1ra-116/2016 — art.217 alin.2 Cod penal

1ra-116/2016 — art.217 alin.2 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-116/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Culcițchi Gh. în numele inculpatului Ermolaev Igor, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 21 octombrie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 28 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Ermolaev Igor Valeri,

născut la 02 iulie 1977, originar din mun. Bălți,

domiciliat în mun. Chișinău, bd. Moscovei 12, ap.

137.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art.217 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Igor este învinuit că într-o zi nestabilită, ilegal a intrat în posesia unor

substanțe narcotice sub formă de marihuană. La data de 27 februarie 2014,

aproximativ la ora 2355, aflîndu-se în regiunea stației PECO „Petrom” din str.

1

Ștefan cel Mare, mun. Bălți, fiind observat de către polițiștii al SP a SSP a IP

Bălți, Reaboi S. și Adamco O. că Ermolaev I. avea un mers neuniform, un

comportament neadecvat și intenționa să încalce ordinea publică și, din

discuția colaboratorilor poliției cu ultimul a apărut necesitatea de a fi condus

la IP Bălți. Ulterior, lui Ermolaev I. i s-a solicitat să scoată bunurile pe care le

deține în buzunare, în rezultatul căruia, printre mai multe bunuri a scos și un

pachet din polietilenă străveziu, în care era o masă vegetală uscată și

mărunțită, de culoare verde, cu miros specific de „marihuană”. Pachetul dat a

fost ridicat și sigilat, pe care Ermolaev I. o păstra fără scop de înstrăinare.

Potrivit raportului de expertiză nr.2676 din 14.04.2014, s-a constatat că

masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, reprezintă marihuana în

care a fost depistat componentul narcotic activ - tetrahydrocannabinol, care se

atribuie la substanțe narcotice. Masa totală a substanței narcotice

„marihuana”, constituie 8,97 gr, care potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 79 din

23 ianuarie 2006, se consideră proporții mari.

inculpatului Ermolaev I. care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, argumentînd că inculpatul nu a păstrat asupra sa droguri

și niciodată nu le-a consumat.

Instanța de fond a dat o apreciere unilaterală probelor în sensul

învinuirii și nu a luat în considerație că inculpatul niciodată nu a fost atras la

răspundere penală în legătură cu substanțele narcotice și nu se află la evidența

medicului narcolog, probă care caracterizează inculpatul.

Totodată, a menționat că procesul-verbal de cercetare la fața locului a

fost efectuat lîngă inspectoratul de poliție în automobilul de serviciu al poliției

la ora 0034, adică peste 40 min. după ce colaboratorii de poliție Reaboi S. și

Adamco O. l-au reținut pe Ermolaev I., și nu la fața locului, ceea ce contravine

prevederilor art. 118 alin.(1) Cod de procedură penală. Tot persoanele

nominalizate sunt și participanții a cercetării la fața locului.

În procesul-verbal menționat mai sus este indicat că în cadrul cercetării

a fost folosit aparat de fotografiat digital de model „Samsung”, însă prin

declarațiile depuse de martorul Adamco O. rezultă că s-a fotografiat cu un

telefon mobil.

Consideră că în confirmarea ilegalității procesului-verbal de cercetare la

fața locului este și faptul că la 28 februarie 2014, între orele 00 34 – 00 57, cînd

2

avea loc cercetarea, inculpatul nu se afla la fața locului, din motiv că la orele

0040 el participa ca contravenient în urma căreia i-a fost întocmit proces-verbal

cu privire la contravenție, unde de către agentul constatator s-a făcut

mențiune, după care Ermolaev I. a fost escortat cu automobilul poliției la

dispensarul narcologic a SC Bălți și la ora 0100 a fost efectuată expertiza

narcologică.

La fel a invocat că explicația lui Ermolaev I. este scrisă cu două

înscrisuri diferite, nefiind semnată de el. Nu este clar cine a scris-o și care a

fost necesitatea de a fi scrise de către două persoane cu pixuri diferite. În

explicație nu este făcută mențiune dacă Ermolaev I. a cerut ca ea să fie scrisă

de altcineva și din care motive el nu a avut posibilitatea să o scrie personal.

Mai mult ca atît, inculpatul a declarat că nu a scris sau semnat, precum nici nu

a cerut pe nimeni să scrie vre-o explicație.

Astfel, inculpatul a fost oprit și escortat la inspectoratul de poliție

pentru întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție, dar nu pentru

păstrarea substanțelor narcotice.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat în numele inculpatului.

probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele prezentate de părți din

punct de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de

vinovăție a inculpatului Ermolaev Ig. în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

La fel, a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe ce confirmă

vinovăția inculpatului și anume: - declarațiile martorilor Adamco O., Reaboi

S., Odagiu E., Țurcan I., Radionov R., care au confirmat că la inculpat a fost

depistat și ridicat un pachet din polietilenă în care se afla masă vegetală. Fiind

întrebat a cui este pachetul, inculpatul a recunoscut că este a lui, menționînd

că l-a găsit lîngă bar și l-a luat pentru a-l păstra.

Declarațiile martorilor nominalizați confirmă cu certitudine vinovăția

inculpatului, iar temei de a se îndoi în veridicitatea lor nu sunt. Cu atît mai

mult că cele declarate de martori se dovedește și prin declarațiile lui Cipișciuc

V. care a participat în calitate de martor asistent în timpul efectuării cercetării

la fața locului, care a explicat că el personal a văzut pachetul cu substanțe

narcotice depistat și a auzit cînd inculpatul a declarat că pachetul îi aparține

lui, pentru a-l utiliza în scop personal. Nu ține minte ca inculpatul să-și

3

expună dezacordul cu percheziția efectuată.

Astfel, instanța de apel a considerat că urmează a fi respinse, ca

neîntemeiate argumentele avocatului, care invocă încălcări procesuale la

efectuarea cercetării la fața locului a pachetului de polietilenă în care se aflau

substanțele narcotice, deoarece inculpatul nu a avut obiecții asupra

procesului-verbal, din contra a contrasemnat acest proces, fapt ce confirmă că

a fost de acord cu conținutul lui. Iar la finisarea urmăririi penale, nici

inculpatul, cît și apărătorul acestuia nu au înaintat cereri privind contestarea

sau declararea nulității acțiunilor procesuale efectuate.

Prin urmare, instanța a conchis că nu sunt temeiuri de a considera ca

fiind nul procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organul de

urmărire penală. Acest mijloc de probă nu a fost contestat în modul prevăzut

de art. 251 CPP, iar instanței nu au fost prezentate probe, ce ar confirma, că în

privința persoanelor responsabile au fost pornite proceduri pentru încălcarea

legislației. Mai mult ca atît inculpatul a confirmat că nu a depus plîngeri

asupra acțiunilor pretins ilegale a colaboratorilor de poliție.

De asemenea nu pot fi acceptate temeiurile apelantului referitor la

abaterile de la normele procedurale care au fost admise de organele de

urmărire penale precum că ar afecta probele acuzării în susținerea învinuirii

aduse inculpatului. Invocînd încălcările referitor la acțiunile procedurale

efectuate în faza urmăririi penale, părțile nu au fost lipsiți de posibilitatea de a

acționa în conformitate cu prevederile art. 313 CPP. La faza urmăririi penale,

inculpatul sau apărătorul său nu au atacat cu plîngeri în modul stabilit de lege

actele procedurale respective.

Potrivit art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, cu

excepția prevederilor alin.(2), atrage nulitatea actului dacă au fost invocate în

cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

În sensul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

4

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute argumentele

avocatului că probele acumulate sunt ilegale și nu pot fi puse la baza sentinței

de condamnare, deoarece acestea au fost cercetate și verificate în cadrul

ședințelor de judecată, fiind stabilită legalitatea lor.

Potrivit materialelor cauzei, procesul-verbal de cercetare la fața locului

și procesul-verbal contravențional din 28.02.2014, au fost întocmite în același

loc, la IP Bălți din str. Ștefan cel Mare 50. Actele procesuale nominalizate au

fost întocmite de diferiți colaboratori ai poliției, ce nu exclude întocmirea lor

concomitentă, în același loc. Faptul dat a fost confirmat prin declarațiile

martorilor: Adamco O., Reaboi S., Odagiu E., Țurcan I., Radionov R.,

Cipișciuc V. și Cuznețov D. Probele nominalizate confirmă că inculpatul a

păstrat asupra sa droguri, fără a fi stabilit scopul de desfacere a lor. Faptul că

inculpatul nu a fost atras anterior la răspundere penală pentru circulația

ilegală a substanțelor narcotice și nu se află la evidența medicului narcolog,

nu confirmă nevinovăția acestuia.

Nu pot fi acceptate afirmațiile avocatului referitor la încălcarea

prevederilor art. 118 alin.(1) CPP, inclusiv cele legate de marca aparatului de

fotografiat cu care s-a efectuat fotografierea, deoarece aceasta confirmă

legalitatea petrecerii cercetării la fața locului și, temei pentru declararea

nulității acestei acțiuni procesuale nu sunt.

Au fost respinse declarațiile inculpatului precum că cercetarea la fața

locului a fost efectuată în lipsa sa, din motiv că la orele 0040 el participa ca

contravenient la întocmirea procesului-verbal al contravenției, care au fost

apreciate critic de către instanță și considerată drept o metodă de eschivare de

la răspundere penală, sau procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost

contrasemnat de inculpat, care nu a avut obiecții în acest sens.

Astfel, toate probele enumerate confirmă vinovăția lui Ermolaev I.,

indiferent de explicația acestuia, deoarece aceasta (explicația) nu constituie

probă, care ar fi pusă la baza sentinței. Sentința de condamnare este bazată pe

alte probe, din care motive argumentele avocatului au fost respinse.

Totodată, instanța a conchis că în partea descriptivă a sentinței a fost

strecurată o greșeală, care urmează a fi corectată, deoarece instanța

condamnîndu-l pe inculpat, incorect a indicat că Ermolaev I. se învinuiește de

comiterea infracțiunii, prin urmare instanța de apel a constatat fapta criminală

prevăzută de art. 217 alin.(2) Cod penal, descrisă în rechizitoriu.

5

ordinar avocatul Culcițchi Gh. în numele inculpatului, care invocînd temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 12) CPP, solicită, casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că Ermolaev Ig., ilegal a

fost condamnat, deoarece la materialele cauzei lipsesc probe pertinente care

cu certitudine ar demonstra vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

imputate, hotărîrile pronunțate fiind bazate integral pe presupuneri.

Potrivit art. 94 alin.(1), (8) CPP, în procesul penal nu pot fi admise ca

probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de

judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești

datele care au fost obținute: cu încălcări esențiale de către organul de urmărire

penală a dispozițiilor prezentului cod.

Alin.(2) al normei date stipulează că constituie încălcare esențială a

dispozițiilor prezentului cod, la administrarea probelor, violarea drepturilor și

libertăților constituționale ale persoanei sau a prevederilor legii procesuale

penale prin privarea participanților la proces de aceste drepturi sau prin

îngrădirea drepturilor garantate, fapt care a influențat sau a putut influența

autenticitatea informației obținute, a documentului sau a obiectului.

Astfel, consideră că procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum

și alte probe nu pot fi recunoscute ca probe care ar confirma vinovăția

inculpatului, precum și examinarea cauzei într-un proces echitabil și într-un

stat democratic.

Totodată a invocat aceleași argumente care anterior au fost nominalizate

în cererea de apel.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, solicitînd

inadmisibilitatea recursului declarat, pe motiv că recurentul solicită

reaprecierea probelor, temei ce nu se regăsește în prevederile normei art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, totodată indicînd că au fost comise

încălcări.

Însă, din materialele cauzei rezultă că organul de urmărire penală legal

a efectuat toate acțiunile de urmărire penală, nefiind admise careva încălcări

ale legii procesual penale.

6

și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Potrivit art. 417 alin.(1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Instanța de apel a considerat ca fiind stabilită vinovăția inculpatului

Ermolaev Igor, indicînd în acest sens că „în partea descriptivă a sentinței adoptate

s-a strecurat o greșeală, care fără a influența legalitatea soluției adoptate urmează a fi

corectată. Astfel, instanța de fond, incorect a indicat în sentință, că inculpatul se

învinuiește de comiterea infracțiunii, fapt ce urmează a fi corectat de către instanța de

apel, reținînd în acest fapta constatată”, iar în partea dispozitivă a deciziei a

menținut sentința instanței de fond fără modificări.

Însă, conform părții descriptive a sentinței, fapta imputată lui Ermolaev

I., nu a fost constatată ca fiind săvîrșită de acesta, ci s-a menționat că, -

„Ermolaev Igor este învinuit că, într-o zi nestabilită, ilegal a intrat în posesia unor

substanțe narcotice sub formă de marihuană, iar la data de 27.02.2014, aproximativ la

ora 2355, aflîndu-se în regiunea stației PECO „Petrom” din str. Ștefan cel Mare, mun.

Bălți, fiind observat de către polițiștii al SP a SSP a IP Bălți, Reaboi S. și Adamco O.

că Ermolaev I. avea un mers neuniform, un comportament neadecvat și intenționa să

încalce ordinea publică, a fost condus la IP Bălți, unde la el s-a depistat printre mai

multe bunuri un pachet de polietilenă, în care era masă vegetală uscată și mărunțită,

de culoare verde, cu miros specific de „marihuană”, cu masa de 8,9 gr, pe care

inculpatul o păstra fără scop de înstrăinare, în proporții mari”.

Această stare de lucruri contravine prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1),

5) Cod de procedură penală, în coroborare cu cele ale art. 415 alin. (1) pct. 2) și

417 Cod de procedură penală, că partea descriptivă a deciziei instanței de apel

trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

7

indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, inclusiv încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului.

Prin sintagma reținută în sentință că inculpatul Ermolaev I. se învinuiește

că, ... rezultă că prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru care acesta

a fost condamnat.

Instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privitor la modul de

întocmire a sentinței și nu a respectat prevederile legale, conform căror „în

cazul cînd prima instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de

procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost

cercetate, instanța de apel, casînd sentința din acest motiv, va continua prin

rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectînd normele

procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală), va pronunța o nouă

hotărîre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Or, potrivit prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

În acest sens, Colegiul penal reține că una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze

toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă:

- descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se:

locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

Astfel, în speță, sentința de condamnare în sensul art.394 alin.(1) pct.1)

Cod de procedură penală, nu conține descrierea faptei criminale, considerată

ca fiind dovedită.

Prin urmare, instanța de apel, menținînd sentința primei instanțe nu a

corectat eroarea de drept privitor la modul de întocmire a sentinței și nu a

respectat prevederile legale.

Erorile de drept comise, nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a

trage concluzii asupra probatoriului verificat și apreciat de către instanța de

8

apel, și anume în aspectul dacă probele confirmă starea de fapt reținută de

prima instanță, ori învinuirea sub care a fost pus inculpatul prin rechizitoriu.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de

apel, la judecarea apelului a comis o eroare de drept care, conform art. 427

alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, se consideră temei de casare a

deciziei pronunțate.

Încălcările de lege admise de către instanța de apel determină Colegiul

penal să concluzioneze asupra necesității casării deciziei cu dispunerea

rejudecării cauzei în ordine de apel.

În procesul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

argumentele formulate în apel și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în strictă

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Culcițchi Gh. în numele

inculpatului Ermolaev Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 28 mai 2015, în cauza penală în privința lui Ermolaev Igor

Valeri și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 14 aprilie

2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

9