1ra-320/2016 — art. 157 CP

1ra-320/2016 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-320/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

27 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea

vătămată și civilă, Proțiuc Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Curții de Apel

Bălți din 14 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Pripa Leonid Gheorghe, născut la 04

octombrie 1956, originar din s. Singureni, r-

nul Rîșcani și domiciliat în s. Egorovca, r-nul

Fălești

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.11.2013 – 15.08.2014;

Instanța de apel: 05.09.2014 – 21.01.2015;

Instanța de recurs: 28.05.2015 –30.06.2015;

Instanța de apel: 17.07.2015 – 14.10.2015;

Instanța de recurs: 21.12.2015 –27.01.2016.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 Cod penal, la amendă în

mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6 000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Proțiuc T. a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului acesteia să se expună instanța în procedură civilă.

1

aprilie 2013 în jurul orei 19.00, aflîndu-se în preajma gheretei cu flori a Î.I. „Poleniuc

Elena” amplasată pe str. Mihai Eminescu, or. Fălești, în urma relațiilor ostile cu Proțiuc

T. a împins-o pe ultima cu mîna în regiunea toracelui, care a căzut pe suprafața de

beton, cauzîndu-i acesteia leziuni corporale medii, confirmate prin concluziile raportului

de expertiză medico-legală nr. 62 D din 09 aprilie 2013.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 157 Cod penal și anume -

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență.

numele părții vătămate, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acțiunea civilă cu încasarea din

contul lui Pripa L. în beneficiul părții vătămate Proțiuc T. a prejudiciului material și

moral solicitat.

În motivarea apelului a invocat că instanța de judecată nu a apreciat corect

circumstanțele cauzei, astfel pronunțînd o sentință incorectă și neîntemeiată,

concluzionînd greșit că la materialele dosarului lipsesc dovezile necesare pentru

soluționarea în fond a acțiunii civile cu privire la compensarea prejudiciului moral și

material cauzat părții vătămate Proțiuc T., fiind administrate în acest sens bonuri de

plată care confirmă cheltuielile suportate de către partea vătămată.

respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

invocă suportarea prejudiciului material și moral de pe urma acțiunilor inculpatului,

cauzarea unui prejudiciului moral părții vătămate nu este motivată de aceasta din urmă.

Totodată, probe veridice ce ar confirma necesitatea tratamentului anume în

legătură cu acțiunile inculpatului și suportarea cheltuielilor pentru tratamentul prescris,

inclusiv pentru transport potrivit cerințelor indicate în acțiunea civilă (f.d. 112), nu au

fost administrate instanței de apel.

Ulterior, fiind înaintată acțiune suplimentară cu solicitarea încasării sumei de 1

050 lei pentru cheltuieli de transport (f.d. 163), fără a fi demonstrată suportarea acestor

cheltuieli în mărimea solicitată. Înscrisurile anexate la materialele cauzei nu

demonstrează că cheltuielile au fost suportate anume în legătură cu tratamentul prescris

în urma acțiunilor inculpatului, fiind prezentate și bonuri cu includerea unor produse

care nu au nici o atribuție la cauză (test pentru determinarea sarcinii).

În opinia instanței de apel, soluția primei instanțe în ce privește latura

prejudiciului material și moral suportat, este corectă și urmează a fi menținută, deoarece

nu este posibil de a stabili în baza înscrisurilor prezentate de partea vătămată suma

2

despăgubirilor cuvenite acesteia, iar prin soluția adoptată de prima instanță nu i-a fost

nici într-un mod îngrădit dreptul de a se adresa cu acțiune civilă în ordinea procedurii

civile.

Instanța de apel a menționat că în ședința instanței de apel partea vătămată și

avocatul acesteia nu au avut o poziție clară privind cuantumul prejudiciului solicitat.

În acest context, instanța de apel a notat că, demonstrarea cauzării unui prejudiciu

este pusă în sarcina victimei, iar în cazul respectiv aprecierea realității și cuantumului

atît a prejudiciului material, cît și a celui moral, nu a fost posibil de a-l determina din

motivul că partea vătămată nu s-a putut aprecia asupra cuantumului ce i se cuvine cu

titlu de prejudiciu moral și material.

Argumentele apelantului referitor la faptul că prima instanță greșit a admis

acțiunea civilă în principiu, deoarece au fost prezentate instanței dovezile necesare

pentru încasarea prejudiciului material, instanța de apel le-a respins, constatînd că atît în

ședința primei instanțe, cît și în instanța de apel, nu au fost aduse careva probe în

confirmarea cheltuielilor suportate în rezultatul acțiunilor inculpatului, pentru a

compensa prejudiciul material și moral.

Astfel, sub acest aspect, acțiunea civilă corect a fost lăsată spre examinare în

ordinea civilă, nefiind posibilă stabilirea sumei exacte necesare compensării, soluție

prevăzută de lege la art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală.

Nu au fost reținute ca întemeiate argumentele invocate precum că prima instanță a

pronunțat o hotărîre ilegală, fără a ține cont că Pripa L. a fost tras la răspundere penală

în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, deoarece acțiunile inculpatului au fost încadrate în

baza art. 157 Cod penal, potrivit rechizitoriului, iar instanța nefiind în drept să iasă din

limitele învinuirii. Mai mult ca atît, în partea încadrării juridice a faptelor săvîrșite de

către inculpat sentința nu a fost atacată, fiind contestată doar în latura civilă, care este

una corectă în viziunea instanței de apel.

vătămată, solicitîndu-se casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată în prezenta cauză penală.

În susținerea poziției sale, recurenta a invocat următoarele argumente:

- instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că a fost cu mîna în ghips, a

suferit dureri, din care cauză a avut insomnie, fiindu-i umilită demnitatea și incorect au

ajuns la concluzia că nu sînt temeiuri de a determina mărimea prejudiciului moral, avînd

în vedere că la materialele cauzei este anexată concluzia medico-legală ce confirmă

leziunile care i s-au cauzat;

- instanțele de judecată neîntemeiat nu au examinat acțiunea civilă în partea

prejudiciului material, deoarece au avut suficiente dovezi privind cheltuielile suportate,

3

cu atît mai mult că cercetarea judecătorească se tergiversa din cauza inculpatului și a

procurorului, ce i-a generat cheltuieli suplimentare pentru transport;

- inculpatul pînă în prezent nu recunoaște aplicarea leziunilor corporale și se

eschivează de la achitarea prejudiciului material și moral.

fost admis recursul declarat, cu casarea parțială a deciziei, în latura civilă și cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

considerente.

Din materialele cauzei, instanța de recurs a atestat faptul că, prima instanță

judecînd prezenta cauză penală, prin sentința sa a admis în principiu acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Proțiuc T., urmînd ca asupra cuantumului acesteia să se

expună instanța în ordinea procedurii civile.

Avocatul Fali S. în numele părții vătămate și părții civile Proțiuc T., nefiind de

acord cu soluția primei instanțe a contestat-o cu apel, inclusiv și în partea civilă,

solicitînd admiterea acțiunii civile cu încasarea prejudiciului material și moral indicat în

această acțiune, deoarece în opinia sa, în prima instanță au fost prezentate probe

suficiente pentru a fi încasat prejudiciul atît material, cît și moral, asupra cărora

neîntemeiat nu s-a expus prima instanță.

În sensul dat, instanța de recurs a constatat că concluziile instanței de apel,

precum și a primei instanțe, în ce privește latura civilă, sînt în contradicție cu

prevederile art. 387 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, care stipulează că, o dată cu

pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau

în parte, ori o respinge și numai în cazul excepțional cînd, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată examinarea cauzei, instanța poate

să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

În prezenta speță, potrivit materialelor cauzei partea vătămată Proțiuc T., care a

fost recunoscută și parte civilă prin ordonanța din 06 aprilie 2013 (f.d. 29 Vol. I), în

cadrul ședinței de judecată a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea din

contul inculpatului a prejudiciului material în sumă de 23 870,14 lei și moral în sumă de

50 000 lei, anexînd cecuri și bonuri de plată (f.d. 112-116 Vol. I), iar în ședința de

judecată din 31 iulie 2014 a solicitat admiterea acțiunii civile suplimentare cu anexarea

cecurilor (f.d. 156-163 Vol. I), respectiv acțiunea civilă și cea suplimentară a părții

vătămate au fost admise spre examinare prin încheieri protocolare. Totodată, instanța de

recurs a mai atestat că potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 172 Vol. I),

4

în cadrul susținerilor verbale partea vătămată a specificat că solicită în total prejudiciul

material și moral în valoare de 100 000 lei.

Astfel, instanța de recurs a considerat ca fiind pripite concluziile instanței de apel,

precum că prejudiciul moral nu a fost motivat de către partea vătămată și imposibil de a-

l stabili. La acest capitol, instanța de recurs a notat că, în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod

civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației

pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce

satisfacerea persoanei vătămate.

Ținînd cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una

subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de

recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru

daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de

judecată prin evaluare.

fost admis apelul declarat de avocatul Fali S. în interesele părții vătămate și civile

Porțiuc T., casată parțial sentința, în latura civilă, cu dispunerea încasării din contul lui

Pripa Leonid în beneficiul lui Porțiuc T. a prejudiciului material în mărime de 8 558, 10

lei și a prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

bonurile și cecurile anexate la acțiunea civilă, unele servicii, medicamente, produse

farmaceutice și alte cheltuieli au tangență și legătură cauzală cu vătămările corporale

constatate prin rapoartele de expertiză medico-legale la partea vătămată și cauzate de

către inculpat, ajungînd la concluzia de a admite parțial, cu încasarea de la Pripa L. a

prejudiciului material în mărime de 8 558 lei 10 bani.

Suma dată – 8 558 lei 10 bani fiind compusă din suma de 6 008 lei 10 bani, ce

reiese din bonurile și cecurile anexate la acțiunea civilă, drept medicamente, produse

farmaceutice ce au tangență și legătură cauzală cu vătămările corporale a părții

vătămate; 1 050 lei - cecuri, ce reprezintă cheltuielile de transport și suma de 1 500 lei -

cheltuieli cu privire la asistența avocatului pe cauza dată.

Instanța de apel, analizînd celelalte bonuri și cecuri prezentate de partea vătămată

nu a determinat careva tangență și legătură cauzală cu consecințele survenite la partea

vătămată, sume pe care le-a respins ca neîntemeiate și nefondate.

În corespundere cu prevederile art. 1423 alin. (l) Cod civil, coroborat cu art. 219

alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și

5

de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate. Ținînd

cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori

pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de fond, partea vătămată a

înaintat acțiune civilă, a solicitat admiterea acesteia cu încasarea prejudiciului moral.

Instanța de apel, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de

măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate, ținînd cont de

aceste împrejurări și urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a

nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, a considerat că suma de 5 000 lei este o

despăgubire echitabilă pentru daune morale, cauzate părții vătămate Proțiuc T.

2015 a declarat recurs ordinar partea vătămată și civilă Proțiuc T., care fără a invoca

vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei în latura civilă, prin care să se

dispună încasarea din contul inculpatului în beneficul său a prejudiciului material în

mărime de 23 870 lei și a celui moral în mărime de 100 000 lei.

În susținerea cerințelor invocate, recurenta a indicat că instanța de apel, la

calcularea prejudiciului moral nu a luat în considerație faptul că aceasta s-a tratat timp

de un an, nefiind aptă de muncă. Această împrejurare s-a reflectat negativ asupra

situației sale financiare, pierzînd un beneficiu ratat de cel puțin 12 000 lei.

La fel, afirmă faptul că în urma loviturilor aplicate de inculpat, i-au fost afectate

organele vitale precum mîinile, capul și picioarele, mereu avînd dureri insuportabile în

aceste zone.

Mai mult de atît, susține că inculpatul pînă în prezent nu și-a recunoscut

vinovăția, ci o amenință cu omorul, iar aceste circumstanțe la fel nu au fost reținute la

aprecierea mărimii prejudiciului moral.

Consideră că prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei nu este unul echitabil și nu

este în măsură să compenseze trauma psihică suportată de pe urma acțiunilor

inculpatului.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

6

Din textul recursului declarat instanța de recurs conchide că recurenta este de

acord cu încadrarea juridică a faptei inculpatului și cu pedeapsa stabilită acestuia, însă

contestă decizia instanței de apel în latura civilă, nefiind de acord cu echivalentul bănesc

stabilit de către instanța de apel cu titlu de prejudiciu material și moral.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că argumentele ce vizează

recuperarea prejudiciului material și moral au fost invocate și în ordine de apel, asupra

cărora instanța de apel s-a expus pe deplin, argumentînd punctat sumele care au fost

calculate cu titlu de prejudiciu material, dar și cele cu titlu de prejudiciu moral.

Prin urmare, cuantumul prejudiciului material calculat de către instanța de apel a

fost tratat la pct. 12 al deciziei recurate (f.d. 54-55, vol. II), unde se concretizează din ce

sume este calculat acesta și care sunt probele care au dovedit existența unui asemenea

prejudiciu. Astfel, au fost indicate expres calculele efectuate de către instanța de apel cu

mențiunea ce destinație a avut fiecare sumă în parte: „Suma dată - 8558 lei 10 bani fiind

compusă din suma de 6008 lei 10 bani, ce reiese din bonurile și cecurile anexate la

acțiunea civilă, drept medicamente, produse farmaceutice ce au tangență și legătură

cauzală cu vătămările corporale a părții vătămate; 1050 lei - cecuri, ce reprezintă

cheltuielile de transport și suma de 1500 lei - cheltuieli cu privire la asistența

avocatului pe cauza dată.”

Tot aici, instanța de apel a delimitat lipsa legăturii de cauzalitate a altor bonuri de

plată prezentate de către partea vătămată cu consecințele survenite de pe urma

infracțiunii comise de către inculpat, sumele pretinse fiind respinse ca neîntemeiate și

nefondate (f.d. 55, vol. II). Poziția dată, instanța de recurs o consideră corectă și

întemeiată, or, pentru a se evita careva abuz patrimonial manifestat de partea vătămată,

instanțele de judecată, prin prisma probelor materiale administrate, sunt obligate să

verifice conținutul acestora și tangența cu urmările survenite, a căror compensare se

solicită.

Referitor la existența unui prejudiciu moral cauzat recurentei, este cert faptul că

aceasta a suferit careva consecințe negative de ordin fizic, psihic și afectiv, care au

legătură cauzală directă cu fapta comisă de inculpat.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanțele de judecată sunt

nevoite să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care, în

anumite situații, nu va putea fi înlăturat în totalitate niciodată, și despăgubirile acordate,

care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale,

fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

În acest context, Colegiul penal conchide că suma de 5 000 lei, acordată cu titlu

de prejudiciu moral este una echitabilă și în deplină proporționalitate cu prejudiciul

suferit și reparația acordată.

7

Nu în ultimul rînd, instanța de recurs subliniază că, echivalentul bănesc acordat

cu titlu de prejudiciu moral nu trebuie să fie unul abuziv, adică să nu urmărească cu

precădere îmbogățirea fără justă cauză a părții civile, ceea ce implică un angajament din

partea instanțelor de judecată, care trebuie să stabilească acel echilibru între

proporționalitatea sumei stabilite și echitatea acesteia în atenuarea suferințelor morale

cauzate părții civile.

La caz, Colegiul penal consideră că suma de 100 000 lei, solicitată de recurentă

cu titlu de prejudiciu moral este una exagerată și neproporțională consecințelor

vătămării cauzate de către inculpat, din care motive o va respinge ca nefondată.

Prin urmare, concluziile enunțate în prezenta decizie denotă în mod concludent că

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de Proțiuc

Tatiana, hotărîrea contestată fiind bazată pe motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, nefiind atestate temeiuri de implicare în textul deciziei, în sensul casării

acesteia, iar din aceste considerente Colegiul penal constată că prezentul recurs ordinar

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată și civilă, Proțiuc

Tatiana împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din Bălți din 14

octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Pripa Leonid Gheorghe, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2016.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru

8