1ra-730/2015 — art. 157 CP

1ra-730/2015 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-730/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

30 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Alerguș Constantin

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către partea

vătămată Proțiuc Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015 și a sentinței Judecătoriei Fălești din 15

august 2014, în cauza penală privindu-l pe

Pripa Leonid Gheorghe, născut la 04 octombrie 1956,

originar din s. Singureni, r-nul Rîșcani, domiciliat s. Egorovca,

r-nul Fălești

Termenul de examinare a cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

A C O N S T A T AT:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 Cod penal, la amendă în

mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Proțiuc Tatiana a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului acesteia să se expună instanța în

procedură civilă.

19.00, aflându-se în preajma gheretei cu flori a Î.I. „Poleniuc Elena” amplasată pe str.

Mihai Eminescu or. Fălești, în urma relațiilor ostile cu Proțiuc Tatiana, a împins-o pe

ultima cu mâna în regiunea toracelui, care a căzut pe suprafața de beton, în rezultat

cauzându-i acesteia leziuni corporale medii, confirmate prin concluziile raportului

de expertiză medico-legală nr. 62 D din 09 aprilie 2013.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de fond a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 157 Cod penal și

1

anume – vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din

imprudență.

vătămate, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea civilă cu încasarea din contul lui Pripa

L. în beneficiul părții vătămate Proțiuc T. a prejudiciului material și moral solicitat.

În motivarea apelului a invocat că instanța de judecată nu a apreciat corect

circumstanțele cauzei, astfel pronunțând o sentință incorectă și neîntemeiată,

concluzionând greșit că la materialele dosarului lipsesc dovezile necesare pentru

soluționarea în fond a acțiunii civile cu privire la compensarea prejudiciului moral și

material cauzat părții vătămate Proțiuc T., fiind prezente dovezi suficiente pentru

soluționarea în fond a acțiunii civile.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

invocă suportarea prejudiciului material și moral în urma acțiunilor inculpatului,

însă cauzarea prejudiciului moral de către partea vătămată nu este motivată.

Totodată probe veridice ce ar confirma necesitatea tratamentului anume în legătură

cu acțiunile inculpatului și suportarea cheltuielilor pentru tratamentul prescris,

inclusiv pentru transport în suma solicitată potrivit acțiunii civile (f.d. 112), nu au

fost aduse instanței de judecată. Ulterior fiind înaintată acțiune suplimentară cu

solicitarea încasării sumei de 1.050 lei pentru cheltuieli de transport (f.d. 163), fără a

fi demonstrată suportarea acestor cheltuieli anume în suma solicitată, iar înscrisurile

anexate la materialele cauzei nu demonstrează că cheltuielile potrivit bonurilor

anexate sînt anume în legătură cu tratamentul prescris în urma acțiunilor

inculpatului, fiind prezentate și bonuri cu includerea unor produse care nici nu au

atribuție la cauză (test pentru determinarea sarcinii).

În opinia instanței de apel, soluția primei instanțe în ce privește latura

prejudiciului material și moral suportat, este corectă și urmează a fi menținută,

deoarece nu este posibil de a stabili în baza înscrisurilor prezentate de partea

vătămată suma despăgubirilor cuvenite acesteia, iar prin soluția adoptată de prima

instanță nu i-a fost nici într-un mod îngrădit dreptul de a se adresa cu acțiune civilă

în ordinea procedurii civile.

Instanța de apel a menționat că nici în ședința instanței de apel partea

vătămată și nici avocatul acesteia nu au avut o poziție clară privind cuantumul

prejudiciului solicitat pentru încasare de la inculpat.

În acest context, instanța de apel a notat că, sarcina de a dovedi cauzarea

prejudiciului este pusă în sarcina victimei, iar în cazul respectiv aprecierea realității

și cuantumului atât a prejudiciului material, cât și a celui moral, nu a fost posibil de

a-l determina din motivul neaprecierii cuantumului solicitat pentru încasare din

partea părții vătămate, chiar și în apel nefiind specificată suma solicitată pentru

încasare.

2

Argumentele apelantului referitor la faptul că prima instanță greșit a admis

acțiunea civilă în principiu, invocând lipsa documentelor confirmative a cheltuielilor

suportate de partea vătămată Proțiuc T., fiind prezentate instanței dovezile necesare

pentru încasarea prejudiciului material, au fost respinse de către instanța de apel

deoarece, atât în ședința instanței de fond, cât și în instanța de apel, nu au fost aduse

careva probe în confirmarea cheltuielilor suportate în rezultatul acțiunilor

inculpatului, pentru a compensa prejudiciul material și moral. Astfel, în latura dată

acțiunea civilă fiind corect lăsată spre examinare în ordinea civilă, ca nefiind posibilă

stabilirea sumei exacte necesare compensării, soluție prevăzută de lege în temeiul

art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală și care nu îngrădește drepturile victimei.

Nu au fost reținute argumentele invocate precum că prima instanță a

pronunțat o hotărâre ilegală, fără a ține cont că Pripa L. a fost atras la răspundere

penală în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, deoarece de fapt acțiunile inculpatului au

fost încadrate în baza art. 157 Cod penal, precum a fost învinuit de partea acuzării,

iar instanța nefiind în drept să iasă din limitele învinuirii. Mai mult ca atât, în partea

încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpat sentința nu a fost atacată,

deoarece solicitarea din apel ține doar de soluția adoptată de prima instanță în latura

civilă, care este una corectă în viziunea instanței de apel.

vătămată prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată în prezenta cauză penală.

În susținerea poziției sale, recurentul invocă că:

- instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în considerație faptele

săvârșite de inculpat și nu le-a dat o apreciere respectivă, fiind calificate acțiunile

sale ca comise din imprudență;

- pedeapsa aplicată inculpatului, care a manifestat un comportament cinic față

de o femeie pe care a agrest-o fizic, a fost limitată doar la aplicarea unei amenzi, fără

a fi luată în considerație și aplicarea unei pedepse mai aspre prevăzute de lege;

- instanțele de judecată au neglijat drepturile părții vătămate, fără a lua în

considerație că a avut nevoie de ajutorul altei persoane, fiind cu mâna în gips, a

suferit dureri, din care cauză a avut insomnie, fiindu-i umilită demnitatea sa și prin

urmare instanțele de judecată au considerat că nu sânt temeiuri de a determina

mărimea prejudiciului moral, mai ales că la materialele cauzei este concluzia medico-

legală ce confirmă leziunile pricinuite;

- instanțele de judecată neîntemeiat nu au examinat acțiunea civilă în partea

prejudiciului material, deoarece au avut suficiente dovezi despre cheltuielile avute,

mai ales că cercetarea judecătorească se tergiversa, din cauza inculpatului și a

procurorului, ce i-a generat cheltuieli suplimentare pentru transport;

- inculpatul până în prezent nu recunoaște aplicarea leziunilor corporale și se

eschivează de la achitarea prejudiciului material și moral.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

3

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, dat fiind faptul că argumentele

invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care de fapt au fost obiect de cercetare în prima instanță și în instanța de apel, fiind

respinse ca neîntemeiate.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea hotărârii contestate în latura

civilă din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reieșind din cerințele aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal,

contravențional ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel în ce privește latura civilă,

iar erorile admise în această parte nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul atestă faptul că, prima instanță judecând

prezenta cauză penală, prin sentința sa a admis în principiu acțiunea civilă înaintată

de partea vătămată Proțiuc Tatiana, urmând ca asupra cuantumului acesteia să se

expună instanța în ordinea procedurii civile.

Avocatul Fali S. în numele părții vătămate și părții civile Proțiuc T., nefiind de

acord cu soluția primei instanțe a contestat-o cu apel, inclusiv și în partea civilă,

solicitând admiterea acțiunii civile cu încasarea prejudiciului material și moral

indicat în această acțiune, deoarece în opinia sa, în prima instanță au fost prezentate

4

probe suficiente pentru a fi încasat prejudiciul atât material cât și moral, asupra

cărora neîntemeiat nu s-a expus instanța de fond.

Analizând textul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, acest apel a fost

respins ca nefondat, deoarece această instanță a considerat juste concluziile primei

instanțe, inclusiv și în latura civilă referitor la încasarea prejudiciul material și moral,

ca nefiind posibil de a stabili în baza înscrisurilor prezentate de partea vătămată

suma despăgubirilor cuvenite ultimei, totodată prin soluția adoptată în nici un mod

nu i-a fost îngrădit părții vătămate dreptul de a se adresa cu acțiune civilă în ordinea

procedurii civile. Însă, în opinia Colegiului penal lărgit aceste concluzii ale instanței

de apel nu sunt motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor

legale, în rezultatul cărora instanța nu s-a expus asupra argumentelor invocate, astfel

nefiind examinat fondul apelului, fiind incident temeiul de casare prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, Colegiul consideră că concluziile instanței de apel, precum și a primei

instanțe, în ce privește latura civilă, sânt în contradicție cu prevederile art. 387 alin.

(1), (3) Cod de procedură penală, care stipulează că, o dată cu pronunțarea sentinței

de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sânt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,

ori o respinge și numai în cazul excepțional când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată examinarea cauzei, instanța

poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

În prezenta speță, potrivit lucrărilor dosarului partea vătămată Proțiuc T., care a

fost recunoscută și parte civilă prin ordonanța din 06 aprilie 2013 (f.d. 29 v. 1), în

cadrul ședinței de judecată a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea din

contul inculpatului a prejudiciului material în sumă de 23.870,14 lei și moral în sumă

de 50.000 lei, anexând cecuri și bonuri de plată (f.d. 112-116 v. 1), iar în ședința de

judecată din 31 iulie 2014 a solicitat admiterea acțiunii civile suplimentare cu

anexarea cecurilor (f.d. 156-163 v. 1), respectiv acțiunea civilă și cea suplimentară a

părții vătămate au fost admise spre examinare prin încheieri protocolare. Totodată,

Colegiul atestă potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 172 v. 1), că în

cadrul susținerilor verbale partea vătămată a specificat că solicită în total prejudiciul

material și moral în valoare de 100.000 lei.

Instanța de recurs consideră că, în cazul dat, ambele instanțe de judecată

ierarhic inferioare, având la dispoziție o suma exactă solicitată de către partea

vătămată, ca prejudiciu material cauzat prin infracțiunea săvârșită de către

inculpatul Pripa L., fără careva temeiuri legale, n-au soluționat acțiunea civilă în

fond, admițând-o însă în principiu. La acest capitol, Colegiul penal menționează că,

în cazul în care prima instanță, precum și instanța de apel, constatând din bonurile și

cecurile anexate la acțiunea civilă că unele servicii, medicamente, produse

5

farmaceutice sau alte cheltuieli nu au tangență sau legătură cauzală cu vătămările

corporale constatate prin rapoartele de expertiză medico-legale la partea vătămată și

cauzate de către inculpat, instanțele de judecată urmau a le exclude sau respinge,

pronunțând o soluție în conformitate cu cele menționate la alin. (1) art. 387 Cod de

procedură penală și nici de cum a considera faptul dat ca un caz excepțional și

respectiv să se limiteze la admiterea acțiunii civile în principiu.

Totodată, Colegiul lărgit consideră pripite concluziile instanței de apel, precum

că prejudiciul moral nu a fost motivat de către partea vătămată și imposibil de a-l

stabili. La acest capitol, instanța de recurs notează că, în temeiul art. 1423 alin. (1)

Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea

poate aduce satisfacerea persoanei vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se

urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs menționează că despăgubirile

pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut,

în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte

civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”. Învederând

aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal evidențiază că, în această

speță victima a solicitat repararea prejudiciului în mod expres, însă atât prima

instanță, cât și instanța de apel nu s-au expus în hotărârile adoptate în privința

încasării ori respingerii daunei atât materiale cât și morale, solicitate de către partea

vătămată pentru a fi încasate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că, erorile comise de către instanța

de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul și pentru a nu admite astfel încălcarea

prevederilor procesual penale.

În asemenea condiții, instanța de recurs consideră că, decizia instanței de apel

în cauza dată urmează a fi casată în latura civilă din motivul nesoluționării fondului

apelului în această parte, cu dispunerea rejudecării cauzei în latura civilă de către de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Bălți urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să înlăture eroare comisă de către instanța de fond, privind

6

nesoluționarea acțiunii civile, cu expunerea asupra prejudiciului material și moral

cauzat; să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs în ce privește

latura civilă; să verifice și să aprecieze profund probele prezentate instanței în

susținerea recuperării prejudiciului material și moral, în strictă conformitate cu

cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate în ce privește latura

civilă; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către partea vătămată Proțiuc Tatiana, se

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015

în cauza penală privindu-l pe Pripa Leonid Gheorghe, în latura civilă, cu dispunerea

rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 10 iulie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Alerguș Constantin

7