoEDO, Constituția RM, Codul de

procedură penală, adoptându-se un act judecătoresc ilegal;

- în esență, neexercitarea unui control judecătoresc veritabil de către

instanța ierarhic superioară la fel reprezintă în sine o violare a art. 6 CoEDO și,

deci, implicit un viciu fundamental prevăzut de art. 6 pct. 44) Cod de procedură

penală;

- ordonanța procurorului ierarhic superior de anulare a ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală, cu reluarea urmăririi penale nu este susceptibilă

de atac către judecătorul de instrucție (conform art. 313 Cod de procedură

penală), or, potrivit exigențelor expuse în pct. 5.3. al HP CSJ, nr. 7 din 04 iulie

2005 cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de

instrucție în procesul urmăririi penale, nu sunt pasibile de a fi atacate de regulă și

hotărârile privind pornirea urmăririi penale; ordonanța, de recunoaștere a

persoanei în calitate de bănuit, învinuit, ordonanța prin care s-a dispus

efectuarea expertizei;

- CtEDO în hotărârea nr. 70982/01 din 15.03.2005, cauza Horciag vs. România,

s-a constatat că anularea de către procurorul ierarhic superior a hotărârii

neîntemeiate nu constituie o încălcare a art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 al CoEDO,

din contra, un procedeu legal de restabilire a echității, deoarece procedura ce

3

urmează nu este altceva decât continuarea primei proceduri, astfel ordonanța din

17 iunie 2014, nu contravine prevederilor art. 22 Cod de procedură penală și nici

art. 4 din Protocolul nr. 7 al CoEDO;

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct.

2) și 3) și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara

la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărâri judecătorești

irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”se referă la hotărârile judecătorești

prin care a fost judecată cauza în fond, adică hotărârile irevocabile de

condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor

de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de

procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului

în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din

27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost

verificată pe căile ordinare de atac - în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni

decât vinovăția persoanei, în speța dată a fost examinată plângerea persoanei

înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală, au numai un dublu grad de

jurisdicție, prima instanță și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare.

Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată,

instanța de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin

care s-a soluționat plângerea înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală,

iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea

recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri

4

irevocabile prevăzute la art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, ce pot fi

contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către

reprezentantul părții vătămate S.A. ”BTA-27”, avocatul Coban Igor, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Coban Igor în

numele părții vătămate S.A. ”BTA-27”, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, deoarece nu corespunde

cerințelor de conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5