1ra-533/2016 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-533/2016 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-533/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Stoleru Eduard Alexei, născut la 03 octombrie 1988,

originar din s. Pohrebeni r-l Orhei, domiciliat mun. Chișinău

bd. Dacia 21 ap.18.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la amendă

în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 4.000 lei.

orei 11.30, aflându-se la intersecția str. M. Eminescu cu str. C. Negruzzi din or. Orhei,

încălcând grosolan ordinea publică, manifestând o neglijare premeditată

demonstrativă a conduitei în societate, dând dovadă de necuviință și neobrăzare, cu

scopul de a înjosi onoarea și demnitatea lui Bunici Mircea, având un comportament

batjocoritor, i-a strigat jignitor și necenzurat. Ulterior, în momentul în care Bunici M.,

s-a apropiat de dânsul, făcându-i observație și cerându-i să înceteze aceste acțiuni, el,

fără pricină, din intenții huliganice, l-a amenințat că-l v-a maltrata fizic, creând un

pericol real de realizare a acestei amenințări și insuflându-i ultimului temere cu

privire la aplicarea violenței fizice, l-a îmbrâncit și a încercat să-i aplice o lovitură cu

pumnul în față, însă nu a reușit, deoarece Bunici M. a evitat lovitura, ferindu-se.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Stoleru E. a fost calificată de drept în baza art. 287 alin. (1) Cod penal –

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane

1

care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Stoleru E. să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că:

- hotărârea primei instanțe nu este bazată pe nici o probă exactă ce ar demonstra

comiterea infracțiunii de către inculpat;

- prima instanță a emis o sentință nebazată pe probe, limitându-se la o simplă

interpretare a declarațiilor martorilor, care au fost audiați, neindicând care anume

declarații dovedesc vinovăția lui Stoleru E.;

- absolut toți martorii, Dombrovschi I., Veverița M., Malic E. și Rotaru L., care

au fost audiați în cadrul cercetării judecătorești, au declarat că Stoleru E. nu l-a

agresat nici fizic, nici psihic pe Bunici M., mai mult ca atât, prima instanță a apreciat

critic declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, deoarece ele

sunt contradictorii, dar în același timp le pune la baza pronunțării sentinței din

simplu motiv că alte probe nu au fost administrate;

- cât privește declarațiile părții vătămate, Bunici M., acesta în cadrul urmăririi

penale a declarat, că anume el, a fost acel care a traversat strada și s-a apropiat de

Stoleru E., pe când în cadrul ședinței de judecată a menționat, că Stoleru E. a coborât

din mașină, a trecut strada și l-a apucat de scurtă, aceste divergențe trezesc

suspiciuni privind veridicitatea declarațiilor părții vătămate și urmează a fi

interpretate în favoarea inculpatului.

2015, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Stoleru E. în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu

atragerea la răspundere contravențională în baza art. 69 alin. (1) Cod

contravențional și încetarea procesului contravențional din motivul expirării

termenului de prescripție pentru tragere la răspundere contravențională.

inculpatului, a părții vătămate și probele administrate de prima instanță și anume:

declarațiile martorilor Rotaru L., Veverița M., Malic E. și Dombrovschi I. a constatat,

că Stoleru E. la 19 noiembrie 2013, în jurul orei 11.30, aflându-se la intersecția str. M.

Eminescu cu C. Negruzzi din or. Orhei, în baza relațiilor reciproc ostile cu Bunici M.,

survenite în legătură cu faptul că ultimul filma cu camera de luat vederi, cu scopul

de a-i înjosi onoarea și demnitatea, i-a adresat în public vorbe jignitoare și

necenzurate.

Instanța de apel reținând cumulul de probe administrate în cauză, constată că

incidentul dintre Stoleru E. și Bunici M. a avut loc în stradă, în baza relațiilor

reciproc ostile, survenite din motivul că partea vătămată îl filma pe inculpat cu

camera de luat vederi. Vinovăția inculpatului în săvârșirea injuriei este dovedită prin

2

probele prezentate în sprijinul învinuirii, relevate și analizate la pct. 9.2., 9.3 al

deciziei.

În opinia instanței de apel, starea de fapt stabilită concordă cu probele

administrate și apreciate, astfel încât în speță se constată cu certitudine, că inculpatul

în public i-a adresat părții vătămate, Bunici A., vorbe jignitoare și necenzurate, care

înjosesc onoarea și demnitatea persoanei. De asemenea, la baza acțiunilor

inculpatului au stat acțiunile părții vătămate, care îl filma, adică motivul nu este de a

încalcă grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, dar relațiile reciproc ostile survenite.

Instanța de apel a menționat că acțiunile inculpatului nu sânt orientate spre

public, spre reacția publicului, implicând jignirea demnității publice și încălcarea

grosolană a ordinii publice, ci sunt îndreptate spre onoarea și demnitatea părții

vătămate Bunici M., acesta fiind înjosit. La fel, acțiunile inculpatului nu cuprind

comportare batjocoritoare cu cetățenii, încălcarea îndelungată și insistentă a ordinii

publice, zădărnicirea activităților de masă, suspendarea temporară a activității

normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc.

Totodată, instanța de apel a statuat, că nu este dovedit faptul, că inculpatul a

lovit sau a încercat să lovească partea vătămată, adică, acțiunile lui nu sânt însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, precum și, prin conținutul lor, nu se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită. La fel, fiind analizate declarațiile martorilor Dombrovschi

I., Veverița M., Malic E. și Rotaru L., rezultă că între Stoleru E. și Bunici M. s-a

produs un incident verbal, primul înjurându-l public pe ultimul.

Cât privește declarațiile părții vătămate, Bunici M., instanța de apel a reținut că

acestea se contrazic pe parcursul procesului penal, astfel în cadrul urmăririi penale,

ultimul a declarat, că anume el a fost acel care a traversat strada și s-a apropiat de

Stoleru E., pe când în cadrul ședinței de judecată a menționat, că Stoleru E. a coborât

din mașină, a trecut strada și l-a apucat de scurtă.

În viziunea instanței de apel, în speța dată, fapta inculpatului nu cuprinde

elementele definitorii a huliganismului, astfel se impune a fi delimitate acțiunile

inculpatului în dependență de motivele, scopul și circumstanțele în care s-au

desfășurat. Pe această linie de concluzii, cu privire la vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei stabilite, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței de

contravenție, instanța de apel a calificat fapta reținută în sarcina inculpatului în baza

art. 69 alin. (1) Cod contravențional, adică, injuria adusă în public, vorbele care

înjosesc onoarea și demnitatea persoanei.

Instanța de apel a constatat, că fapta inculpatului constituie o contravenție și în

conformitate cu prevederile art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, a încetat

procesul penal în baza art. 287 alin. (1) Cod penal. Totodată, dat fiind faptul, că de la

comiterea faptei contravenționale a trecut mai mult de un an, se constată

intervenirea prescripției răspunderii contravenționale, astfel conform art. 441 alin.

3

(1) lit. b) Cod contravențional, urmând încetarea procesului contravențional în

cauză.

prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece

apelul a fost greșit admis.

În motivarea recursului autorul invocă că:

- la adoptarea deciziei, instanța de apel eronat a intervenit în sentință și din

oficiu a casat-o, reținând în acțiunile inculpatului elementele contravenției prevăzute

de art. 69 Cod contravențional, cu toate că avocatul inculpatului în apel a solicitat ca

Stoleru E. să fie achitat;

- instanța de apel în motivarea deciziei a menționat că „vinovăția inculpatului

în săvârșirea injuriei este dovedită prin probele prezentate în sprijinul învinuirii,

relevate și analizate la pct. pct. 9.2. - 9.3”, adică a considerat că probele administrate

de organul de urmărire penală și care au fost cercetate în instanța de apel, prin care

s-a constatat fapta de huliganism prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal, dovedesc

doar contravenția prevăzută de art. 69 Cod contravențional, totodată apreciind critic

declarațiile părții vătămate.

- consideră că prima instanță corect a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

întrunesc elementele infracțiunii de huliganism, reieșind din declarațiile părții

vătămate Bunici M. și a martorului Rotaru L.;

- prima instanță corect a apreciat critic declarațiile martorilor apărării Veverița

M. și Malic E., deoarece sunt contradictorii și au relatat fapte ce nu corespund

realității.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Totodată, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de acuzatorul de stat se constată că,

recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

4

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, cărora li s-a dat o nouă apreciere de

către aceasta și just a ajuns la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată,

rejudecată cauză și pronunțată o nouă hotărâre.

Reieșind din textul recursului, Colegiul penal conchide, că recurentul critică

decizia instanței de apel, dat fiind faptul că instanța de apel nu a pătruns în esența

cauzei deferită judecății și eronat a constatat că acțiunile inculpatului reprezintă

contravenția prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional, pe când în acțiunile

sale a fost manifestat clar un act de huliganism, acțiuni ce se încadrează în

componența de infracțiune prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal. Astfel, în opinia

instanței de recurs, procurorul, de fapt semnalează temeiul pentru recurs prevăzut

de pct. 12 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la admiterea apelului declarat de avocatul Dogotari I. în numele inculpatului.

Colegiul penal reține, că instanța de apel rejudecând cauza și verificând probele

în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei

analize și examinări coroborate a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea

laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de

dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de

vinovăție a lui Stoleru E. anume în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 69 alin.

(1) Cod contravențional și nu a infracțiunii imputate și prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal.

Referitor la motivul de critică din recursul procurorului, precum că la adoptarea

deciziei, instanța de apel eronat a intervenit în sentință și din oficiu a casat-o,

reținând în acțiunile inculpatului elementele contravenției prevăzute de art. 69 Cod

contravențional, cu toate că, avocatul inculpatului, în apel a solicitat ca Stoleru E. să

fie achitat, Colegiul penal îl consideră nefondat. Astfel, cu toate că în apel s-a solicitat

achitarea inculpatului, instanța de apel în conformitate cu art. 415 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală, a fost în drept să admită apelul și să caseze sentința,

inclusiv, din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și să pronunțe

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care pe Stoleru

E. să-l atragă la răspundere contravențională în baza art. 69 alin. (1) Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional, din motivul expirării

termenului de prescripție. De asemenea, instanța de recurs conchide că, la

5

pronunțarea deciziei, instanța de apel a respectat întocmai prevederile art. 410 Cod

de procedură penală, neagravând situația inculpatului.

Ce ține de argumentul recurentului, precum că instanța de apel în motivarea

deciziei a menționat că vinovăția inculpatului în săvârșirea injuriei este dovedită și

prin declarațiile părții vătămate, totodată a apreciat critic declarațiile ultimei,

Colegiul penal consideră, că aceasta nu poate răsturna soluția adoptată în prezenta

speță, dat fiind faptul că instanța de apel la baza concluziei privind săvârșirea de

către Stoleru E. a contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) Cod contravențional, a

pus și declarațiile martorilor Dombrovschi I., Veverița M., Malic E. și Rotaru L,

respectiv apreciindu-le în cumul cu cele ale părții vătămate.

Referitor la critica recurentului, precum că prima instanță corect a ajuns la

concluzia, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii de huliganism,

reieșind din declarațiile părții vătămate Bunici M. și a martorului Rotaru L., Colegiul

penal menționează, că din cuprinsul hotărârii instanței de apel se constată, că

probele indicate au fost analizate și asupra cărora instanța de apel s-a expus

întemeiat prin argumente fundamentate în fapt și în drept, și care au fost redate în

pct. 5 al prezentei decizii. Astfel, referitor la declarațiile părții vătămate, instanța de

apel în motivarea soluției sale just a statuat că acestea se contrazic pe parcursul

procesului penal, deoarece în cadrul urmăririi penale (f.d. 12), ultimul a declarat că

anume el, a fost acel care a traversat strada și s-a apropiat de Stoleru E., pe când în

cadrul ședinței de judecată (f.d. 96), a menționat că Stoleru E. a coborât din mașină, a

trecut strada și l-a apucat de scurtă.

Ce ține de declarațiile martorului Rotaru L., ultimul a relatat, că a observat un

conflict între Bunici M. și Stoleru E., a auzit niște înjurături din partea ultimului în

adresa părții vătămate, Stoleru E., a coborât de la volan și s-a apropiat de Bunici M.,

s-a răzbunat pe el cu cuvinte, poate și a dorit să-l lovească, dar nu a văzut să-l

lovească. Nu a văzut dacă Stoleru E. l-a apucat de haine, l-a împins sau l-a lovit pe

Bunici M.

Prin urmare, analizând declarațiile martorului Rotaru L., la care face referire

procurorul și a tuturor martorilor audiați în cauză, atât la etapa urmăririi penale, cât

și în instanța de judecată și anume ale lui Dombrovschi I., Veverița M. și Malic E., se

constată, că nici unul din ei nu au declarat, că Stoleru E. i-ar fi aplicat violență lui

Bunici M. sau l-ar fi amenințat cu aplicarea violenței, de asemenea din declarațiile

acestora reiese că s-a produs un incident verbal, Stoleru E., înjurându-l public pe

Bunici M. Prin urmare a celor menționate, se constată că acțiunile inculpatului nu au

fost îndreptate spre a încălca ordinea publică.

Față de cele ce preced, Colegiul penal reține, că infracțiunea de huliganism, art.

287 Cod penal, trebuie delimitată de alte fapte nepenale, în particular de

contravenția din art. 69 alin. (1) Cod contravențional, dat fiind că huliganismul

incriminat de norma penală, în afară de prezența acțiunii principale – încălcarea

grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii adiacente – acțiune

exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă

6

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice. În

cauza deferită judecății, aceste acțiuni adiacente nu au fost comise de inculpat. Pe

cale de consecință, instanța de recurs statuează, că art. 287 Cod penal poate fi

incriminat, doar dacă făptuitorul nu se limitează la acostarea jignitoare în locurile

publice a persoanelor fizice și tulbură ordinea publică, dar pe lângă aceasta mai

recurge și la aplicarea violenței, la amenințarea cu aplicarea violenței sau la

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice. Așadar, doar în acest fel, fapta pe care o comite făptuitorul

depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs respinge argumentul recurentului

precum că prima instanță corect a apreciat critic declarațiile martorilor apărării

Veverița M. și Malic E., deoarece sunt contradictorii și au relatat fapte ce nu

corespund realității. Totodată, Colegiul penal statuează, că martorii vizați au

confirmat că între Stoleru E. și Bunici M. a avut loc un incident, mai mult ca atât

declarațiile acestora coroborează cu declarațiile martorilor Rotaru L., Dombrovschi

I., deoarece nu confirmă prezența în acțiunile lui Stoleru E. a elementelor constitutive

a infracțiunii de huliganism prevăzute la art. 287 Cod penal.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care a ajuns

instanța de apel, și anume: ”... cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

stabilite, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței de contravenție, instanța de apel califică fapta

reținută în sarcina inculpatului în baza articolului 69 alin. (1) Cod contravențional și

anume, injuria adusă în public, vorbele care înjosesc onoarea și demnitatea persoanei”, sunt

corecte, ținând seama de circumstanțele de fapt ale cauzei și ansamblul de probe

administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor,

ilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit aspectele

învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă. Așadar, cu privire la starea de fapt stabilită în speță, fapta

inculpatului nu conține elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, iar concluziile la care a ajuns instanța

ierarhic inferioară privitor la comiterea de către, Stoleru E., a contravenției prevăzute

la art. 69 alin. (1) Cod contravențional, sunt obiective și întemeiate.

În virtutea considerentelor expuse supra, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința lui Stoleru E., fiind încadrate juridic corect acțiunile acestuia,

astfel, nefiind identificată de către instanța de recurs prezența vreunei erori judiciare

invocate de recurent, ce ar putea servi drept temei de casare a deciziei contestate,

Colegiul penal dispune inadmisibilitatea recursului declarat, în prezenta cauză.

Colegiul penal,

7

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l

pe Stoleru Eduard Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 30 martie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8