1ra-252/2016 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-252/2016 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-252/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

23 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Negruța Iurie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Negruța Iurii Ghennadi,

născut la 28 iunie 1987, originar și domiciliat în or.

Soroca, str. Baștina, nr. 11, ap. 11.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Negruța Iurie a fost condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

la 10 ianuarie 2012, aproximativ la orele 1900, aflîndu-se în apropierea

restaurantului ”McDonald's” din bd. Moscovei, nr. 1, mun. Chișinău, din

intenții huliganice s-a apropiat de Hilat Alina cu care a inițiat un conflict și

urmărind scopul de a înjosi onoarea și demnitatea acesteia, încălcînd grosolan

ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față de persoanele care se

aflau în apropierea restaurantului, i-a aplicat lui Hilat Alina mai multe lovituri

pe diferite părți ale corpului cu un lanț metalic, cauzîndu-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 169/D leziuni corporale neînsemnate. În urma

1

acțiunilor violente a inculpatului părții vătămate i-a fost deteriorat telefonul

mobil de model ”Unite” fiindu-i cauzat un prejudiciu în sumă de 1800 lei.

blîndețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care să fie dispusă executarea reală a pedepsei stabilite;

3.1 Apel a declarat și avocatul Cerga Ion în numele inculpatului, care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a

procesului penale pe motiv că fapta inculpatului constituie o contravenție

prevăzută de art. 78 Cod contravențional.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că acuzarea nu a

prezentat probe care ar confirma că inculpatul a comis infracțiunea incriminată

prin rechizitoriu, deoarece insultarea și violența aplicată față de partea

vătămată au fost cauzate de relațiile ostile care existau între aceștia și prin

acțiunile sale inculpatul nu a urmărit scopul încălcării grosolane a ordinii

publice. Totodată, nu s-a confirmat prin careva probe pertinente faptul că

inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu lanțul de metal.

Concluzia instanței de fond privind aplicarea pedepsei cu închisoare pe

un termen de 5 ani este neargumentată, or în cazul dat sancțiunea normei

penale în baza căreia inculpatul a fost condamnat prevede pedeapsa închisorii

pe un termen de la 3 la 7 ani.

ca nefondate apelurile declarate.

fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate

în modul corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate prin cumulul de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectând-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a apreciat critic versiunea apărări precum că inculpatul

s-a apropiat de partea vătămată urmărind scopul de a clarifica un conflict,

care exista între ei anterior, dar nu din intenții huliganice, deoarece aceasta

contravine materialelor cauzei.

În continuare Colegiul penal a relevat, că nu poate fi reținută solicitarea

apărării de a înceta procesul penal pe motiv că fapta inculpatului constituie o

2

contravenție, or prin probele prezentate de acuzare cu certitudine s-a constatat

că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, iar latura obiectivă a infracțiunii de huliganism s-a realizat prin

fapta prejudiciabilă ce cuprinde acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, cu folosirea unui obiect special

adaptat pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Totodată instanța de apel a menționat că pedeapsa stabilită inculpatului

este echitabilă și proporțională faptei comise.

care invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10)

Cod de procedură penală, solicită, casarea hotărîrii contestate cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentînd

următoarele:

- învinuirea înaintată inculpatului nu și-a găsit confirmarea, deoarece

insulta și violența aplicată față de partea vătămată au fost cauzate de relațiile

de ostilitate care existau între aceștia, iar Negruța Iu. nu urmărea scopul

încălcării grosolane a ordinii publice;

- în speță nu au fost stabilite faptele și mijloacele de probă prin intermediul

cărora să se demonstreze existența elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate;

-instanța de apel a neglijat declarațiile martorului Slivciuc I., care a relatat

că a văzut lanțul la picioarele inculpatului, doar în momentul cînd acesta a

coborît din automobil;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului că depozițiile părții

vătămate privind aplicarea multiplelor lovituri cu lanțul de metal pe diferite

părți ale corpului vin în contradicție cu raportul de constatare medico-legală

nr. 205 din 11.01.2012 și raportul de expertiză medico-legală nr. 169/D din

30.01.2012;

- la stabilirea pedepsei instanța de apel a neglijat prevederile art.7,15,55,75

Cod penal și nu a argumentat soluția privind aplicarea pedepsei de 5 ani

închisoare, de vreme ce inculpatul parțial a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat, menționînd că recurentul în recursul declarat, fără a invoca în

3

ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, critică

aprecierea probelor, însă un asemenea temei nu se regăsește în temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin

urmare, consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

8.Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Autorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod

de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, acest temei poate fi aplicat în cazul cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu a motivat

întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărîrea pronunțată

să fie motivată atît în fapt, cît și în drept.

Din textul recursului declarat se evidențiază că de fapt autorul critică

aprecierea probelor, însă nu argumentează ilegalitatea hotărîrilor judecătorești

din punct de vedere al erorilor de drept invocate, ce au fost comise la judecarea

cauzei.

Totodată, în recursul respectiv recurentul indică că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra faptului că depozițiile părții vătămate vin în contradicție cu

raportul de constatare medico-legală nr. 205 din 11.01.2012 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 169/D din 30.01.2012, însă Colegiul penal anlizînd

concluzia experților expusă în actele de expertiză, relevă că prin acestea s-a

constatat că, ”leziunea depistată la partea vătămată a fost cauzată prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în circumstanțele indicate în

4

ordonanță”. Prin urmare, careva contradicții în declarațiile părții vătămate și

rapoartele de expertiză nominalizate nu se constată.

De rînd cu cele menționate instanța de recurs relevă că, recurentul în

recursul declarat nu a specificat care ar fi esența circumstanțelor că hotărîrea

pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă în

totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că,

temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Relevînd cele menționate mai sus, Colegiul penal atestă că instanța de

apel, a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității acestora și care în ansamblul

lor, au confirmat corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvîrșirea

infracțiunii imputate. La fel, Colegiul penal constată că, atît prima instanță, cît

și instanța de apel în hotărîrile adoptate au făcut o analiză amplă probelor

administrate în prezenta cauză, ce au confirmat învinuirea adusă lui Negruța

Iu. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. Astfel,

toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile

făcute de instanțele judiciare ierarhic inferioare rezultă din lucrările dosarului

și concordă cu situația factologică.

Din cuprinsul recursului, în viziunea recurentului probele administrate

nu confirmă vina sa în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod

penal, însă aceste alegații, ce au fost invocate și în apelul inculpatului, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece din cuprinsul hotărîrilor atacate

se constată că, concluzia privind vinovăția lui Negruța Iu. s-a tras, avînd în

vedere: - declarațiile pății vătămate Hilat Alina, care a relatat că aflîndu-se în

stradă lîngă restaurantul ”McDonald's” a fost agresată de inculpat care, a

numit-o cu cuvinte injurioase și i-a aplicat lovituri atît cu mîinile cît și cu un

lanț metalic (f.d.18, 152, vol. I). Cele declarate de partea vătămată au fost

confirmate și de martorii Neburac S. și Șaghina A. din care rezultă că inculpatul

a îmbrîncit-o și i-a aplicat lovituri lui Hilat A. (f.d.38-39, 40, 150-149, 169-170,

5

vol.I.); raportul de constatare medico-legală nr. 169/D din 11 ianuarie 2012 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 205 din 30 ianuarie 2012 (f.d.15, 45)

potrivit cărora leziunea depistată la partea vătămată a fost cauzată prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur.

Faptul că Negruța Iu. în timpul cînd s-a apropiat de partea vătămată,

precum și în momentul conflictului avea asupra sa un lanț din metal a fost

confirmat atît de pătimită cît și de martorii oculari. Astfel, martorul Siliviuc I.,

a relatat următoarele: ”În momentul cînd a observat că între Negruța Iu. și partea

vătămată este o îmbrînceală imediat s-a apropiat de aceștia și l-a tras pe primul într-o

parte, moment în care a observat în mîina lui Negruța Iu. un lanț metalic, iar la

întrebarea sa pentru ce are asupra sa acest lanț, Iurie i-a răspuns că lanțul l-a luat

pentru autoapărare” (f.d.21-22, 103-verso).

Rezumînd în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în

săvîrșirea infracțiunii incriminate lui.

Un alt temei pentru recurs a fost menționat și pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, în acest context recurentul invocă, că în speță nu au fost

stabilite faptele care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii de

huliganism, precum și mijloacele de probă prin intermediul cărora s-ar fi

demonstrat existența elementelor infracțiunii incriminate.

În acest context, Colegiul reține, că potrivit materialelor dosarului

inculpatul a fost învinuit și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și

anume huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiunile

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită, săvîrșite cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287

Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

6

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită.

Din aceste prevederi reiese că fapta prejudiciabilă cunoaște 4 modalități

normative cu caracter alternativ. De asemenea doctrina menționează că

infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura

obiectivă.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvîrșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența

soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența

soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată

a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Prin acțiuni care, după conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, trebuie de înțeles violarea demonstrativă a normelor etice

general acceptate.

Așadar, din declarațiile părții vătămate și martorilor Siliviuc I., Neburac

S. și Șaghina A., rezultă că, la data de 10 ianuarie 2012, în jurul orei 1900,

inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a iscat o ceartă cu Hilat A.,

numind-o cu cuvinte injurioase, după care a început o altercație, primul avînd

asupra s-a un lanț metalic cu care i-a aplicat lovituri pătimitei.

Deci, faptul că pătimita aflîndu-se într-un loc public, a fost agresată și

lovită de inculpat a fost confirmat atît prin declarațiile martorilor oculari, cît și

prin raportul de constatare medico-legală nr. 169/D din 11 ianuarie 2012 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 205 din 30 ianuarie 2012, astfel chiar și

aplicarea unei singure lovituri este suficientă pentru a fi prezent calificativul

aplicarea violenței. În asemenea circumstanțe, Colegiul consideră că, este

vădită prezența laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, în acțiunile inculpatului, mai ales că manifestarea unor astfel de acțiuni,

provoacă indignarea sau revolta unei colectivități de persoane care asistă la

săvîrșirea infracțiunii.

7

Doctrina juridică menționează că, în nici un caz nu poate fi admisă

posibilitatea de a raporta huliganismul la infracțiunile săvîrșite fără motiv.

Deși motivul nu este indicat în textul legii penale ca semn obligatoriu al

laturii subiective a huliganismului, el decurge din însăși esența acestei

infracțiuni.

Din circumstanțele speței, rezultă că inițiatorul acțiunilor huliganice este

inculpatul, care primul a iscat conflictul, deranjând prin acțiunile sale ordinea

publică, or faptul că a fost tulburată ordinea publică se dovedește și prin

declarațiile martorilor audiați , din care rezultă că inculpatul înjura strigînd cu

voce tare, iar la conflict a asistat mai multă lume care era prezentă în stradă și

în apropierea restaurantului.

Argumentul recurentului, precum că instanța de apel a neglijat

depozițiile martorilor Slivciuc Ivan, care a declarat că a văzut lanțul numai în

momentul cînd inculpatul a coborît din automobil fiind la picioarele acestuia,

este neîntemeiat și contravine materialelor cauzei, deoarece potrivit procesului

verbal de audiere a martorului sus indicat în cadrul urmăririi penale a declarat

”cînd l-am împins pe Iurii de la Hilat Aliona am observat că acesta avea în mîină un

lanț metalic, după care l-am așezat pe bancheta automobilului” (f.d.103-verso, vol. I).

La fel, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

care indică că învinuirea adusă nu și-a găsit confirmarea, deoarece insulta și

violența aplicată față de partea vătămată au fost cauzate de relațiile de ostilitate

care existau între aceștia, iar Negruța Iu. nu urmărea scopul încălcării grosolane

a ordinii publice.

Sub acest aspect instanța de recurs remarcă că, în speță deși insultele și

violența aplicată în privința părții vătămate au fost cauzate de relațiile de

ostilitate apărute anterior între Negruța Iu. și Hilat A., acțiunile inculpatului au

fost însoțite de o încălcare grosolană a ordinii publice acesta exprimînd prin

faptele sale o vădită lipsă de respect față de societate, astfel că, corect instanțele

de fond ținînd cont de doctrina și practica judiciară au conchis că acțiunile lui

Negruța urmează a fi calificate drept huliganism.

Un alt temei pentru recurs a fost menționat și pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, recurentul argumentînd în acest sens că, la stabilirea

pedepsei instanța de apel a neglijat prevederile art.7,15,55,75 Cod penal și nu a

argumentat soluția privind aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, de vreme ce

inculpatul parțial a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat.

8

Analizînd decizia recurată ținînd cont de critica invocată Colegiul constată

că, hotărîrea contestată este întemeiată și argumentată, or inculpatul a comis o

infracțiune gravă, sancțiunea căreia prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani.

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare ținînd cont de gravitatea faptei

săvîrșite, corect i-au stabilit pedeapsa de 5 ani închisoare.

Totodată, Colegiul penal atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

recurentul în cererea de recurs, au fost reținute de instanțele de fond ca

atenuante, ce au permis stabilirea pedepsei inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Alegațiile recurentului precum că instanțele de fond la stabilirea

pedepsei au neglijat prevederile art. 55 Cod penal la fel nu pot fi reținute, or

norma de drept menționată prevede posibilitatea liberării persoanei de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, în condițiile

limitativ prevăzute de lege pentru unele infracțiuni de o gravitate redusă.

Drept temei pentru aplicarea acestei modalități de înlocuire a răspunderii

penale poate servi prezența cumulativă a următorilor indici: a) comiterea unei

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave; b) comiterea infracțiunii pentru prima

oară; c) recunoașterea vinei; d) repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune;

e) constatarea faptului că persoana poate fi corectată fără a fi supusă

răspunderii penale.

În speță însă nu sunt întrunite condițiile expuse mai sus, or fapta săvîrșită

este una gravă, iar Negruța Iu. nu a recunoscut săvîrșirea infracțiunii

incriminate, prin urmare nu pot fi aplicate prevederile normei date.

În consecință, instanța constată că, pedeapsa stabilită și individualizată

de instanța de fond care a fost menținută prin decizia instanței de apel în baza

art. 287 alin.(3) Cod penal, corespunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin.(2) Cod penal-restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată vreunei erori de drept din cele invocate și

semnalate de inculpat, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante

9

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind just constatate

elementele infracțiunii imputate inculpatului, impunându-se în consecință

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Negruța Iurie,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015,

în cauza penală în privința lui Negruța Iurii Ghennadi, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 21 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10