1ra-64/16 — art. 228 lit d,335 alin 1 CP

1ra-64/16 — art. 228 lit d,335 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-64/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 31 decembrie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2015, declarat de

inculpatul

Morei Anatol Dorin, născut la 01 iulie 1978,

originar și domiciliat mun. Chișinău,

str. C. Brîncuși 123.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.11.2013 - 31.12.2014;

Instanța de apel:3101.2015 - 06.03.2015;

Instanța de recurs: 16.09.2015 - 24.02.2016.

A C O N S T A T A T:

Anatol Morei, a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 228 lit. d) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, în sumă de 8000 lei;

- în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, în sumă de 8000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții și a

efectua activitate în domeniul administrării întreprinderilor pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale în sumă de 10000 lei, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții și a efectua activitate în domeniul administrării

întreprinderilor pe un termen de 4 ani.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

fiind administratorul ÎI „Hristicean Tatiana” înregistrată la Camera Înregistrării de

Stat pe lîngă Ministerul Justiției la 24 martie 1999, a obținut conform actului de

confirmare a perimetrului minier nr. 457 din 12 octombrie 2007 și actului Comisiei

de Stat a Ministerului Ecologiei din 21 septembrie 2007, dreptul de valorificare

1

industrială a sectorului de subsol cu zăcămînt de nisip-prundiș „Chirca II”,

amplasat la 2,5 km nord-vest de s. Chirca, r-nul Anenii Noi.

Acționînd în vederea obținerii unui beneficiu personal, cu intenție directă

contrar prevederilor art. 14 alin (3) lit. a) Codul subsolului nr. 1511-XII din 15

iunie 1993 și art. 39 lit. a) Codul subsolului nr. 3-XVI din 02 februarie 2009,

conform căruia „…beneficiarii subsolului sînt obligați să asigure folosirea rațională

și complexă a resurselor lui în corespundere cu proiectele și schemele

tehnologice…”, a permis efectuarea lucrărilor de decopertare și dobîndire ilegală a

zăcămîntului mineral în afara limitelor prevăzute de perimetrul minier pe suprafață

totală de 2085 m.

Conform raportului cu privire la cercetarea suprafeței zăcămîntului, efectuat

de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a R. Moldova din 04 august

2011, de pe teritoriul dat a fost extras zăcămînt nisip-prundiș în volum de 14595

m/3, în sumă totală de 978913 lei.

Tot el, Morei Anatol fiind administratorul ÎI „Hristicean Tatiana”,

înregistrată la Camera Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul Justiției la 24 martie

1999, în perioada de timp a anilor 2007-2011 a admis extragerea zăcămîntului

mineral de nisip-prundiș în volum de 14595 m/3 de pe suprafața de 2085 m, în

afara limitelor perimetrului minier acordat întreprinderii conform actului de

confirmare a perimetrului minier nr. 457 la 12 octombrie 2007 și actului Comisiei

de Stat a Ministerului Ecologiei din 21 septembrie 2007 de transmitere pentru

valorificare industrială a sectorului explorat suplimentar al zăcămîntului de

nisip-prundiș „Chirca II”, s. Chirca, r-nul Anenii Noi.

Volumul extras nefiind declarat în dările de seamă anuale prezentate

Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale a R. Moldova.

Conform raportului cu privire la cercetarea suprafeței zăcămîntului, efectuat

de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a R. Moldova din 04 august

2011, prejudiciul cauzat mediului prin extragerea ilegală a zăcămîntului constituie

978913 lei.

apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare.

În susținerea cerințelor, apărarea a invocat, că probele puse la baza sentinței

de condamnare nu dovedesc vinovăția lui A. Morei în săvîrșirea infracțiunii

imputate, astfel prima instanță le-a dat o apreciere greșită, motiv pentru care se

impune reaprecierea probelor respective și achitarea inculpatului.

În acest context, apărarea a menționat, că în ședința de judecată întru

combaterea probei aduse de acuzare și confirmării faptului că coordonatele au fost

greșit stabilite de utilajul electronic folosit de Agenția pentru Geologie și Resurse

Minerale a R. Moldova, a fost prezentată scrisoarea eliberată de Institutul Național

de Metrologie a R. Moldova care a confirmat că Aparatul model Garmin GPSMAP

76 CS, este destinat în domeniul turistic, pentru călătorii pedestre sau cu bicicleta,

cu automobilul sau cu vase acvatice.

Conform declarației producătorului (destinației sale), acest aparat (adică

mijloc de măsurare), nu întrunește calități de mijloc de măsurare legală și respectiv

nu poate fi folosit ca mijloc de măsurare în domeniul public.

2

Prima instanță, a apreciat greșit proba prezentată și nu a stabilit pentru acest

caz cum, de ce, și cu a cui permisiune organele abilitate foloseau în interes public

echipamentul de măsurare care dă o eroare de pană la 30 metri.

2015, a fost respins ca nefondat apelul apărării, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd

la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului A. Morei, în baza

art. art. 228 lit. d), 335 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în temeiul art. 84

Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, în sumă

de 10000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții și a efectua activitate în

domeniul administrării întreprinderilor pe un termen de 4 ani.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatului s-a

confirmat prin declarațiile martorilor A. Gotca, V. Cuznițov, V. Doloșcan;

specialistului M. Tonu; raportul cu privire la cercetarea suprafeței zăcămîntului,

efectuat de către Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a R. Moldova din

04 august 2011, prin care se constată, că prejudiciul cauzat mediului prin

extragerea ilegală a zăcămîntului constituie 978913 lei (f.d. 55, vol. I).

Susținerile apărării, precum că inculpatul nu este vinovat de săvîrșirea

infracțiunilor imputate, în opinia instanței de apel, nu echivalează cu achitarea

acestuia, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și

apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința

instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunilor respective de

către A. Morei, iar versiunea înaintată de inculpat nu are bază probatorie și a fost

corect calificată de instanța de apel, ca o metodă de apărare.

La fel, instanța de apel a enunțat, că scrisoarea eliberată de Institutul Național

de Metrologie, la care se face trimitere în cererea de apel, în sensul apărării, nu

constituie probă, ce-l dezvinovățește pe inculpat, deoarece, după cum se arată și în

sentință, conform art. 11 din Legea metrologiei nr. 647 din 17 noiembrie 1995, se

supun controlului metrologic legal mijloacele de măsurare utilizate în măsurări din

domeniile de interes public, ce țin de sănătatea și siguranța populației, ordinea

publică, protecția mediului, etc.

Totodată, în art. 12 alin. (2) din acest act normativ se prevede, că lista oficială

a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal specifică măsurările

efectuate în domeniile de interes public menționate la art. 11 alin. (1), categoriile și

sortimentele de mijloace de măsurare utilizate în aceste măsurări, modalitățile de

control metrologic aplicabile fiecărui sortiment, precum și intervalul maxim admis

între două verificări metrologice succesive. Lista menționată se aprobă de către

autoritatea centrală de metrologie și se publică în Monitorul Oficial în vigoare din

12 noiembrie 2012, doar din acest moment aparatele de măsurare de model GPRS

urmează să fie supuse controlului metrologic.

3

În același context, instanța de apel a specificat, că este corectă concluzia

primei instanțe privind starea de fapt stabilită și privind determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de

inculpatul A. Morei și semnele componenței de infracțiune în baza art. 228 lit. d)

Cod penal, - încălcarea cerințelor de protecție a zăcămintelor minerale, soldate cu

urmări grave; art. 335 alin. (1) Cod penal, - folosirea intenționată de către o

persoană care gestionează o organizație comercială a situației de serviciu în interes

material dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a menționat, că prima

instanță în deplină măsură a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75, 84 Cod penal.

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare în privința sa și în privința ÎI „Hristicean Tatiana”, invocînd dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor.

În acest sens, recurentul a menționat, că nu a dobîndit zăcămîntul mineral în

afara limitelor perimetrului minier, deoarece din cariera de nisip nu s-a extras

volumul deplin de zăcăminte minerale, mai mult, instanța de apel menținînd

hotărîrea de condamnare a primei instanțe nu a luat în considerație scrisoarea

eliberată de Institutul Național de Metrologie a R. Moldova, prin care a fost

confirmat, că aparatul model Garmin GPSMAP 76 CS este destinat în domeniul

turistic, pentru călătorii pedestre sau cu bicicleta, cu automobilul sau cu vase

acvatice, iar conform declarației producătorului (destinației sale), acest aparat

întrunește calități de mijloc de măsurare legală și respectiv nu poate fi folosit în

domeniul public.

Tot în acest sens, recurentul a specificat, că instanțele de fond greșit au

apreciat critic proba vizată supra, ori, mijlocul de măsurare nominalizat a dat o

eroare de pînă la 30 metri.

solicitînd inadmisibilitatea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427

Cod de procedură penală.

materialele cauzei și ținînd cont de argumentele invocate în referință,

Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Din textul recursului declarat de inculpatul A. Morei, care nu a invocat careva

temei concret de casare a hotărîrii contestate, se constată, că în drept, acesta își

4

întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

din care rezultă că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd criticile formulate, prin prisma temeiului circumscris cazurilor de

casare prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de

recurs apreciază argumentele invocate de recurent ca fiind nefondate, avînd în

vedere în acest sens următoarele considerente.

La caz, se constată că titularul cererii de recurs critică soluția instanței de apel,

de altfel și cea a primei instanțe, din considerentul că instanțele de fond nu au

apreciat la justa valoare probatoriul administrat în prezenta cauză penală.

Astfel, în probarea alegațiilor invocate, recurentul a descris în conținutul

recursului probe și circumstanțe, care în opinia lui nu au fost apreciate de instanța

de apel corect sau au fost apreciate unilateral, creindu-se astfel impresia că instanța

este părtinitoare.

Însă, verificînd materialele dosarului în raport cu criticele enunțate,

Colegiul penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat prezenta

cauză penală sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă

privitor la menținerea condamnării în privința inculpatului A. Morei în baza

art. art. 228 lit. d), 335 alin. (1) Cod penal, ori, în opinia instanței de recurs soluția

instanței de apel este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de

drept stabilite în cauză.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la adoptarea soluției expuse desfășurat în pct. 4. din prezenta decizie și a

cărei redare repetată nu este necesară.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la

chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond. Deci, instanța de recurs nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de apel, corectitudinea condamnării inculpatului privind învinuirea imputată

acestuia prin rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în cauză.

5

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru

a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să

fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs, ori, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor

normelor de drept procesual penal.

Autorul recursului invocă, că instanțele au apreciat greșit probele

administrate, însă din actele cauzei se constată că instanța de fond și cea de apel

le-au creat părților condițiile necesare, cercetînd probele așa cum au fost prezentate

de părți și au conchis corect asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei, efectuînd o

încadrare juridică corectă.

Tot în acest context, Colegiul penal reține că, după cum rezultă din

prevederile art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, în

procesul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit și sub toate aspectele, probele

prezentate de părți, creîndu-le acestora condiții necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd

materialele dosarului, specifică că judecînd apelul instanța a examinat cauza sub

toate aspectele, adoptînd o soluție corectă în cauza deferită judecății.

Cît privește critica subsidiară invocată de recurent referitoare la scrisoarea

eliberată de Institutul Național de Metrologie, la care s-a făcut trimitere și în

cererea de apel, în sensul apărării, Colegiul penal concluzionează, că instanța de

apel corect în acest sens a statuat, că scrisoarea vizată nu constituie probă ce-l

dezvinovățește pe inculpa, deoarece conform art. 11 din Legea metrologiei

nr. 647 din 17 noiembrie 1995, se supun controlului metrologic legal mijloacele de

măsurare utilizate în măsurări din domeniile de interes public, ce țin de sănătatea și

siguranța populației, ordinea publică, protecția mediului, etc, iar în art. 12 alin. (2)

din acest act normativ se prevede, că lista oficială a mijloacelor de măsurare

supuse controlului metrologic legal specifică măsurările efectuate în domeniile de

interes public menționate la art. 11 alin. (1), categoriile și sortimentele de mijloace

de măsurare utilizate în aceste măsurări, modalitățile de control metrologic

aplicabile fiecărui sortiment, precum și intervalul maxim admis între două

verificări metrologice succesive. Lista menționată se aprobă de către autoritatea

centrală de metrologie și se publică în Monitorul Oficial în vigoare din 12

noiembrie 2012, doar din acest moment aparatele de măsurare de model GPRS

urmează să fie supuse controlului metrologic.

În consecință, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel a făcut o analiză

amplă a probelor acumulate în cauză, argumentînd detaliat respingerea probelor ce

au fost administrate în suportul apărării inculpatului.

Astfel, toate probele au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute

de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză.

6

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea greșită a probelor nu are

nici un suport legal, fiindcă, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii imputate, care nu pot

fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că aceste motive au fost

obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale

dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea

hotărîrii de condamnare a inculpatului.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită

judecății, nu au fost admise careva erori de drept, atît de către prima instanță cît și

de cea de apel, iar alegațiile recurentului în acest aspect sunt vădit nefondate,

neavînd nici un suport probator.

Distinct de considerentele enunțate, Colegiul penal remarcă, că nu poate fi

reținută solicitarea recurentului referitor la achitarea ÎI „Hristicean Tatiana”, din

motiv că este inadmisibilă, ori, potrivit art. 421 Cod de procedură penală, raportat

la art. 401 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, inculpatul este în drept să

declare recurs împotriva hotărîrii instanței de apel, cu condiția că cerințele acestuia,

să privească doar propria situație, inculpatul neavînd dreptul de a viza situația altor

persoane.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și

întemeiată.

În virtutea considerentelor expuse constatînd că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond

în privința inculpaților, nefiind identificată de instanța de recurs prezența erorilor

judiciare prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către

titularul cererii de recurs.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Morei Anatol

Dorin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie

2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

7