1ra-283/16 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-283/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Serghei Craiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 18 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Jurchevici Eduard Leonid, născut la 08 martie

1979, originar or. Ungheni, domiciliat

mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor 51/1, ap. 35.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.08.2013 - 18.06.2015;

Instanța de apel: 27.07.2015 - 02.10.2015;

Instanța de recurs: 17.12.2015 - 09.03.2016.

A CONSTATAT:

Jurchevici, în baza art. 109 Cod penal, a fost eliberat de răspundere penală pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, episodul din

septembrie - octombrie 2014, cu încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea

părților.

Totodată, Eduard Jurchevici a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, episodul din 28 mai 2013, la 3 (trei) ani închisoare,

iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Jurchevici, la 28 mai 2013, aproximativ la ora 20:00, aflându-se în incinta barului

„Codreanca” amplasat pe adresa str. Bariera Sculeni, mun. Chișinău, pe ascuns, a

sustras pe de masa la care stătea Vladimir Covalschi, telefonul mobil al acestuia, model

„Nokia C2-01”, la prețul de 1600 lei, în care se afla cartela SIM cu nr. 060572063, iar

din buzunarul părții vătămate suma de 3000 lei, în numerar, cu care a părăsit locul

infracțiunii, cauzând părții vătămate o daună considerabilă în sumă totală de 4600 lei.

Tot el, în perioada lunilor septembrie – octombrie 2014, locuind în apartamentul

nr. 35, amplasat pe adresa str. Calea Ieșilor 51/1, mun. Chișinău, care aparținea soacrei

sale, Elena Mangîr, pe ascuns a sustras bijuterii din aur, însușindu-le, cu care a părăsit

locul infracțiunii, cauzând părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă

totală de 15500 lei.

1

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul Eduard Jurchevici să fie condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului, acuzarea a menționat, că prima instanță la stabilirea

pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

la art. 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat atentează la patrimoniul persoanei.

La fel, a indicat că inculpatul a fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei

infracțiuni similare, însă s-a ascuns de organele de drept.

Prin urmare, procurorul a evidențiat, că suspendarea executării pedepsei în

privința inculpatului, nu va atinge scopul legii penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Eduard Jurchevici, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de

3 (trei) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței, au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima

instanță la aplicarea pedepsei nu a acordat deplină eficiență art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Așadar, instanța de apel a constatat, că în speță, nu există temei legal pentru ca

inculpatul să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții

non-privative de libertate, nefiind prezente circumstanțele ce justifică suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii, aplicate inculpatului, or, prima instanță nu

a motivat soluția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului.

Instanța de apel a evidențiat, că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 03 martie 2004, inculpatul Eduard Jurchevici a fost condamnat în baza

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, iar în baza art. 188

alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 10 (zece) ani închisoare, în temeiul art. art. 84, 85 Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 11 (unsprezece) ani, 6 (șase) luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

La fel, instanța de apel a remarcat, că infracțiunile pentru care a fost condamnat

inculpatul prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din martie 2004, fac

parte, conform art. 16 Cod penal, din categoria celor mai puțin grave și grave.

Cu referire la prevederile art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, instanța de apel a

relevat, că inculpatul a executat pedeapsa stabilită prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți, fiind eliberat înainte de termen în luna decembrie 2009.

Prin urmare, la 28 mai 2013 nu au expirat 6 ani după executarea pedepsei, astfel

că Eduard Jurchevici a săvârșit infracțiunea fiind cu antecedentele penale nestinse.

Din considerentele enunțate, instanța de apel a considerat drept neîntemeiată

soluția primei instanțe privind aplicarea art. 90 Cod penal, intervenind sub acest aspect

prin excluderea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului.

temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod penal, a contestat cu recurs ordinar

2

hotărârile pronunțate, solicitând casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în

prima instanță.

În motivarea recursului apărarea a invocat că, de către organul de urmărire

penală au fost încălcate drepturile inculpatului Eduard Jurchevici și ale părții vătămate,

Vladimir Covalschi, deoarece ultimul a declarat organului de urmărire penală că nu are

pretenții față de inculpat, însă dat fiind faptul că locuiește peste hotarele Republicii

Moldova, nu s-a putut prezenta în instanța de judecată pentru a încheia o tranzacție de

împăcare.

Mai solicită apărarea, repunerea recursului în termenul legal.

expus pentru respingerea acestuia, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de

conținut prevăzute la art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, prin care recurentul

trebuia să invoce concret unul din temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală și în ce constă problema de drept abordată în cauza dată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că, recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după

expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a

fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal din 02 octombrie 2015 (f.d.193-195, vol.II), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența avocatului Serghei Craiu și a

inculpatului Eduard Jurchevici, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea

deciziei integrale la 02 noiembrie 2015.

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să decurgă din 03 noiembrie 2015 de la pronunțarea

deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 03 decembrie 2015, iar

recursul ordinar declarat de avocatul Serghei Craiu în numele inculpatului a fost

declarat la 04 decembrie 2015, prin urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile

stabilit de lege.

Or, potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, raportate la

explicațiile pct. 6.5 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în

ordine de apel”, cu modificările și completările ulterioare, se specifică că ,,…la

calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu

posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează

să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de apel, nu

se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

3

împlinește. Aceste prevederi sunt aplicabile și pentru calculul termenului de declarare

a recursului ordinar”.

Potrivit statuărilor din practica judiciară și reieșind din textul Recomandării

nr. 37 din 22 aprilie 2013, ,,Cu privire la pronunțarea hotărârilor judecătorești în

procesul penal”, momentul de la care începe să curgă termenul de atac este clar

reglementat de lege - el fiind, în mod exclusiv, acela al pronunțării deciziei redactate -

nu numai pentru că astfel este reglementată cea mai eficace modalitate de luare la

cunoștință a celor hotărâte de instanță, dar și pentru că acest moment este punctul de

plecare al unui termen, a cărui depășire duce la decăderea părților din dreptul de a

folosi calea de atac.

Instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care se

susține că inculpatul nu a cunoscut despre decizia instanței de apel și intenția sa de a o

contesta, or, dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat în prezența

inculpatului Eduard Jurchevici, care a fost înștiințat despre pronunțarea și primirea

deciziei integrale la 02 noiembrie 2015.

Având în vedere că, în situația când instanța de recurs respinge recursul ca fiind

tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărârii

adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității

deciziei instanței de apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432

alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de avocatul

Serghei Craiu în numele inculpatului Eduard Jurchevici, este inadmisibil, deoarece este

declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Serghei Craiu în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Jurchevici Eduard Leonid, ca fiind

declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

4