1ra-135/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-135/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-135/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Procopciuc Dinar și avocatul acestuia Procopciuc Angela, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Fălești din 31 martie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2015, în cauza penală

în privința lui

Procopciuc Dinar Nicolae,

născut la 07 aprilie 1992, originar și domiciliat în s. Musteața,

r-nul Fălești,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 05 februarie 2015 - pînă la 31 martie 2015; (instanța de fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală Procopciuc Dinar a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de

600 unități convenționale, echivalentul a 12 000 lei.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Procopciuc Dinar în beneficiul

părții vătămate Iarovoi Anatol suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral,

iar în beneficiul SRL ”Dirove Nord” suma de 4379 lei, cu titlu de prejudiciu

material.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material înaintată de

Iarovoi V. a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Brînză Nicolae, în privința căruia

cauza nu se examinează.

1

Dinar împreună cu Brînză Nicolae la 09 ianuarie 2014, aproximativ la 1830,

aflîndu-se pe str. M. Eminescu din or. Fălești în apropierea magazinului

”Tropic”, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul încălcării

grosolane a ordinii publice și manifestînd o vădită lipsă de respect față de

regulile morale și sociale de conviețuire, fără a avea careva motiv întemeiat, i-au

agresat pe Țurcanu Vasile și Iarovoi Andrei cărorara le-au aplicat mai multe

lovituri, cauzîndu-i lui Țurcanu V. dureri fizice, iar lui Iarovoi A. vătămări

corporale ușoare.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile huliganice, s-au exprimat cu cuvinte

necenzurate în adresa colaboratorilor de poliție care au venit la fața locului

pentru a curma actele huliganice și au aplicat lovituri cu mîinile și picioarele în

mijloacele de transport ce aparțin SRL ”Dirove Nord” de model Dacia Logan cu

n/î FL AR – 254 și BL DL – 238, unități de transport cu care activau părțile

vătămate în domeniul prestării serviciilor de taxi.

În continuare, inculpații au deteriorat portiera automobilului de model

Mercedes Veto cu n/î FL AQ – 076, care aparținea cet. Iarovoi Andrei, cauzînd

proprietarului un prejudiciu material considerabil.

Procopciuc D. și avocatul acestuia Procopciuc A., care au solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Procopciuc D. să-i fie

stabilită pedeapsa amenzii în mărime de 300 unități convenționale cu lăsarea

acțiunilor civile înaintate de partea vătămată Bîtiu M. fără examinare, iar a lui

Iarovoi A. spre examinare în procedură civilă.

Autorii apelului și-au exprimat dezacordul cu pedeapsa stabilită

considerînd-o prea aspră în raport cu fapta comisă.

Totodată, apelanții au invocat că Iarovoi A. nu a prezentat careva acte

justificative care ar confirma prejudiciul moral de 5000 lei încasat, precum și

acesta nu și-a argumentat ce suferințe psihice a suportat și că anume gravitatea

acestei suferințe ar fi egală cu suma pretinsă.

Referitor la acțiunea civilă depusă de Bîtiu M. apelanții au menționat că

acesta nu a fost recunoscut – parte civilă, și respectiv nu poate solicita careva

despăgubiri în interesul său propriu, motiv din care cererea de chemare în

judecată urmează a fi respinsă ca fiind înaintată de un reclamant necuvenit.

2

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

probelor și circumstanțelor cauzei, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate. Totodată, instanța de apel a

relevat, că norma penală în baza căreia Procopciuc D., a fost condamnat prevede

și pedeapsa închisorii, însă prima instanță ținînd cont de circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

acestuia poate avea loc fără izolarea de societate cu numirea unei pedepse sub

formă de amendă.

Referitor la argumentele apelanților în partea ce ține de acțiunea civilă,

Colegiul a conchis, că acestea sunt nefondate, iar prima instanță just a dispus

încasarea prejudiciului material în beneficiul SRL ”Dirove Nord”. Totodată

Curtea a menționat că instanța de fond a dat o apreciere corectă solicitărilor

pătimitului Iarovoi A., or acesta a suportat o daună morală în urma acțiunilor lui

Procopciuc D., iar dauna morală nu este o categorie de daune care urmează a fi

probată prin probe scrise și nu necesită examinare separată în instanța civilă, iar

cuantumul despăgubirilor stabilite prin sentință este echitabil în raport cu

acțiunile comise față de Iarovoi A. și suferințele suportate de acesta.

ordinar inculpatul Procopciuc Dinar și avocatul acestuia Procopciuc Angela,

care, invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea sentinței și deciziei cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care lui Procopciuc D. să-i fie stabilită pedeapsa amenzii în

mărime de 300 unități convenționale cu lăsarea acțiunilor civile înaintate de

reprezentantul Bîtiu M. fără examinare, iar a lui Iarovoi A. spre examinare în

procedură civilă.

În motivarea recursului declarat recurenții au invocat următoarele:

- suma prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Iarovoi A. este exagerată

și neechitabilă cu suferințele pretinse, cu atît mai mult că în cererea de chemare

în judecată reclamantul nu a descris în ce constau suferințele suportate;

- Bitiu M. nu are calitatea de parte vătămată în cauza dată, prin urmare

acesta nu poate solicita careva despăgubiri în interesul său, deoarece aceasta

3

contravine prevederilor art. 59 Cod de procedură penală. Astfel, cererea de

chemare în judecată înaintată de Bitiu M. (f.d.112, vol. I) a fost înaintată de către

un reclamant necuvenit;

- partea vătămată ”Dirove Nord” SRL nu a înaintat acțiune civilă, iar în

cazul în care ar fi depus o asemenea acțiune aceasta ar fi necesar de a fi lăsată

fără soluționare, deoarece nu a fost confirmat dreptul părții vătămate asupra

automobilelor deteriorate, iar posesia legală a acestora conform contractelor de

arendă prezentate în instanță nu confirmă că chiriașul are dreptul de a înainta

acțiuni civile în cazul prejudicierii proprietății aflate în folosință temporară, or

termenul contractelor prezentate la momentul examinării cauzei în instanța de

judecată a expirat;

- suma prejudiciului pretins pentru a/m Dacia Logan n/î BL DL - 238 a fost

confirmat doar printr-un act, la întocmirea căruia nu a participat și inculpatul,

actul dat nu este izvor de probă deoarece nu este un act de evaluare, un raport a

specialistului sau o expertiză;

- defecțiunile descrise în actul din 17.01.2014, nu coincid cu procesul -verbal

de examinare a stării tehnice întocmit de organul de urmărire penală (f.d.43-44,

vol. I);

- concluziile că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar

prin aplicarea pedepsei cu amendă în mărime de 600 unități convenționale, din

motiv că anterior Procopciuc D. a fost condamnat, sunt eronate, or antecedentul

penal este stins, iar infracțiunea precedentă a fost comisă în perioada

minoratului;

- amenda stabilită inculpatului este prea mare pentru un tînăr care nu

dispune de un serviciu stabil, impunîndu-l astfel să comită alte fapte pentru a o

achita;

- în instanța de apel apărarea a invocat comiterea de către organul de

urmărire penală a unor încălcări ale drepturilor fundamentale ale inculpatului și

a solicitat în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură

penală, reducerea pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste

încălcări, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor argumente, prin

ce a încălcat principiul accesului la justiție stipulat în art. 6&1 CEDO și dreptul la

un recurs efectiv prevăzute de art. 13 CEDO.

4

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia, menționînd că motivele

invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de

drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Totodată, pedeapsa

stabilită este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante prescrise la

art. 76-77 Cod de procedură penală precum și efectele acestora prescrise în art.

78 Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sînt vădit neîntemeiate.

Autorii recursului își întemeiază criticile în baza pct. 6), 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a

afectat soluția instanței, sau cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în speța dată.

Totodată, Colegiul reține că inculpatul și avocatul acestuia sunt de acord

cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrile contestate în partea

pedepsei, nefiind de acord cu cuantumul amenzii stabilite, precum și își exprimă

dezacordul cu hotărîrile contestate în partea soluționării acțiunilor civile

înaintate de părțile vătămate.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

5

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, instanța de recurs consideră, că în mod just instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, și

anume gradul prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui vinovat,

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, examinarea cauzei în ordinea

procedurii prevăzute de art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect

menționînd că atingerea scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, se v-a

asigura prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Or,

ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de individualizare

a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanțele de judecată au avut în vedere scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 287 alin. (2) Cod penal,

prevede pedeapsa cu „amendă în mărime de la 400 la 1000 unități convenționale sau

cu închisoare de pînă la 5 ani”.

6

Reieșind din categoriile de pedepse aplicate persoanelor fizice, prevăzute

de art. 62 Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în sistemul de clasificare a

pedepselor, este printre cele mai ușoare, totodată, sancțiunea art. 287 alin. (2)

CP, prevede și pedeapsa închisorii, însă instanța a considerat că corectarea și

reeducarea inculpatului (Procopciuc D.) este posibilă fără privarea acestuia de

libertate.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond (600

unități convenționale) și menținută de cea de apel, este stabilită corespunzător

gravității faptei, în raport cu pericolul social și atitudinea inculpatului față

de cele comise, proporțională prejudiciului cauzat precum și luînd în

considerație circumstanțele atenuante stabilite.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal constată că,

pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța de fond care a fost

menținută de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Totodată, Colegiul menționează că, din textul recursului, se evidențiază că

recurenții își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, prezentate în susținerea pretențiilor materiale de către reprezentantul

părții vătămate Bîtiu M., precum și nu sunt de acord cu cuantumul prejudiciului

moral încasat în beneficiul lui Iarovoi A.

La acest capitol, instanța de recurs relevă că în conformitate cu prevederile

art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de condamnare,

instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

Astfel, instanța de fond la examinarea acțiunii civile reieșind din probele

prezentate de reprezentantul Bîtiu M., precum și ținînd cont de prevederile

normei de drept nominalizate, just a ajuns la concluzia de a admite parțial

acțiunea civilă, fiind încasat prejudiciul material în sumă de 4379 lei, în

beneficiul ”Dirove Nord” SRL.

Criticile formulate de apărare, prin care se indică că cererea de chemare în

judecată înaintată de Bîtiu M. a fost depusă de către un reclamant necuvenit,

7

Colegiul penal le respinge, or din materialele cauzei rezultă că Bîtiu M. a fost

împuternicit prin procură de a reprezenta interesele SRL ”Dirove Nord” în

prezenta cauză penală, cu dreptul de a înainta acțiune civilă (f.d.106, vol. I, 93,

vol. II). Mai mult, cet. Bîtiu M. prin ordonanța din 23 aprilie 2014 a fost

recunoscut în calitate de reprezentant legal al părții vătămate SRL ”Dirove

Nord” (f.d.108, vol. I). Prin urmare, Colegiul relevă că cet. Bîtiu M. a fost în

drept de a depune acțiune civilă în numele SRL ”Dirove Nord”, precum și de a

reprezenta interesele persoanei juridice în prezenta cauză atît la urmărirea

penală cît și în instanța de judecată.

În partea ce ține de soluționarea acțiunii civile înaintate de partea

vătămată Iarovoi A., Colegiul conchide, că prima instanță just s-a călăuzit de

prevederile alin. (3) al normei de drept menționate mai sus și corect a dispus

admiterea în principiu a acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

Argumentele recurenților precum că suma prejudiciului moral încasat în

beneficiul lui Iarovoi A. este exagerată iar reclamantul în cererea de chemare în

judecată nu a descris în ce constau suferințele suportate, Colegiul le respinge ca

neîntemeiate, or în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului părții vătămate

Iarovoi A., i-au fost cauzate vătămări corporale, care la rîndul lor i-au provocat

victimei un prejudiciu moral.

Ținînd cont de cele menționate Colegiul penal conchide, că soluția

instanței de fond la acest capitol, care a fost menținută prin decizia instanței de

apel este justă și întemeiată.

Alegațiile recurenților referitor la faptul că suma prejudiciului pretins

pentru a/m Dacia Logan n/î BL DL - 238 a fost confirmat doar printr-un act, la

întocmirea căruia nu a participat și inculpatul, iar defecțiunile descrise în acesta,

nu coincid cu procesul-verbal de examinare a stării tehnice întocmit de organul

de urmărire penală, Colegiul le respinge și menționează că, actul nominalizat a

fost prezentat de reprezentantul SRL ”Dirive Nord” în cadrul urmăririi penale,

iar inculpatul și avocatul acestuia la finisarea urmăririi penale și prezentarea

materialelor cauzei nu au avut careva obiecții asupra probei date.

Mai mult ca atît Procopciuc D. la 04 martie 2015 printr-un înscris autentic a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire

8

penală (f.d.134, vol. II), iar la întrebarea instanței a declarat ”Cunosc probele

administrate la faza de urmărire penală și nu am careva obiecții asupra

acestora. Nu solicit administrarea de noi probe.” (f.d.143-verso, vol. II).

În acest context Colegiul atestă, că în speță, sunt relevante și explicațiile de

la pct. 13 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 9 din 30

octombrie 2009, „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, din care

rezultă că, „În materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de

casare care să îngăduie instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii

civile. Ca atare, în recurs nu se poate solicita reactualizarea despăgubirilor

cuvenite, stabilite de instanța de fond.”

La fel nu poate fi reținut ca fiind întemeiat și argumentul recurenților

referitor la reducerea pedepsei stabilite drept recompensă pentru încălcarea de

către organul de urmărire penală a drepturilor inculpatului în conformitate cu

prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală. La acest capitol Colegiul

relevă, că analizînd materialele cauzei nu se constată careva încălcări ale

drepturilor inculpatului care ar fi temei de reducere a pedepsei stabilite.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele

invocate, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Procopciuc

Dinar și avocatul acestuia Procopciuc Angela, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2015, în cauza penală în privința

lui Procopciuc Dinar Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 14 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9