1ra-612/2016 — 362 al. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-612/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Scrob Mihail în numele inculpatului Niculicea Vitalie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 29 octombrie

2015, în cauza penală în privința lui

Niculicea Vitalie Constantin, născut la 13 mai

1987, originar și domiciliat în sat. Taraclia,

str. Sovetscaia nr. 68, r-nul Căușeni.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

Constantin a fost condamnat în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an

închisoare. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe și cumul parțial al

pedepselor stabilite inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de 5 (cinci)

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executare în penintenciar de tip semiînchis.

decembrie 2011, aproximativ la ora 19:00, avînd scopul de a trece ilegal frontiera

de stat a R. Moldova în preajma sat. Brînza, r-nul Cahul, a trecut în înot peste rîul

Prut, frontiera de stat a R. Moldova cu România, lîngă stîlpul de frontieră nr. 1297.

a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i

fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, în baza art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale apărătorul a indicat că pedeapsa stabilită

inculpatului este prea aspră, avînd în vedere și faptul că nu au fost reținute careva

circumstanțe agravante.

2015, care a fost pronunțată integral la 30 noiembrie 2015, a fost respins ca

nefondat apelul și menținută sentința.

1

pedepsei inculpatului, instanța de de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 61 și 75 Cod penal, ținîndu-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, stabilindu-i

pedeapsa în limitele legii.

Conform materialelor dosarului pentru ședința de judecată inculpatul a fost

citat legal, citația fiind recepționată de acesta la 18.01.2012, fapt confirmat prin

avizul de recepție (f.d.45), însă inculpatul nu s-a prezentat la ședința de judecată,

iar locul acestuia nu era cunoscut, cauza a fost amînată de două ori la 15.03.2012 și

05.04.2012 cu dispunerea aducerii silite a inculpatului. În ședință procurorul și

avocatul inculpatului au solicitat examinarea cauzei în lipsa acestuia.

Conform art. 238 alin. (31) Cod de procedură penală, inculpatul era obligat

în termen de cel mult 3 zile să informeze instanța de judecată despre schimbarea

domiciliului său, sau cel puțin să depună o cerere prin care să informeze instanța

despre plecarea lui peste hotare, acțiuni care de către inculpat nu au fost efectuate.

Astfel, s-a reținut că în timpul judecării cauzei, inculpatul a avut o atitudine

de obstrucționare a cercetării judecătorești prin dispariția sa de la domiciliu și

sustragerea de la prezentarea în fața instanței de judecată, în condițiile în care

realiza gravitatea faptei săvârșite și avea cunoștință că este examinat dosarul în

instanța de judecată, fapt care a demonstrat o atitudine nesinceră, nepăsătoare,

eschivîndu-se de la executarea unei eventuale pedepse penale.

Cu referire la argumentele apelantului privind aplicarea art. 90 Cod penal

prin care să fie stabilită inculpatului o pedeapsă nonprivativă de libertate, instanța

de apel le-a considerat neîntemeiate din următoarele motive.

Astfel din materialele cauzei, după cum a constatat instanța de fond, rezulta

că inculpatul nu era la prima sa abatere de la legea penală, dînsul fiind recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (l) Cod penal, prin

sentința Judecătoriei Căușeni din 14.02.2008; condamnat prin sentința Judecătoriei

Căușeni din 08 iulie 2009 în baza art. 287 alin. (l) Cod penal, prin care i s-a stabilit

pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal i-a fost

suspendată condiționat executarea pedeapsei pe o perioadă de probațiune de 1 an;

condamnat prin sentința Judecătoriei Căușeni din 11.01.2011 în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani, iar în

conformitate cu art. 90 Cod penal i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Astfel, în perioada executării suspendării condiționate a pedepsei cu

închisoare, inculpatul a comis o altă infracțiune - trecerea ilegală a frontierei de

stat.

Inculpatului i s-a acordat încredere de către instanțele de judecată, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea, dar, pedepsele stabilite

nu și-au atins scopul, deoarece încă de la prima condamnare el nu și-a tras

concluzii, nu a încetat comportamentul infracțional și nu a pășit pe calea corijării,

2

dar a continuat mai departe activitatea infracțională. Astfel, avînd la bază aceste

circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că inculpatul nicidecum nu întrunea

condițiile necesare pentru a se dispune repetat suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare.

În acest sens instanța de apel a remarcat că instituția suspendării condiționate

a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Avînd la bază cele expuse instanța de apel a constatat că inculpatul nu

întrunea condițiile necesare pentru aplicarea art. 90 Cod penal, iar circumstanțele

atenuante, odată constatate în cauză și puse la baza stabilirii pedepsei principale,

nu mai puteau fi invocate ca motivare de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

ordinar de către avocat în numele inculpatului, care a fost depus la 24 decembrie

2015 și care solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi

hotărîri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate,

cu aplicarea art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale recurentul invocă faptul că odată ce infracțiunea

incriminată face parte din categoria celor ușoare, în baza art. 90 alin. (11) Cod

penal, putea fi suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite inculpatului.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat deoarece motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită de instanța de apel este în dependență

de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum

și efectele acestora prescrise în art. 78-85 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică hotărîrile atacate în partea neaplicării prevederilor art. 90

Cod penal, considerîndu-le neîntemeiate sub aspectul individualizării pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal ține să menționeze că instituția suspendării

condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana

și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față

de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

3

momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat,

comportarea sinceră în cursul procesului. Conform textului alin. (1) art. 90 Cod

penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fără

executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie arătate în decizie. În

plus la cele menționate, instanța de judecată va ține seama de trecutul vinovatului,

mediul în care trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în

societate etc.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că ultima a constatat că nu

sunt întrunite condițiile aplicării acestei instituții, reieșind din faptul că inculpatul

fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii, a cărei executare a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune, a comis din nou o infracțiune.

La fel, s-a indicat că inculpatului i s-a acordat anterior încredere de către

instanțele de judecată, dar, pedepsele stabilite nu și-au atins scopul, deoarece încă

de la prima condamnare el nu și-a tras concluzii de încetare a comportamentului

infracțional și nu a pășit pe calea corijării, continuînd activitatea infracțională.

Astfel, avînd în vedere aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că

inculpatul nicidecum nu întrunea condițiile necesare pentru a se dispune repetat

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

În acest sens, Colegiul penal este solidar cu argumentele expuse de către

instanța de apel și apreciază critica recurentului ca fiind neîntemeiată.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea instanței de

apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Scrob Mihail

în numele inculpatului Niculicea Vitalie împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 29 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Niculicea Vitalie Constantin, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4