1ra-1336/2016 — art. 217-1 alin. 4, lit. d. CP

1ra-1336/2016 — art. 217-1 alin. 4, lit. d. CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1336/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocații

Procopciuc Angela și Moruz Valentina în numele inculpaților și de inculpați, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 martie 2016, în

cauza penală în privința lui

Procopciuc Irina Mihail, născută la 28 octombrie

1993, originară și domiciliată s. Bocani, r-nul Fălești,

și

Procopciuc Mihail Nicolai, născut la 25 octombrie

1963, originar și domiciliat s. Bocani, r-nul Fălești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.11.2012 – 23.04.2015;

Instanța de apel: 13.07.2015 – 09.03.2016;

Instanța de recurs: 08.06.2016 – 26.10.2016.

A C O N S T A T A T:

în faza de urmărire penală, Procopciuc Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, fără privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Procopciuc Irina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal, la 4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, fără privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, cu executarea în

penitenciar de tip închis pentru femei.

Procopciuc Mihail, acționând în mod intenționat, urmărind scopul obținerii de profit,

rezultat din înstrăinarea substanțelor narcotice, în perioada anului 2011 a cultivat pe lotul

de pământ amplasat în extravilanul s. Bocani, r-nul Fălești, plante care conțin substanțe

narcotice, sub formă de aproximativ 60 de tufe de cânepă, din care, în toamna anului 2011,

a obținut o masă uscată, vegetală, fărâmițată, de culoare verde, sub formă de marihuană,

o parte din care o păstra ilegal, în scop de înstrăinare, la locul de trai în s. Bocani, r-

nul Fălești, iar la 28 februarie 2012, aproximativ la ora 21:06, în procesul de percheziție,

de către colaboratorii de poliție au fost depistate și ridicate, special ambalate, 20 și 27

pachete din polietilenă de culoare galbenă, cu o masă vegetală uscată, mărunțită de culoare

1

verde, cu greutatea de 572,5 gr și 953,4 gr, o geantă din polipropilenă de culoare albastră,

în care se aflau 10 ambalaje sub formă de tuburi (containere) învelite cu polietilenă, cu o

masă vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde cu greutatea de 566 gr, 684 gr, 676 gr,

676 gr, 680 gr, 666 gr, 670 gr, 674 gr, 684 gr, 686 gr, care conform raportului de expertiză

nr. 182 din 21 martie 2012, reprezintă marihuană, cu masa totală de 8 kg 187,9 gr, în care

a fost depistat component narcotic activ - tetrahydrocannabinol, deci se atribuie la

substanțe narcotice, în proporții deosebit de mari.

Tot el, în perioada lunilor ianuarie-februarie a anului 2012, a înstrăinat lui

Scorpan Dorin, substanțe narcotice sub formă de marihuană, produsă din plante de cânepă

cultivate de către el, pe lotul de pământ ce-i aparține, acțiuni care s-au confirmat la

26 februarie 2012, când aflându-se în s. Bocani, r-nul Fălești, i-a transmis fiicei sale

Procopciuc Irina, substanțe narcotice sub formă de marihuană, pe care ultima le-a

transportat în câteva etape din s. Bocani, r-nul Fălești în mun. Bălți, unde le-a vândut lui

Scorpan Dorin contra sumei de 8000 lei, iar la 28 februarie 2012, aproximativ la ora 15:20,

în procesul percheziției corporale efectuate la Scorpan Dorin, în geanta pe care o deținea

asupra sa, au fost depistate și ridicate: 29 pachețele din hârtie de staniol, cu o masă vegetală

uscată, mărunțită, de culoare verde, cu greutatea totală de 120,5 gr și 17 pachete din

polietilenă de culoare galbenă cu masă vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, cu

greutatea totală de 665,6 gr, care conform raportului de expertiză nr. 182 din 21 martie

2012 reprezintă marihuană, cu masa totală de 786,1 gr, în care a fost depistat component

narcotic activ - tetrahydrocannabinol, care se atribuie la substanțe narcotice, a căror

circulație în scopuri medicinale este interzisă, în proporții deosebit de mari, păstrată ilegal

în scop de înstrăinare.

Procopciuc Irina, în perioada lunilor ianuarie-februarie a anului 2012, a transportat

în câteva etape din s. Bocani, r-nul Fălești, substanțe narcotice sub formă de marihuană,

primite de la Procopciuc Mihail, pentru înstrăinarea ulterioară lui Scorpan Dorin în

mun. Bălți, acțiuni care au continuat până la 26 februarie 2012, când aflându-se în

s. Bocani, r-nul Fălești, a primit de la Procopciuc Mihail, substanțe narcotice sub formă

de marihuană, pe care le-a dus cu transportul public în mun. Bălți, unde ilegal le-a

înstrăinat lui Scorpan Dorin contra sumei de 8000 lei, iar la 28 februarie 2012, aproximativ

la ora 15:20, în procesul percheziției corporale efectuate la Scorpan Dorin, în geanta pe

care o deținea asupra sa, au fost depistate și ridicate: 29 pachețele din hârtie de staniol, cu

o masă vegetala uscată, mărunțită, de culoare verde, cu greutatea totală de 120,5 gr și 17

pachete din polietilenă de culoare galbenă cu masă vegetală uscată, mărunțită, de culoare

verde, cu greutatea totală de 665,6 gr, care conform raportului de expertiză nr. 182 din

21 martie 2012, reprezintă marihuană, cu masa totală de 786,1 gr, în care a fost depistat

component narcotic activ - tetrahydrocannabinol, deci se atribuie la substanțe narcotice,

în proporții deosebit de mari.

Marihuana este inclusă în Lista nr. 1, Tabelul nr. 1 „Substanțe narcotice și

psihotrope neutilizate în scopuri medicale” aprobată prin Hotărârea Guvernului

R. Moldova nr. 1088 din 05 octombrie 2004 și lista „Cantitățile substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit”, aprobat

prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 79 din 23 ianuarie 2006.

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care lui Procopciuc Mihail să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe

termen de 4 ani, iar lui Procopciuc Irina să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe termen de

3 ani 8 luni. În baza art. 95 alin. (2) Cod penal, în privința lui Procopciuc Mihail, să fie

2

liberat de executarea pedepsei, în legătură cu îmbolnăvirea de o boală gravă, iar în baza

art. 96 Cod penal, să fie amânată executarea pedepsei penale în privința lui

Procopciuc Irina, în legătură cu graviditatea, până la atingerea copilului minor a vârstei de

8 ani.

3.1. În motivarea cerințelor menționate, apelanții au invocat dezacordul cu

neaplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 96 Cod penal, în privința lui

Procopciuc Irina și a prevederilor art. 95 alin. (2) Cod penal, în privința lui

Procopciuc Mihail, menționând că la materialele cauzei sunt prezente extrase materiale

din care rezultă gravitatea bolii lui Procopciuc Mihail, iar la data pronunțării sentinței,

Procopciuc Irina a fost internată în spital cu diagnoza – pericol de pierdere a sarcinii, fapt

necunoscut de apărare la data pronunțării sentinței.

Din motiv că prima instanță a pronunțat sentința în lipsa inculpaților, aceștia au fost

în imposibilitate să informeze instanța despre absența lor motivată și temeiul eliberării de

pedeapsă penală.

Totodată apelanții consideră, că în circumstanțele stabilite instanța urma să aplice

inculpaților pedeapsa mai redusă decât minimul stabilit prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, în acest sens făcând trimitere la prevederile art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală, au relatat că, în procesul judecării cauzei au fost încălcate cerințele

examinării cauzei în termen rezonabil, deoarece din momentul pornirii urmăririi penale

până la finisarea judecării cauzei s-au scurs mai mult de 3 ani, fiind încălcate cerințele

art. 19 Cod de procedură penală și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

Cu referire la prevederile art. art. 78, 79, 95, 96 Cod penal, apelanții insistă că,

Procopciuc Mihail și Procopciuc Irina se căiesc de faptele săvârșite, antecedente penale

nu au, se caracterizează pozitiv la locul de trai, la inspectoratul de poliție în privința lui

Procopciuc Irina s-a solicitat de a fi luată în considerație vârsta fragedă a acesteia, că

anterior nu a fost supusă răspunderii penale sau contravenționale, din momentul pornirii

urmăririi penale nu s-a eschivat, nu a creat dificultăți la examinarea cauzei, inculpata

locuind cu mama care este invalidă și cu sora care nu are loc permanent de lucru, iar prin

izolarea inculpatei de societate nu va fi atins scopul pedepsei.

În privința inculpatului Procopciuc Mihail s-a solicitat de a fi luat în considerație că

ultimul are la întreținerea sa soția invalidă care este grav bolnavă în urma unui accident

rutier, la întreținere mai are doi copii, unicul mijloc de existență fiind loturile de teren

arabil, care pot fi prelucrate doar de inculpat, fiind ajutat de fiice, iar în cazul izolării

acestuia de societate vor avea de suferit toți membrii familiei.

respins apelul și menținută sentința.

În argumentarea soluției nominalizate, instanța de apel a menționat că, la

individualizarea pedepsei penale, prima instanță a ținut cont de faptul că inculpații au

recunoscut vinovăția în faptele incriminate, prin solicitarea examinării cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, s-au căit sincer în cele săvârșite.

De asemenea, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii care face parte

din categoria celor deosebit de grave, precum și de personalitatea inculpaților, care se

caracterizează pozitiv.

În opinia instanței de apel, prima instanță a ținut cont și de prevederile art. art. 61,

75 Cod penal, stabilind inculpaților pedepse în limitele sancțiunii legii aplicate, măsura de

pedeapsă stabilită de instanță fiind adecvată faptelor săvârșite de inculpați, totodată

menționând, că sancțiunea art. 2171 alin. (4) Cod penal, prevede doar pedeapsa sub formă

3

de închisoare de la 7 la 15 ani, astfel, corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă

doar prin izolarea lor de societate, ținând cont de circumstanțele și împrejurările reținute

în procesul stabilirii și individualizării pedepsei penale.

Cu referire la prevederile art. 95 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a remarcat că

norma citată este aplicabilă persoanelor în privința cărora instanța de judecată, examinând

dosarul penal, în temeiul pct. 2) alin. (4) art. 389 Cod penal, adoptă o sentință de

condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul în care până la

pronunțarea sentinței acestea s-au îmbolnăvit de o boală gravă, alta decât cea specificată

la alin. (1) art. 95 Cod penal, ce împiedică executarea pedepsei.

În acest caz, liberarea de la executarea pedepsei penale se aplică în timpul adoptării

și pronunțării sentinței de condamnare, situație care nu este aplicabilă speței, deoarece la

caz deja a fost adoptată o sentință de condamnare, chestiunile date nefiind obiect de

soluționare în prima instanță și urmând a fi invocate ulterior prin prisma prevederilor

art. art. 469-471 Cod de procedură penală și nu pot fi obiect de cercetare în procedura

judecării apelului.

Cu referire la alegațiile apelanților precum că executarea pedepsei stabilită lui

Procopciuc Irina, urmează a fi amânată în baza art. 96 Cod penal, instanța de apel a reținut,

că actele prezentate de apărare la f.d. 152-153, vol. III, confirmă faptul, că aceasta este

însărcinată, însă solicitările apelanților sunt neîntemeiate, deoarece sancțiunea art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal, în baza căruia inculpata a fost condamnată prevede pedeapsa

închisorii de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe termen de la 2 la 5 ani pentru persoanele fizice, iar prin

sentință inculpatei, în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa de 4 ani 8 luni închisoare, adică la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei

incriminate.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

deosebit de grave.

Mai mult, faptul gravidității inculpatei, nu duce implicit și obligatoriu la amânarea

executării pedepsei în baza art. 96 Cod penal, or, raționamentul de aplicare a acestor

prevederi, este unul facultativ, fiind o apreciere proprie a instanței de judecată, în baza

materialelor și probelor aduse, în acest sens, dar nu o obligație a acesteia, după cum se

pretinde în cererea de apel.

Cu referire la invocarea apelanților privind calcularea limitelor pedepselor aplicate

inculpaților potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, urmând a se ține cont

și de art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a specificat că este în

drept să se expună doar referitor la respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei

în prima instanță, constatând că acesta nu a fost depășit.

Prin trimitere la dispozițiile art. 6§1 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale și art. 20 Cod de procedură penală, instanța de apel

a relevat, că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie să fie apreciată prin prisma

circumstanțelor cauzei concrete, ținându-se cont de criteriile de apreciere a termenului

rezonabil de soluționare a cauzei penale.

Complexitatea cazului include toate circumstanțele relevante a cauzei penale,

inclusiv acțiunile procesuale care necesită a fi efectuate, volumul materialului probator

administrat, numărul participanților la proces etc.

Comportamentul părților este un criteriu aplicat în situația când acesta duce la o

tergiversare neîntemeiată a procesului. Aceasta poate avea loc în primul rând când

4

persoana se eschivează de la prezentarea în fața organului de urmărire penală, a

procurorului și a instanței de judecată.

Nu se poate considera ca o tergiversare a procesului situația când persoana își

realizează drepturile sale procesuale privind înaintarea cererilor, sau realizarea dreptului

la apărare etc. Conduita organului de urmărire penală și a instanței de judecată ține de

diligența și rapiditatea cu care acestea realizează obligațiile sale pozitive de a investiga și

a judeca o cauză penală.

În speță, instanța de apel a evidențiat, că cazul examinat este de o complexitate

sporită, ținând cont de numărul inculpaților, până la și după, disjungerea prezentei cauzei

penale în baza cererii privind examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală. Nu în ultimul rând, din analiza proceselor-verbale a ședințelor de

judecată se constată, că până a fi disjunsă prezenta cauză, examinarea ei în fond a fost

amânată din diverse motive: neprezentarea inculpaților, martorilor, în acest sens de către

instanță de multiple ori fiind dispusă aducerea silită a acestora, inclusiv fiind dispusă și

anunțarea în căutare a inculpatului Scorpan Dorin, care figura pe cazul dat, până la

disjungerea dosarului.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că în condițiile art. 20 Cod de procedură

penală, inculpații nu au înaintat judecătorului de instrucție sau, după caz, instanței care

judecă în fond cauza, o cerere privind accelerarea urmăririi penale sau a procedurii de

judecare a cauzei.

De altfel, instanța de apel a evidențiat, că sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal, prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen de la 2 la 5 ani pentru

persoanele fizice, respectiv cu toate că inculpaților le-a fost aplicată pedeapsa echitabilă

sub formă de închisoare, prima instanță neîntemeiat nu a aplicat și pedeapsa

complementară obligatorie sub formă de privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate, eroare care însă, nu poate fi corectată de către instanța

de apel în virtutea prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, în sensul neagravării

situației inculpaților în propriul apel.

inculpații Procopciuc Mihail și Procopciuc Irina au fost anunțați în căutare.

inculpații, au declarat recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, a încheierilor cu privire la anunțarea

în căutare a inculpaților, cu pronunțarea unei noi hotărâri în latura stabilirii pedepsei, prin

care să se dispună aplicarea art. 96 Cod penal în privința lui Procopciuc Irina, amânarea

executării pedepsei penale în legătură cu graviditatea până la atingerea de către copilul

minor a vârstei de 8 ani și aplicarea în privința lui Procopciuc Mihail a prevederilor art. 95

alin. (2) Cod penal, liberarea de pedeapsa penală în legătură cu îmbolnăvirea de o boală

gravă.

Mai solicită recurenții și suspendarea executării încheierilor Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 05 aprilie 2016, privind anunțarea în căutare a inculpaților până

la pronunțarea deciziei instanței de recurs.

În motivarea recursului recurenții au invocat, că instanța de apel nu a ținut cont de

criteriile de individualizare a pedepsei, de personalitatea inculpaților, care anterior nu au

fost trași la răspundere penală sau contravențională, sunt caracterizați pozitiv la locul de

trai și de muncă, corectarea acestora poate avea loc fără izolarea de societate, în speță nu

5

au fost stabilite circumstanțe agravante, inculpații duc un mod de viață dificil având soția

și respectiv mama bolnavă, iar fiica și respectiv sora nu au surse de întreținere.

Invocă recurenții că art. 75 alin. (2) Cod penal, prevede că o pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Cu referire la art. 76 Cod penal, se invocă în recurs că la caz sunt prezente temeiuri

de aplicare a pedepsei neprivative de libertate, și anume săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni, lipsa daunelor materiale și a urmărilor grave, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor sau recunoașterea vinovăției.

Totodată, se invocă în speță că în prezența circumstanțelor atenuante, instanța de

judecată poate aplica prevederile art. art. 78, 79 Cod penal.

Respectiv, deși instanțele de fond corect au aplicat pedeapsa ținând cont de

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, urmau a lua în considerație și dispozițiile

art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, în temeiul căror pedeapsa definitivă urma a fi

micșorată cu 1 an.

Recurenții au menționat că în instanța de apel au prezentat extrasele medicale ce

confirmă gravitatea bolii și raportul de expertiză medico-legală (original), care confirmă

că boala depistată la Procopciuc Mihail persistă de câțiva ani și a survenit până la

pronunțarea sentinței, precum și rezultatele examinării ultra sonografice care confirmă

prezența la Procopciuc Irina a sarcinii în termen de 17 săptămâni, circumstanțe care denotă

temeinicia aplicării prevederilor art. art. 95, 96 Cod penal.

Deși instanța de apel a menționat în conținutul deciziei, că în privința lui

Procopciuc Irina nu pot fi aplicate prevederile art. 96 Cod penal, din motiv că infracțiunea

imputată face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, recurenții insistă că

această prevedere legală se aplică femeilor condamnate gravide și celor cu copii în vârstă

de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate pe un termen mai mare de 5 ani, pentru

infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave împotriva persoanei,

considerând că instanța de apel a interpretat eronat acest articol de lege, deoarece cu toate

că infracțiunea incriminată lui Procopciuc Irina face parte din categoria infracțiunilor

deosebit de grave, aceasta nu este îndreptată împotriva persoanei, iar pedeapsa aplicată

este sub limita de 5 ani.

Mai mult, consideră recurenții că mențiunea instanței de apel precum că aplicarea

prevederilor art. 96 Cod penal, este o opțiune a instanței de judecată dar nu o obligație,

poartă un caracter discriminatoriu în privința inculpatului Procopciuc Irina, or odată ce

inculpatul are un drept, acesta urmează a-i fi asigurat.

Cu referire la prevederile art. 54 din Constituția R. Moldova, invocă recurenții că

dreptul unei femei gravide de a fi liberată de la executarea pedepsei penale, nu poate fi

restricționat printr-o decizie judecătorească, în acest sens invocând excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 96 Cod penal.

Totodată, în recurs se mai invocă, că instanța de apel a interpretat eronat și

prevederile art. 95 Cod penal, menționând că cererea înaintată urmează a fi soluționată

conform prevederilor art. art. 469-471 Cod de procedură penală, deoarece boala de care

suferă inculpatul Procopciuc Mihail a survenit până la pronunțarea sentinței, iar după

pronunțare s-a agravat și ultimul a devenit invalid, respectiv prevederile art. 95 alin. (2)

Cod penal, asigură dreptul inculpatului de a fi liberat de la executarea pedepsei penale

stabilite prin sentință de către prima instanță sau de instanța de apel.

6

Un alt argument invocat de recurenți se referă la faptul, că instanța de apel

respingând apelul și menținând sentința, a agravat situația inculpaților în propriul apel,

contrar prevederilor art. 410 Cod de procedură penală.

În acest sens, au remarcat, că prin sentința din 23 aprilie 2015, calcularea termenului

executării pedepsei a fost stabilit din data intrării în vigoare a sentinței, respectiv la data

pronunțării deciziei instanței de apel, la 09 martie 2016, inculpații au fost luați sub strajă

din sala de judecată, însă ulterior, fiind escortați în Penitenciarul nr. 11 Bălți, inculpații au

fost eliberați deoarece nu aveau buletinele de identitate.

La 05 aprilie 2016, instanța de apel a pronunțat încheieri privind anunțarea în

căutare a inculpaților, dispunând ca termenul executării pedepsei să fie calculat din data

reținerii acestora, modificând astfel dispozitivul deciziei.

Se subliniază în cererea de recurs, că încheierile din 05 aprilie 2016 au fost

pronunțate în temeiul art. art. 341-342 Cod de procedură penală, care se referă la

competența instanței de judecată în fond, în cauza dată nefiind dispusă reluarea

cercetărilor judecătorești sau rejudecarea cauzei.

Totodată, în încheierile menționate, instanța de apel nu s-a expus referitor la

includerea în termenul pedepsei, timpul deținerii inculpaților sub arest, la 09 martie 2016,

constatându-se că aceștia au fost reținuți în sala de judecată și ulterior eliberați, deși ei au

fost reținuți timp de aproximativ 3 ore și această perioadă urma a fi inclusă în termenul

pedepsei.

Cu referire la motivarea instanței de apel a argumentului nerespectării termenului

rezonabil de examinare a cauzei, deoarece ședințele de judecată au fost amânate din motiv

că acuzatorul de stat nu putea prezenta martorii și ceilalți inculpați, care nu se prezentau

în ședința de judecată, consideră recurenții că amânările ședințelor de judecată nu pot fi

imputate inculpaților, deoarece aceștia nu au lipsit niciodată la ședințele de judecată.

La fel, inculpaților nu le poate fi imputată nici transmiterea cauzei unui alt

judecător, iar faptul că aceștia nu au solicitat accelerarea judecării cauzei nu denotă că ei

sunt lipsiți de dreptul prevăzut de art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală.

în recursul declarat de inculpați și avocații acestora, solicitând respingerea acestuia și

menținerea hotărârii atacate.

În argumentarea poziției sale, procurorul a invocat, că instanțele judecătorești la

stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, au ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod

penal, măsura de pedeapsă fiind adecvată faptelor săvârșite, fiind corect calculate limitele

pedepselor aplicate în acord cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, consideră că instanța de judecată corect a ajuns la concluzia, că corectarea

și reeducarea inculpaților este posibilă doar prin izolarea acestora de societate.

materialele cauzei, ținând cont de argumentele expuse în referință, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

7

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Cu referire la speța examinată, Colegiul penal evidențiază, că recurenții pe lângă

faptul că au invocat temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, invocă de fapt dezacordul cu individualizarea pedepsei

penale, din contextul recursului se mai semnalează și temeiul de casare prevăzut de

pct. 10) al normei indicate, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Examinând argumentele formulate de recurenți, Colegiul penal concluzionează

asupra netemeiniciei acestora, din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la

rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În speță, recurenții susțin, că instanța de apel, respingând apelul nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării cu privire la respectarea criteriilor de

individualizare a pedepsei penale, ceea ce nu poate fi reținut, or din contextul deciziei

recurate rezultă că la individualizarea pedepsei penale aplicate inculpaților, instanța de

apel a constatat corectitudinea soluției pronunțate de prima instanță, care reținând că

inculpații au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, care

prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen de la 2 la 5 ani, infracțiune care

potrivit prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

8

deosebit de grave, cu respectarea prescripțiilor statuate la art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, just a stabilit inculpatului Procopciuc Mihail, pedeapsa închisorii pe

termen de 5 ani, iar inculpatului Procopciuc Irina pedeapsa închisorii pe termen de 4 ani

8 luni.

Totodată, este de reținut, că la individualizarea pedepselor penale, instanțele de

judecată au aplicat sancțiuni reieșind din limita minimă prevăzută de norma incriminată

inculpaților, calculată cu respectarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținând

cont că inculpații și-au recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, au solicitat

examinarea pricinii în procedura simplificată și se caracterizează pozitiv, iar circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

Invocarea de către apărare, că instanțele de judecată nu au luat în considerare lipsa

daunelor materiale sau a urmărilor grave în urma săvârșirii infracțiunii, instanța de recurs

o apreciază critic, din motiv că infracțiunea săvârșită face parte din categoria infracțiunilor

deosebit de grave, cu un impact negativ asupra întregii societăți.

Cu referire la solicitarea aplicării în privința inculpatului Procopciuc Mihail a

prevederilor art. 95 alin. (2) Cod penal, instanța de apel corect a stabilit, că invocarea

acestor prevederi la etapa judecării apelului nu prezintă relevanță, deoarece potrivit

art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, liberarea de la executarea pedepsei a

persoanelor grav bolnave se soluționează la pronunțarea sentinței de condamnare, însă în

speță, sentința de condamnare fiind pronunțată, solicitarea respectivă deja urmează a fi

invocată prin prisma prevederilor art. art. 469-471 Cod de procedură penală, la executarea

pedepsei.

Prin urmare, la examinarea acestor argumente de apel, nu se constată nici o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de apel și ar servi temei de casare a acesteia.

În ce privește solicitarea aplicării în privința inculpatului Procopciuc Irina a

prevederilor art. 96 Cod penal, amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei

care au copii în vârstă de până la 8 ani, instanța de recurs consideră că instanța de apel

corect a respins argumentul respectiv.

Or, în sensul art. 96 Cod penal, amânarea executării pedepsei pentru această

categorie de femei, este posibilă în cazul când acestea au săvârșit infracțiuni ușoare sau

mai puțin grave, indiferent de categoria de pedeapsă.

Referitor la acest segment, instanța de apel corect a statuat, că infracțiunea săvârșită

de Procopciuc Irina, face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, întrucât

sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 15

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități

pe termen de la 2 la 5 ani, iar faptul reducerii termenului de pedeapsă cu închisoarea până

la 4 ani 8 luni, adică la limita minimă, corespunde prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, însă nu servește și temei de aplicare a normei invocate.

Mai mult, art. 96 Cod penal, instituie restricția aplicării amânării executării pedepsei

pentru femeile gravide și femeile care au copii în vârstă de până la 8 ani, în cazul când au

săvârșit infracțiuni împotriva persoanei, la caz însă infracțiunea imputată este una deosebit

de gravă, care face parte din categoria infracțiunilor îndreptate contra sănătății publice și

conviețuirii sociale, ce se caracterizează printr-o periculozitate sporită asupra întregii

societăți.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este una legală și întemeiată,

iar simplul dezacord al recurenților cu pedeapsa aplicată, în lipsa unor argumente

întemeiate, nu poate constitui temei de casare a deciziei recurate.

9

În consecință, instanța de recurs conchide că pedepsele aplicate inculpaților au fost

motivate, individualizate și aplicate inculpaților Procopciuc Mihail și Procopciuc Irina în

corespundere cu prevederile legale, mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 6. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura stabilirii pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propun

recurenții este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Argumentul susținut de recurenți, precum că instanțele de fond urmau a lua în

considerație și dispozițiile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, în temeiul căror

pedeapsa definitivă urma a fi micșorată cu 1 an, corect au fost combătute de către instanța

de apel, or invocarea referitor la depășirea termenului rezonabil la examinarea cauzei s-a

dovedit a fi neîntemeiată, întrucât instanța de apel verificând respectarea acestui termen la

judecarea cauzei în prima instanță a stabilit, că cazul examinat este de o complexitate

sporită, ținând cont de numărul inculpaților, până la, și după disjungerea prezentei cauzei

penale în baza cererii privind examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, iar din analiza proceselor-verbale a ședințelor de judecată rezultă, că

până a fi disjunsă prezenta cauză, examinarea ei în fond a fost amânată din diverse motive:

neprezentarea inculpaților, martorilor, în acest sens de către instanță de multiple ori fiind

dispusă aducerea silită a acestora, inclusiv fiind dispusă și anunțarea în căutare a

inculpatului Scorpan Dorin, care figura pe cazul dat, până la disjungerea dosarului.

Totodată, instanța de apel corect a remarcat, că în condițiile art. 20 Cod de procedură

penală, inculpații nu au înaintat judecătorului de instrucție sau, după caz, instanței care

judecă în fond cauza, o cerere privind accelerarea urmăririi penale sau a procedurii de

judecare a cauzei.

De asemenea, instanța de recurs apreciază solicitarea recurenților privind

suspendarea până la pronunțarea deciziei instanței de recurs, a executării încheierilor

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 aprilie 2016, prin care inculpații au fost

anunțați în căutare, ca fiind lipsită de suport legal, or, legea procesual penală nu stabilește

o asemenea posibilitate a instanței de judecată.

Alegațiile apărării precum că prin emiterea încheierilor de anunțare în căutare a

inculpaților din 05 aprilie 2016, instanța de apel a admis agravarea situației în propriul

apel al inculpaților, contrar prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, nu are nici un

suport juridic, întrucât circumstanțele speței denotă că instanța de apel a aplicat în privința

inculpaților măsura preventivă sub formă de arest preventiv, inculpații urmând a fi luați

sub arest din sala de judecată, însă ținând cont de faptul că inculpații nu au fost luați sub

arest din sala de judecată după cum a fost dispus prin dispozitivul deciziei, garda judiciară

invocând lipsa buletinelor de identitate, iar inculpații au părăsit sala de judecată, faptul dat

10

s-a soldat cu pronunțarea încheierilor de anunțare în căutare a inculpaților (f.d. 222,

vol.III).

Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că circumstanțele enunțate denotă

că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți,

că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

inculpaților Procopciuc Mihail și Procopciuc Irina le-au fost aplicate pedepse

individualizate conform prevederilor legale, iar recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocații Procopciuc Angela și

Moruz Valentina în numele inculpaților și de inculpați, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 09 martie 2016, în cauza penală în privința lui Procopciuc

Irina Mihail și Procopciuc Mihail Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

11